617 matches
-
mirări. Lăutarii mai continuară a cânta un răstimp, ca să-și facă datoria, apoi se amestecară și ei printre oameni. Petre nu biruia cu răspunsurile. Tot satul îl iubea fiindcă era bun, și liniștit, și săritor la nevoi. Pantelimon îi luase lădița, să i-o ducă el până acasă. Stătea lipit de dânsul, apărîndu-și locul cu îndîrjire și repetând mereu până ce în sfârșit fu auzit: ― Tu vii, Petrică, iar eu, azi-mîine, trebuie să plec! ― Lasă că are să-ți ajute Dumnezeu și ție
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Oanță, care l-a adus cu căruța până la Lespezi, așa că a călătorit ca un boier. ― Dar hai să mai mergem și pe-acasă, mamă, că am zăbovit destul cu dumnealor, zise apoi Petre, luîndu-și rămas bun. Pantelimon îl însoți cu lădița. Casa lor era din jos de curte, aproape de capul satului, înspre Ruginoasa. Îndată ce se depărtară puțin de horă, Petre întrebă: ― Marioara pe unde-o fi, mamă, că n-am zărit-o printre fete? Pe când Smaranda îi spunea că pe Marioara
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
arătîndu-și mereu unul altuia câte un amănunt al înfățișării celui de pe ladă. Pe unul l-am surprins făcîndu-și cruce cu discreție. Altul își rodea furios pielițele de pe lângă unghii. Altul striga ceva patronului. Dar zgomotul încetă ca retezat, când patronul deschise lădița. Toți își lungiră gâturile, hipnotizați, spre micul obiect negru care scânteia ca bătut în diamante. Era un revolver cu șase gloanțe, bine uns. Patronul îl prezentă asistenței cu gesturi lente, aproape rituale, ca un iluzionist care își arată palmele goale
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
era plina până la refuz. Oriunde priveai, întîlneai figuri cunoscute, ofițeri și pictori, câțiva preoți bărboși, industriași și femei mondene, toți surescitați de inovația neașteptată adusă ruletei. Tabla pe care doi tineri în cămăși scriau cotele pariurilor ocupa tot peretele din spatele lădiței pe care trebuia să se urce Ruletistul. Acesta apăru după un timp, abia străvăzîndu-se prin fumul albastru din hrubă. Urcă pe ladă și, după tot acel ceremonial al verificării amănunțite a armei și cartușelor, care dură mai mult decât de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rotație trecîndu-și palma peste el. Micul râs zimțat se auzi din nou în liniștea sălii, dar, ca întotdeauna, liniștea nu se tulbură cu nici o explozie și pe pereții văruiți nu se întinse nici o floare de sânge. Ruletistul se prăbuși de pe lădiță în brațele celor din primele rânduri, răsturnând pahare și rostogolind fișicuri de monezi de pe măsuțele improvizate. Am plâns atunci ca un copil, de emoție și disperare, căci pariasem o sumă care pentru mine era uriașă și pierdusem, ca toți cei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Din Brandemburgul ușor ca o pană m-am prins ca de un fir de ață de apa Bârladului și am tăiat toată mă măliga pământului să-mi umplu foamea sufletului. Dar de ce să vă pierdeți vremea cu povești?! Iatămă cu lădița în spinare, drum de picior, acasă la Nicorești. Apostolat cu traista-n băț Între prietenii pe care îi aveam cu număr Iancu Dimofte, văr secundar, ieșea cu mult în față. Tocmai fu sese numit învățător suplinitor într-un sat de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ne-a oferit-o chioșcul unde vara cânta muzica, în parcul central din fața bisericii numită Sobor iar noaptea făceam noi serenade de lunateci. Noroc că aveam paltoanele și căciulile. Dormeam iepurește de teamă să nu vină cineva să ne fure lădițele cu lucrușoare. Dimineața le luam în cârcă ca pe sfintele moaște și iar ieșeam la plimbare, la îndoit de oase după atâta directă îndreptare pe scândurile podinei muzicale. Masa era conform vecinătății, ecumenică: apă, pâine, mere sau prune uscate. Ei
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
sprijinul. Ei i l-au acordat. Și toate s-au desfășurat, apoi, potrivit cu obiceiurile locurilor și cu ale religiei ortodoxe. La câteva zile după înmormântare, când s-a urcat în podul casei, Nuței i-a venit să leșine. Din câteva lădițe de tablă, bancnote și mărunțiș, străluceau în soarele care pătrundea, pe undeva, prin acoperiș, de i-au trebuit, apoi, zile și nopți, să tot numere, ce-și depozitase, înnebunitul de Zârcenie Nuțu, capul acelei renumite familii de basme, de prin
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de vreme ce colegiul meu e mai mare ca al tău, sîc. Și astfel, umflîndu-se În pene la gîndul ăsta sau altele asemenea, intrau pe poarta din spate, În fața căreia staționa autobuzul, sau pe poarta laterală, unde Piratul făcea să sune o lădiță plină de pietricele și Încerca să-i Îndoape cu dulciurile lui. Puseseră un gard de sîrmă și sădiseră chiparoși ca să nu mai pătrundă În curtea școlii, dar el Își vîra mîna prin gard și le dădea bomboane de ciocolată otrăvită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Roșcova de cum Îi luă În primire În prima zi de școală și hotărî să declare război concurenței. Piratul se făcu nevăzut, dar se Întoarse În recreație. Și mereu făcea la fel: se prefăcea că fuge speriat și se Întorcea cu lădița lui sunătoare. Probabil că și azi mai stă acolo, nemișcat lîngă poarta laterală. Gumersindo Quiñones avea acum un garaj În care Încăpeau două autobuze, iar Morales avea un teren de fotbal unde putea antrena de minune echipa școlii. Copiii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
păreau a fi marfa rămasă nevândută după lichidarea de stoc a naturii. Puținele piese de mobilier din apartamentul său de la subsol erau toate reciclate. Rafturile pentru cărți - pline de publicații USGS, broșuri ecologiste și ghiduri de teren - erau făcute din lădițe de portocale puse una peste alta. Biroul lui de lucru era o ușă veche de stejar, recuperată de la demolări și pusă pe niște capre de tăiat lemne. Chiar și frigiderul lui era un cub miniatural de cameră studențească, recondiționat, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
duse la ușa debaralei. Își ținu respirația crăpând ușa pentru a străpunge spațiul umbros: răsuflă ușurat văzând corpul întins pe sol. Sosea la timp. Acum, problema consta în adăpostirea trupului său inconștient. Mai întâi de toate, ascunse matricea sub o lădiță de metal, pe o etajeră. Apoi, foarte repede, îngenunche lângă corpul nemișcat și își încordă auzul pentru a-i auzi respirația. Îi auzi inima bătând, sesiză pulsul și simți respirația lentă și măsurată a lui Gosseyn, cel lipsit de cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
duse la ușa debaralei. Își ținu respirația crăpând ușa pentru a străpunge spațiul umbros: răsuflă ușurat văzând corpul întins pe sol. Sosea la timp. Acum, problema consta în adăpostirea trupului său inconștient. Mai întâi de toate, ascunse matricea sub o lădiță de metal, pe o etajeră. Apoi, foarte repede, îngenunche lângă corpul nemișcat și își încordă auzul pentru a-i auzi respirația. Îi auzi inima bătând, sesiză pulsul și simți respirația lentă și măsurată a lui Gosseyn, cel lipsit de cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ghicit, interveni Melania Lupu. Dumnealor, sânt convinsă, caută o comoară. Acum sapă ca să ajungă la ea. Ionescu râse. ― Sînteți pe aproape. Nebănuit de aproape... ― Fără îndoială. Nu mă înșel niciodată. Aceasta-mi amintește de un caz asemănător. Cineva ascunsese o lădița cu aur și pietre scumpe în pivnița unui castel. O, un castel minunat cu donjoane și chiar un pont-levis. Am văzut poza. Prințesa scăpătase și căuta de zor sipetul. Într-o noapte, a avut un vis. Se făcea că... Florence
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și bătea cu degetul În versiculele acelea scrise În franceză. „Nimeni nu ne spune că a găsit o casetă bătută cu diamante. Singurul lucru pe care colonelul vi l-a povestit e că, potrivit Însemnărilor lui Ingolf, fusese vândută o lădiță: și de ce nu, era un lucru vechi, o fi scos și niște bănuți, dar nimeni nu ne spune că asta i-a asigurat traiul. O fi avut o mică moștenire de la tatăl său.“ „Și de ce lădița trebuia să fie una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Ingolf, fusese vândută o lădiță: și de ce nu, era un lucru vechi, o fi scos și niște bănuți, dar nimeni nu ne spune că asta i-a asigurat traiul. O fi avut o mică moștenire de la tatăl său.“ „Și de ce lădița trebuia să fie una fără valoare?“ „Pentru că mesajul ăsta e-o listă de spălătoreasă. Haide, să-l recitim.“ a la... Saint Jean 36 p charrete de fein 6... entiers avec saiel p... les blancs mantiax r... s... chevaliers de Pruins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
inuisibles pretendus 73. Un alt caz curios 74. Deși voința este binevoitoare 75. Inițiații se află la limita acestei căi 76. Diletantism 77. Ierbii acesteia i se spune Scacciadiavoli 78. Aș spune, desigur, că acest monstruos hibrid 79. Își deschise lădița 80. Când survine Albul 81. Ar fi În stare să arunce planeta În aer 82. Pământul e un corp magnetic 83. O hartă nu reprezintă teritoriul 84. Urmărind desenele lui Verulamius 85. Phileas Fogg. Un nume care e o marcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
opt ani. Pe interes ea la mine, că aveam bani. Trăia pe pasărea mea. Nu simțeam că sunt ciugulit. Știa să ciugulească. Crima GHERASE 4 cartuse viceroy,3ness,1 ceas, adidasi 42 Prin 84, lucram la un ilefeu, un leu lădița, iar aia mai mare cu doi lei. Lădițe făceam de roșii, de cartofi. Doi ani și ceva. Mi-am strâns niște bani, mi-am luat și eu o concubină, dar fata asta ce face, cum lua legătura cu familia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
aveam bani. Trăia pe pasărea mea. Nu simțeam că sunt ciugulit. Știa să ciugulească. Crima GHERASE 4 cartuse viceroy,3ness,1 ceas, adidasi 42 Prin 84, lucram la un ilefeu, un leu lădița, iar aia mai mare cu doi lei. Lădițe făceam de roșii, de cartofi. Doi ani și ceva. Mi-am strâns niște bani, mi-am luat și eu o concubină, dar fata asta ce face, cum lua legătura cu familia ei, își dădea creierii peste cap, eu duceam muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
el și simte nevoia să povestească despre nisipurile Orientului... Poate că de acolo vine... De data aceasta, însă, nu vedeam nici o legătură cu vorbele mele. "De ce-mi pomenești de Alexandru?" am întrebat-o. "Pentru că așa cum el purta într-o lădița de aur Iliada, tu porți în tine teama. El a vrut să cucerească lumea fiind gelos pe Ahile, tu vrei s-o cucerești împotriva a ceea ce duci cu tine." "Eu nu vreau să cuceresc nimic. Vreau numai să trăiesc ca
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
visele tale, Ana. ― Nu tocmai ― Cum adică "nu tocmai"? ― Săpam la rădăcina unui chiparos. Făcusem o groapă mare, fără să știu ce caut. Deodată, am simțit ceva tare, metalic. Am dat pământul la o parte și în fața mea strălucea o lădiță de aur. Nu era încuiată. Am ridicat capacul. Înlăuntru se găsea un manuscris într-o limbă pe care n-o cunoșteam. În timp ce-l răsfoiam și încercam să mă lămuresc, am auzit glasul Anei, supărat: "Galilei, acest manuscris nu trebuia să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pe care n-o cunoșteam. În timp ce-l răsfoiam și încercam să mă lămuresc, am auzit glasul Anei, supărat: "Galilei, acest manuscris nu trebuia să vadă lumina soarelui decât într-un loc anume. E Iliada, pe care o purta el în lădița de aur." Și imediat s-a șters totul!... XXXIII ― Pe urmă te-am întîlnit și ți-am spus că există oameni a căror glorie a ieșit din suferință, însă aceasta nu justifică suferința. ― Am auzit păreri că adevărata operă a
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Nu mi-a răspuns nimic, dar chiar din tăcerea ei am înțeles că-mi ascundea ceva... Apoi a început să-mi istorisească o întîmplare veche. Cum i-a prezis lui Alexandru oracolul că va muri. Regele a scos atunci din lădița sa de aur Iliada, a cerut c liră și a poruncit să fie adus cineva care să-i învețe să cânte. Cei din preajmă l-au întrebat: la ce-i servea să învețe să cânte la liră înainte de a muri
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
întrebat unde puteam să mă spăl. M-a dus la râu și, arătându-mi un grătar de ramuri împletite la suprafața apei, câțiva pași în amonte, mi-a spus: - Aici bărbații, și dincolo femeile. După care mi-a arătat o lădiță de lemn legată de un arin de pe mal. Conținea pietre poroase, cenușă într-un vas și buchețele de săpunel uscat. S-a așezat pe mal și a început să se uite cu nerușinare la mine. N-am vrut să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din cărămidă de râu, special pentru această treabă. A doua zi, Dionisie a măturat cenușa cu o măturică nouă, din pene de dropie, și-a pus-o cu toată grija pe șervet, împreună cu lucrușoarele, apoi a așezat șervetul într-o lădiță de brad, pe care doi călugări bătrâni au ferecat-o pe toate părțile cu argint topit. I-au pus bolovanii și-au aruncat-o cu o catapultă în mijlocul lacului. Lui Zogru nu-i părea rău de călugării morți, ci îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]