498 matches
-
Manhattan, iar cartea se pare c-a rezistat luni de zile pe lista de bestselleruri din The New York Times. Eram super șarjați. Toate ușile se deschideau larg. Toată lumea ne primea cu brațele deschise și zâmbete luminoase. Am pozat pentru reviste de modă, lăfăindu-ne toți șase pe banchetele restaurantelor în vogă, abordând atitudini sugestive în costume Armani. Vedetele rock ne admirau și ne invitau în culise: Bono, Michael Stipe, Def Leppard, cei de la E Street Band. Loja de lux era întotdeauna a noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe ecranul televizorului cu ecran lat, singura sursă de lumină din camera fiului meu. Am continuat să înaintez pe coridor și m-am oprit în fața ferestrei uriașe care se deschidea spre curtea casei: petrecăreții înotau în piscina încălzită și se lăfăiau pe șezlonguri. În cimitir se strânsese un grup de studenți în jurul unei țigări de marijuana, pasând-o de la unul la altul, iar alt grup se târa în jurul pietrelor de mormânt, urmărindu-se unii pe alții. Deasupra pietrelor de mormânt am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
doua zi când am pornit să explorăm locul. Ne-am îmbrăcat în ținută de vară înțelegând pentru prima dată ce înseamnă să treci de pe un meridian pe altul, de pe o paralelă pe alta. De la frigul și ploaia din Moldova ne lăfăiam în căldura binefăcătoare a Greciei însorite continuându-ne vara pe care în România o întrerupseserăm pentru un timp. Deși se anunțase că la noi septembrie va fi ca o lună de vară, nu a fost nici măcar o lună de toamnă
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
de două ore. Am debarcat în portul din orașul cu același nume. Acest oraș, Skiathos avea trei străzi suprapuse din cauza reliefului. Ele își prezentau frumusețea prin culorile deschise în care erau văruite casele predominând albul, prin florile care le împodobeanu lăfăindu-se în razele soarelui darnic sub splendoarea cerului albustru, albastru, albastru. Sus în locul cel mai ridicat se înălța ca o vestală biserica Sfântul Nicolae alături de turnul cu ceas. Ne-am îndreptat într-acolo urcând șiruri de trepte din piatră care
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
personaje. Sitaru stăpînește o tehnică impresionantă. ̨ i mai rămîne să descopere ce-ar putea face cu ea. Dilema Veche, februarie 2009 Așchia de gheață Capote (SUA, 2005), de Bennett Miller în toamna anului 1959, Truman Capote încă se mai lăfăia în succesul nuvelei sale Breakfast at Tiffanys. Era în relații bune cu Hollywood-ul. Era mascota jet set-ului. Era reporter-vedetă la revista The New Yorker, în paginile căreia descrisese (cu un teribil simț al ridicolului) turneul sovietic al operei
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
blabla gen Ion Iliescu-despre-sinergia-faptelor) îi cam clasează cazul. Nu m-am înnebunit niciodată după specia balcanică de realism magic pe care a creat-o : prea multă glorificare a balcanismului și prea puțină critică. într-un fel, ne invita să ne lăfăim în înapoierea noastră ne spunea că e mai multă viață în ea decît la occidentalii ăia care nu știu nici să sufere, nici să se bucure ca noi, dar care, desigur, erau și ei invitați să se lăfăie în exotismul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
să ne lăfăim în înapoierea noastră ne spunea că e mai multă viață în ea decît la occidentalii ăia care nu știu nici să sufere, nici să se bucure ca noi, dar care, desigur, erau și ei invitați să se lăfăie în exotismul întregii chestii. Se vede după lookul lui de barbar sexy un look întreținut, o poză că nu i se pare deloc sub demnitatea lui să se vîndă pe sine însuși ca pe un animal exotic. Masca lui ursuză
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
chiar de pe mal ca o dungă lată, albastră; ai fi zis un fluviu care curgea prin mare paralel cu malul. Se înțelege că eu, care înotam ca o rață de plumb, nu înaintam, nici pănă la stâlpul întâi, ci mă lăfăiam în apă la o adâncime cel mult până la brâu, și primea în spate valurile ce năvăleau din larg. Într-una din zile vine să scalde cu noi Doxachi Hurmuzachi, și după ce ne hârjonim câtva timp câteșitrei lângă țărm, împroșcându-ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
avea curajul să-i spună până și lui Moromete: „Vezi, bă, că ești prost!” Eu nu-ți spun așa, îți zic altfel: „Bă, Nilă-n ...” ești tare îngust între coarne, din moment ce nu-ți dai seama că acele construcții, în care se lăfăie aleșii poporului, nu erau și nu sunt ale lui Ceaușescu, nu le-a făcut el, cu banii lui, sunt ale poporului român, unele sunt în patrimoniul românilor, devenind marcă identitară a României. Ceaușescu, cât era el de fără diplome, de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Ba mai rău, întâmplarea? Asta ar fi culmea... Sau i se contestă tocmai lui, care s-a adaptat, printre primii, la progresul filosofic, dreptul de a aduce omagiu, în vreme ce alții, care nu-i ajung nici la glezna heideggero-marxistă, se pot lăfăi fără rușine în presă? Nu le e teamă de ridicol. El, dacă i s-ar cere, ar da un text sobru, fără exagerări și paralele cu Plutharh, comparații între personajele cele mai ilustre ale istoriei universale și un analfabet gângav
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
desen, cum zice Clara. în schimb, am toate atuurile pentru a fi prototipul perfect al handicapatului ratat. Sau al ratatului handicapat. Același drac! Cu aceste gânduri ieși în parc și se opri pe aleea de la intrare. Chiar în apropiere se lăfăia o Dacie 1300 azurie. Se îndreptă încet spre ea, privind de jur împrejur. Nu vedea nici un trecător. Băgă mâna în buzunar și scoase o șurubelniță, începând să meșterească tăcut la portieră. Ochii lui cu pleoape pe jumătate căzute zăriră pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai ales dacă îi arsese cumva lui Mașcatu vreuna. Seara trecută nu se întâmplase mare lucru, doar că începuse un vânticel pervers de aprilie. Lada pe care dormea Pampu era chiar lângă fereastră. Ceilalți aveau locuri ferite, iar Iscru se lăfăia lângă cuptorul sobei. Nu stătuse mult pe gânduri. Se ridicase domol și o luase spre el. Se vedea proiectat pe pereții camerei ca o namilă neagră. Ajunsese lângă cuptor și apucase cu amândouă mâinile lada pe care dormea Iscru. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
doar al lor. Chiar avusese o astfel de aventură, de altfel, încercase multe căi, deoarece se îndrăgostise de nenumărate ori. Pe Săftița o iubise nebunește în anul 1528. Era fata unui negustor din Târgoviște pe care o văzuse pe când se lăfăia în sângele unui boiernaș, pe nume Barbu. O răpise din casa părintească și fugise cu ea, mai întâi la București, unde avea o casă, apoi, după ce auzise că vodă însuși trimite soldații pe urmele lor, a luat-o spre Dunăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și se fâstâceau imediat după ce Zogru se adăpostea în sângele lor. Ajunsese să treacă și noaptea prin fața casei lui, indignat de groaza care îl cuprindea în preajma acestei ființe. O dată stătuse până aproape de miezul nopții. Se plimba pe trotuarul de vizavi, lăfăindu-se în sângele unui student, când a simțit că se cutremură de frică și-a știut că se apropia Achlile. Și așa a fost. Se strecura cu prudență, ca și când n-ar fi vrut să fie văzut; n-avea pălărie, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ca un semn, ca un mesaj pentru el, nu știa despre ce este vorba, dar era uimitor că singurul om care putuse să-l vadă așa cum este el crescuse într-un loc în care mai multe sute de ani se lăfăiseră urmașii lui Ioniță și construiseră cei ai lui Iscru. Zogru era îmbibat de importanța descoperirii și hotărât să-l ajute pe Josh să transforme casa în monument național. Tot ce avea de făcut era să treacă prin diverși funcționari ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care ziar, fiindcă nu vreau să-i fac reclamă mascată, care imediat și-a notat evenimentul și a doua zi, a apărut un întreg articol în ziarul cu pricina, ziar antiiliescian și pupinbăsescian, arhicunoscut ca atare. Un titlu mare se lăfăia pe jumătate de pagină ca să vadă toată lumea: „Fostul comunist Ion Iliescu, a luat hrana de la gura unui emigrant african!” în care se înfiera, na, că eram să zic, precum în Scânteia Lui Octavian Paler și Silviu Brucan, cu adâncă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
curețe și parlament, și guvern, slavă lui! Parcă îi și vedeam cu făclii în mâini și cu Raluca Turcan în frunte, ca în tabloul "România revoluționară", grăbindu-se spre Palatului Parlamentului de unde să-i scoată în șuturi pe "paraziții" care, lăfăindu-se în lefurile mari stoarse din sudoarea poporului, dorm în fotoliile comode și să-i rărească de să rămână numai 300 c- așa e „pohta” lui Băsănău. S-ar fi încins apoi o horă mare, Golden Blitz ar fi dat
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nu-mi mai e frică de lupii de ale căror urlete răsună pădurea. Sunt un punct negru În zăpadă, pierdut undeva departe, În nordul canadian, dar stelele sunt atât de aproape. 131 7 Ceva Înfricoșător, cu miros de migdale mă lăfĂi Într-un pat imens În faimosul le Château Frontenac. Am venit cu Jean-Claude la Québec peste weekend pentru un cocktail oferit de prim-ministrul Canadei oamenilor de afaceri. — Ești gata, mon amour ? se interesă Jean-Claude, care tocmai a ieșit de sub
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care se află orășelul universitar. Descoperi repede cum se poate ajunge din căminul studențesc direct la piscina olimpică, aflată la celălalt capăt al campusului. Din cauza temperaturilor extreme, iarna se circulă Între clădirile campusului prin tunele subterane care leagă punctele-cheie. Te lăfĂi după cursuri În piscină, după ce faci două-trei ture pe pista de atletism care Înconjoară tere- nurile de tenis. Nu Încetezi să te minunezi de incredibilele facilități de care se pot bucura aici studenții. iar paradisul Însuși s-a pogorât pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
simpli, cinstiți și mult prea adesea loviți de soartă, valorile neîntinate, harul iubirii, capacitatea de jertfă, puterea de a ierta. „Fiul din popor”, în mintea răzbită de clișee a dramaturgului, este „aristocratul adevărat”, în timp ce - în aceeași rigidă antiteză - privilegiații se lăfăie în „mocirlă”. Autorul, care incriminează și educația defectuoasă ce agravează tarele moștenite, crede în posibilitatea răscumpărării unor greșeli în cazurile când resursele profunde nu sunt viciate. Texte lozincarde, cu o brumă de referiri la evenimente istorice, sunt Lucaci în temnița
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
atîta rău în numele cunoașterii științifice și al bunăstării. Și nimeni nu primește ca pedeapsă decît premii. Religia a salvat multe vieți îndepărtînd oamenii de medic și descurajînd supraîmbogățirea. Acum vedem cum și bisericile își deschid spitale și preoți care se lăfăie în belșug. E bine că disciplinele au început să conlucreze... Cunoștințele economice nu ne folosesc la mare lucru dacă nu știm care le sunt limitele și costurile, căci nu vom ști să le aplicăm și putem face ravagii. Nu aveți
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
joacă table. Aproximativ în felul acesta își folosesc libertatea - în scris - cei mai mulți dintre componenții grupului de la Tescani. Cartea începe cu o descriere - bineînțeles, liberă - a ceea ce simte o fată când crește: "Crești: [...] mărgelele/ îți zornăie la gât, fundul, pulpele se lăfăie pe moale,/ un fulguleț rătăcit te gâdilă pe la nas,/ cineva te strigă, prin ușa închisă auzi cum - continui să crești/ printre haine parfumate, ca un cuc te cam plictisești te cam/ pipăi - pe sub plapumă" (Debaraua). Urmează un fragment în proză
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
Elisabeta Lăsconi Editorii constată de multă vreme că proza scurtă a intrat în umbră, iar în plină lumină se lăfăie romanul. Cauzele pot fi multe, dar cea mai interesantă explicație mi-au oferit-o cititorii tineri din primele clase de liceu: preferă să citească roman pentru că în toți anii anteriori au citit proză scurtă. Romanul certifică o maturizare, un drept
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
sînt doar sau numai concepte". Sau: "Un veritabil narcisist al judecăților în sine; un ludic fără limite se arată poetul odată cu cele 11 Elegii. Abstrat, chiar abscons, fără profunzimile barbiliene, lipsit uneori de carnea concretului, de viața realului, poetul se lăfăie în marile saloane ale neantului, îngropîndu-se în definiții gnostice care, uneori, frizează banalul". Sau: "Construiește o ontologie precară și exterioară". În legătură cu G. Călinescu, avem de asemenea propoziții aspre, motivate însă prin numeroasele momente de cădere ale Divinului critic: "Angajarea partinică
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
Mă îndoiesc, de altfel, că echipa constantinesciană și-a propus cu seriozitate așa ceva. Specializați în minciună comunistă (să nu uităm, totuși, că actualul prezident și-a făcut mâna că activist bolșevic!), neinteresați decât de ocuparea fotoliilor moi în care se lăfăiseră ortăcii, cu și fără lampas, ai lui Iliescu, ei s-au crezut, dintr-o dată, o specie de nemuritori. Că ideea de nemurire le va fi venind de la venerabilii șefi țărăniști, se prea poate: pentru tinerii lupi, supraviețuirea peste epoci istorice
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18192_a_19517]