2,424 matches
-
-i corect să dai afară din casă un câine pe o vreme ca asta cu omul e altceva fak you, men câinele însă e sfânt e cel mai credincios prieten al omului femeia pune întodeauna condiții câinele te iubește necondiționat latră nici nu mai contează dacă are pureci limbrici dacă face pipi pe covorul turcesc din sufragerie cu Șeherezada n-avem noi reacții la alte rahaturi precum statul de drept diaspora apropierea planetei Nubiru suntem penibili... Referință Bibliografică: Să dai afară
SĂ DAI AFARĂ DIN CASĂ UN CÂINE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_contu_1479124010.html [Corola-blog/BlogPost/367615_a_368944]
-
stele. Se vedea ca în palmă pe tot podișul străjuit de ambele părți de fălnicia munților. Sus, sub un fag secular se afla coliba de la stâna lui Miron. Câinii, cum au simțit miros de om străin, au și început să latre și s-o ia la vale în întâmpinarea intrusului. Miron nu se mai aștepta ca prietenul lui să ajungă la acea ora târzie, așa că ieși din colibă să vadă cine le-a tulburat liniștea câinilor. Din vale se zărea o
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 by http://confluente.ro/Baciul_miron.html [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
rup câinii. - Eu sunt, Miroane, Nicolae și am venit să te oblojesc la mână. - La ora asta, măi omule! - Lasă că-ți zic eu cum îi treaba. Câinii auzind că îi cheamă stăpânul înapoi și pe doctor vorbind, au mai lătrat de câteva ori mai fără chef și s-au înturnat la picioarele baciului, scuturându-și plictisiți cozile pline de mărăcinii adunați de pe pășuni. Mogâldeața se apropia din ce în ce mai mult și Miron, pentru orice eventualitate, trimise unul dintre ciobanii săi să-l
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 by http://confluente.ro/Baciul_miron.html [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
și meditativă-reflexivă, . Nu ascunde că are uneori reacții bruște, neașteptate, că știe să fie imperativă, chiar dominatoare: Mă ridic brusc și împing scaunul - Mergem acasă, Ari. Mai vorbim și mâine. Îi dă ordin secretarei: Nu mai primesc nici o convorbire, am lătrat eu în receptor. Știe să fie și orgolioasă, uneori malițioasă. Nu-i lipsesc nici cochetăriile sau micile prefăcătorii. Parcă ar fi expresia completă a feminității, cu bune și rele. Vorbește malițios despre fosta soție a lui Ari și despre plăcerea
HEIDI S. SIMON: „DRAGOSTE TÂRZIE” de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 by http://confluente.ro/zoltan_terner_1464398480.html [Corola-blog/BlogPost/368216_a_369545]
-
și la cursul ăsta, Movilă tună și fulgeră împotriva religiei, eu mă iau de el, pur și simplu, nu mai suport, bate câmpii ceva de speriat!... - Ești nebun, ce ai?! N-ai de lucru? Lasă-l dracului de dobitoc să latre și vezi-ți de treaba ta!, m-a sfătuit Sucă, adică Viorel David, de loc din Celarii Doljului. Bineînțeles că Movilă și-a început cursul tot prin ponegrirea religiei. La un moment dat, nemaiputând suporta prostiile pe care le debita
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1427392742.html [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
au trădat niciodată, iar pușca era nelipsită în desele lui ieșiri prin munții Cornerevei, așa cum se întâmpla și acum... ,, în curba de la 74, în locul ,, Zbăgul Florii”, cum îi spunem noi, la 4 metri în fața mea într-un lăstăriș aud câinii lătrând...”. Intuiția, făcând legătura și cu cele aflate la stână, îi spune ce se întâmplă în lăstăriș și de ce latră câinii. Încărcând pușca se apropie încet de locul cu pricina. Prin minte îi trec toate amintirile legate de vechile lui întâlniri
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/omul-care-s-a-luptat-cu-ursul/ [Corola-blog/BlogPost/92668_a_93960]
-
în curba de la 74, în locul ,, Zbăgul Florii”, cum îi spunem noi, la 4 metri în fața mea într-un lăstăriș aud câinii lătrând...”. Intuiția, făcând legătura și cu cele aflate la stână, îi spune ce se întâmplă în lăstăriș și de ce latră câinii. Încărcând pușca se apropie încet de locul cu pricina. Prin minte îi trec toate amintirile legate de vechile lui întâlniri cu acest animal, ce nu au fost puține, însă săvârșite cu bine, dându-i curaj și încredere. Mânat, pe lângă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/omul-care-s-a-luptat-cu-ursul/ [Corola-blog/BlogPost/92668_a_93960]
-
de tors... și să vă spun verde în față câteva vorbe. - Oameni buni și cu minte la cap, cum credeți că se vor simți dulăii „priviți cum ne îmbrățișem” înghesuiți în cuști, fără să dea o raită în jurul casei, să latre când trec oamenii pe stradă, să se întindă cu burta la soare în mijocul curții, să facă prietenii, să iubească și ei (cîte-o cățelușe, câte-un cățel) că și așa îi sterilizați, (având gânuri ascunse) așteptați (prefăcuților!) că în curând
DIN PRIETENIE, PISICA PROPUNE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 544 din 27 iunie 2012 by http://confluente.ro/Din_prietenie_pisica_propune_marin_voican_ghioroiu_1340779663.html [Corola-blog/BlogPost/355096_a_356425]
-
un tufiș, în pădure, erai înfășat doar într-o pătură murdară, iar la cap aveai o sticluță cu lapte. Cineva te părăsise, probabil mama, căci n-am găsit pe nimeni în jur. Tocmai când se afla în profunzimea gândurilor, Bobby lătră o dată scurt, dar deajuns cât să-i atragă atenția. Atunci, șirul gândurilor se întrerupse, iar unchiul Stump nu mai știu de unde să reia. Se gândi atunci să crească el acest copilaș dăruit de cer, căci și-așa era singur. Era
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 by http://confluente.ro/urfet_sachir_1439498184.html [Corola-blog/BlogPost/373256_a_374585]
-
se face. Strategia mea dă roade. A terminat cu tusea, dar poftește apă. Mă achit. El bea tot paharul și-n loc de mulțumire întreabă îndatoritor: -Da’tu ai câine? N-ai câine! Și-atunci?! -Vezi?! Vezi?! Cum să fi lătrat câinele neavut?! Eu, ca mereu, gândesc încet și bine, că-mi rezerv timp de cugetare. M-am scuzat și l-am rugat să-mi lse numărul său de telefon. -Și ți l-a dat? se interesează amabil amicul, căci asta
UN TIP CALM de ANGELA DINA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 by http://confluente.ro/angela_dina_1496565249.html [Corola-blog/BlogPost/371764_a_373093]
-
ofensat, dar să știi că totuși viața la țară are un farmec aparte. Tu știi ce înseamnă ca la cinci dimineața când somnul îți este cel mai dulce, să auzi cum cântă cocoșul? Cum se trezește natura la viață? Câinii latră parcă ar lătra la stele, auzi, dacă ai această șansă, cum muge vaca chemându-și vițelul. Este adevărata viață, papa. - O fi, dragul meu, pentru romantici. Tu trebuie să fii pragmatic. Banul nu vine nici de la vacă și nici de la
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1402655115.html [Corola-blog/BlogPost/360527_a_361856]
-
știi că totuși viața la țară are un farmec aparte. Tu știi ce înseamnă ca la cinci dimineața când somnul îți este cel mai dulce, să auzi cum cântă cocoșul? Cum se trezește natura la viață? Câinii latră parcă ar lătra la stele, auzi, dacă ai această șansă, cum muge vaca chemându-și vițelul. Este adevărata viață, papa. - O fi, dragul meu, pentru romantici. Tu trebuie să fii pragmatic. Banul nu vine nici de la vacă și nici de la cocoș, decât atât
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1402655115.html [Corola-blog/BlogPost/360527_a_361856]
-
ajunge când frunza copacilor plânge n-ar vrea dar se duce își poartă ca și noi o cruce miroase a mere, a gutui stă în cămară sfoara de ceapă pusă în cui alături împreună doi câte doi stau fără să latre căței de usturoi e toamnă și plouă pe drumuri de smoală copiii mărunti aleargă spre școală vrăbii pe garduri în curte lătrat până si soarele a dezertat dârdâim, ne ia frigul gata cu joaca toamna-i aici vara e gata
TOAMNA... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Toamna_.html [Corola-blog/BlogPost/356638_a_357967]
-
gutui stă în cămară sfoara de ceapă pusă în cui alături împreună doi câte doi stau fără să latre căței de usturoi e toamnă și plouă pe drumuri de smoală copiii mărunti aleargă spre școală vrăbii pe garduri în curte lătrat până si soarele a dezertat dârdâim, ne ia frigul gata cu joaca toamna-i aici vara e gata. Referință Bibliografică: Toamna... / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 288, Anul I, 15 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
TOAMNA... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Toamna_.html [Corola-blog/BlogPost/356638_a_357967]
-
se văd câteva capre ce pasc firele de iarbă perlate cu stropi de rouă pe maluri și frunza tufișurilor de anin. Grivei câinele negru cu pete albe, aleargă în sus și în jos pe mal și prin luminiș, printre arbori lătrând îndârjit, întărâtat de vreo mică sălbăticiune ce-și are sălașul în desiș sau pur și simplu dorind să-și impună autoritatea în fața caprelor. Razele curioase ale lui Helios se strecoară printre ramurile care-și scutură mantaua pictată în nuanțe de
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1471114624.html [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
de o culoare incertă cu multe buzunare pe picior, pe care nu-i leapădă decât când se culcă. Curăță ghebele îndepărtând pământul negru și frunzele și le pune în traista kaki care-i atârnă la șold. Grivei aleargă în jurul stăpânului lătrând vesel. Moșul își continuă căutarea și pare că recolta de ghebe și alți bureți e destul de bogată căci traista se umple văzând cu ochii. Ehe! Știa el unchiașul de ce s-a trezit azi cu noaptea în cap. Nu a stat
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1471114624.html [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
papilele gustative, Grivei începe să mârâie și când se uită cu atenție printre copaci mai departe, vede două femei, pe Lenuța lui Nicu tâmplaru și pe Viorica lui Gojgărete. Ieșiseră și ele în pădure după ghebe. Câinele a început să latre și femeile se apropie. -Bună dimineața nea Gheorghe! Umpluși traista? Mai lăsași și pentru noi ceva? -Apoi aș avea eu ceva pentru voi! Păcat, că nu mai sunt așa tânăr! Tu Viorică tot frumoasă ai rămas! Nu mai îmbătrânești deloc
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1471114624.html [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
venea de prin Târgul Cucului - evreiesc cândva - tramvai în care, cu un pic de atenție, puteai auzi (în gând ) cum Gică Petrescu îți cântă: „Du-mă-acasă măi tramvai,/ „Du-mă, du-mă, ce mai stai!/ Noaptea se lasă, prin mahala,/ Câinii latră a pustiu;/ Du-mă la căsuța mea,/ Cu portiță și cișmea”... Pe aici, prin Sărărie, trecea tramvaiul numărul „3” - gen „cutie de chibrituri”, care mergea domol și oprea unde nici nu te așteptai. Cineva spunea că, la o astfel de
GÂNDURI DE SUB PLEOAPE: PRIN IAŞII STUDENŢIEI MELE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1455951082.html [Corola-blog/BlogPost/367639_a_368968]
-
cerul buimac.Ninge ca dintru-nceputuriacoperind orașul fumegând melancolic.În odaia mea înnoptată... XXXIII. IARNĂ, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1133 din 06 februarie 2014. Iarnă Iarna, cu ochii cârpiți de nesomn, se zbate pe albele dealuri, undeva mai latră un câine pribeag și râul e-nghețat între maluri. E ca mine, singuratică, albă și grea zămislindu-și povești fără număr, fiindcă Timpul așează să stea ani de pustiu peste umăr. Fulgii ne sunt secundele reci ce se-aștern peste noi
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/leonid_iacob/canal [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
reci ce se-aștern peste noi ca lințoliu; iarna mea-i tristă că pe albe poteci copacii se-nșiruie-n haine de doliu. Iarna... Citește mai mult IarnăIarna, cu ochii cârpiți de nesomn,se zbate pe albele dealuri,undeva mai latră un câine pribeagși râul e-nghețat între maluri.E ca mine, singuratică, albă și greazămislindu-și povești fără număr,fiindcă Timpul așează să steaani de pustiu peste umăr.Fulgii ne sunt secundele recice se-aștern peste noi ca lințoliu;iarna mea-i
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/leonid_iacob/canal [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
ta,... când noi eram copii Într-o batistă-n colț țineai bănuți Agoniseala ta pentru fiecare, Pentru zile negre...nu erau mulți Strânși de mâna ta cu sudoare Azi este atâta tristețe-n poartă La gard printre uluci un câine latră, u nu ne mai atepti ca altădată Cu bunătatea ta și pită-n vatră. Valentina Geambașu 17.02.2016, Foto internet Referință Bibliografică: DRAGA MEA BUNICĂ / Valentina Geambașu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1882, Anul VI, 25 februarie 2016
DRAGA MEA BUNICĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 by http://confluente.ro/valentina_geambasu_1456419654.html [Corola-blog/BlogPost/373354_a_374683]
-
urca scara și, apropiindu-se de el, începea să-i lingă mâna. Rămâneai fără mine, haiducule... și-l mângâia pe cap, lundu-l de sub gușă ca pe un copil drag. Bunul său tovarăș, simțind că-i adorat, se ridica în picioare, lătra scurt, ca în secunda următoare să sară treptele scării în fugă. Se repezea la poartă, unde văzuse o coțofană că se așezase chiar în potecă. Tărcata scotea din ciocul prevestitor, negru mat, niște sunete „caț-caț-caț!..” de mai mare dragul, că
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
tras cârligul de la poartă ca să nu facă zgomot, dar Vruța, cățelușa pe care o crescuse de când era un cocoloș alb ca zăpada, cu niște ochișori de mărgele gălbioare, l-a auzit și a alergat să-l întâmpine. A vrut să latre, dar Andrei a prins-o de botișor, iar ea, înțelegând dorința stăpânului, s-a lăsat pe lăbuțele din față ca un copil acultător. Îl privea atentă, iar urechile pe care și le mișca într-un tremur de nerăbdare, semn că
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
genunchi și-l plângea pe Costică... De-aia dispărea uneori de lângă mine în puterea nopții și-mi spunea când o-ntrebam unde a fost, că s-a dus să vadă ce fac păsările, sau oiile... Zicea că a auzit câinele lătrând, dar nu-mi dădeam seama, măcar după vocea ei care era pirdută (ca a unui om bolnav), iar pe fața-i brăzdată de cute adânci, datorită suferinței tăinuirii nelegiuirii mele, se vedeau șiruri de lacrimi, dar eu tăceam și nu
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
SANDALELOR În patria Eudomoniei e multă jale... și isteria mocnește sub tainice ruguri - în brazde, în hamuri, oameni și boi, la pluguri... din ulcioare, arșiță curge pe spinări la vale - dar botniți a pus Caligula câinilor săi să nu-i latre, absurzi, poezia din gând - a uitat și de boală ce-l roade profund, și e trist că toți zeii sunt teferi și răi - în lectica-i roșie trece-n revista oștirea și-i ceartă chiar și pe cei mai viteji
ELOGIU SANDALELOR de ION MARZAC în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Elogiu_sandalelor.html [Corola-blog/BlogPost/366893_a_368222]