656 matches
-
Liniștea adâncă, a nopții depline, face să se-audă, tot mai apasat, vorbe de drumeți: parcă sunt străine... Se-aud tot mai clar, venind dinspre sat. Câinii de la stână, vânturând din coadă, le și dau de știre, cu câte-un lătrat, c-au intrat, călări, trei bărbați pe poartă: Și zărind pastorii, s-au apropiat. „Seară bună, oameni!” - zic, ...stâlcit puțin: „Suntem Magi, și <semnul> care l-am urmat, ne-a adus la voi, ca să vă vestim, că vi s-a
NOSTALGIE DE IARNĂ MADRILENĂ! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358440_a_359769]
-
pe foc,/ Că nu te-am făcut să stai,/Fluieraș de soc, /De nu cânți acum, te tai,/Fluier cu noroc./ Cântă-n vârf de munte,/ Unde-s oi cornute./ Să te-audă cucul/Și el să-ți descânte./ Pe lătratul câinilor,/Fluieraș de soc,/ Și pe mulsul oilor,/ Fluier cu noroc./ Când vine furtuna, / Fluierul să cânte./ Vremea se răzbună/ Peste deal și munte./ Și se-aud izvoarele,/Fluieraș de soc,/ De se-ntrec cântările,/Fluier cu noroc./ Ciobănaș te
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
cu frunza deasă) și păstoritul: „Ciobănie, ciobănie,/ În inima munților,/La poalele brazâlor,/Unde-i aeru' curat/Să văd oi la pășunat./ Refren: „Dragu mi-i s-aud cum zbiară oile sub stele-afară/Șî să mă trăzăsc în zori la lătratul cânilor./ Strofa 2: Un cioban cu ele sta/Șî din fluieraș cânta/ Își cânta anii trecuți/ Ce i-o petrect prin munți./ Refren/ Strofa 3: Ciobănie, ciobănie,/ Dragă mi-ai fost tu mie./ Anii de s-ar mai întoarce/Eu
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
șoapta și urma mistreților, dragostea mea sfâșiată de-a pururi, tremurătoarea cumpănă a gândului, Magul-Poet, descântecul șarpelui ... ” Reprezentarea abstracțiilor în formă concretă are ca efect plăsmuirea unui univers poetic original, cu un imaginar propriu, inedit: „Cum să mușc din acest lătrat de câine ce veșnic scâncește în inima ta?”; „Mut ca un pește în apa păcatului sunt, flămând ca un câine a cărui credință descrește ... ”, „Și vaca, și măgarul, și coțofana, și câinele, și cormoranul, cu toții vor veni la festinul din
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
latră la lună, pentru a nu se plictisi, s-au la alți oameni care își văd de treabă în drumul lor prin viață . Nu ne-ar deranja, vorba aceea, fiecare „animal” are dreptul la exprimare prin limba lui. Însă, atunci când lătratul lor deranjează bunul mers al vieții noastre ar fi necesar să -i mai lovim cu câte un băț.Dar...nu facem acest lucru pentru a nu ne amenda cei de la Protecția Animalelor. Cunoscând faptul că fiecare “pasăre” moare pe limba
CÂNILE MOARE DE DRUM LUNG ŞI PROSTUL DE GRIJA ALTUIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360694_a_362023]
-
Fiind javră nu are de unde să cunoască proverbul românesc:” Câinii latră,ursul merge.” Însă, se pare,în incoștiența acesteia , practicarea ideeii ”calomniază,calomniază,că tot rămâne ceva”, poate să aibă efect . Îm pare rău de timpul pierdut cu răspunsul la lătratul... javrei .Insistența acesteia m-a împins la un răspuns. Poate v-a înțelege, într-un final, proverbul “Zgâlție lesa să priceapă câinele”, sau “Bate șaua să priceapă iapa”. Păcat că nu este iapă, ar fi fost mai înțelept . Oare, mă
CÂNILE MOARE DE DRUM LUNG ŞI PROSTUL DE GRIJA ALTUIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360694_a_362023]
-
DIN ARIPI”, sugerând strălucirea, când de fapt acel aur era plumb. Căci fizic vorbind aurul este mai greu decât plumbul. Aici se poate vedea abilitatea artistului de a trece pe sub nasul cenzurii, care nu lăsa libertatea de exprimare, aceasta însemnând lătratul latinesc al câinilor, iar minereul de India făcând YOGA. Călătoria poetului este simțită în tot ținutul cărășan, acolo unde sunt cazane, turnuri, unde Coșava vântul sălbatic, te poate preface în covrig sau pește. La trecerea în neființă a creștinului, flacăra
SFERELE POEZIEI LUI NICOLAE SÂRBU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360744_a_362073]
-
din străbuni au cunoscut românii Negoțul cel cu donițe și ciubare. Un tulnic sună de la `deal la altul În fracul lui cel alb se-mbracă liliacul, Se-aude prin frunzișuri scrâșnetul de osii, Coboară spre câmpie cu care pline moții. Lătrat de câini. Lămpaș. Îmbrățișare. Dă gura moaței sărutul de plecare Care iubirea în inimă-i va toarce Pană ce acasă iar moțul se întoarce. Prin rugăciuni cum a făcut mereu, În pază i-l va da lui bunul Dumnezeu. Ea
CÂNTEC DE-ACASĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360755_a_362084]
-
unde ste, ehe. Dar nici Ceașcă nu mai e. Ehe. Poți citi din coadă-n cap, cartea-i scrisă cu nărav, lasă timpul , nea Cartof, lasă-l pe Rasskolnikoff. O brazdă nu doar de plug, poate să fie de chirurg, lătratul nu e de cățel, poate e Marmontel. Ai vândut zăpadă-n port, nu fi porc și nici ein Wort. O vară Cartofor avea, scufiță roșie nu purta, nici lupul nu o suporta, îl cred pe Rapaport. Eu vă spun, la
DE CE AŞ FI TRIST? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360123_a_361452]
-
ferestra pe unde tu săreai după ce îți adormeau părinții obosiți de truda zilei. Doi nebuni sub noaptea unui nuc, asta eram. Nu ne promiteam nimic, stăteam așa îmbrățișați și ascultam zgomotul nopții pustii. Ne mai speria din când în când lătratul unui câine, sau un cocoș afurisit care trezea și noaptea cu melodia lui ce dădea semnul că zorile-s pe drum și ziua vine. Săreai fereastra înapoi atunci, iar eu plecam așa de mândru că am stat cu tine o
FEREASTRA UNEI NOPŢI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359773_a_361102]
-
să ajungă într-o poiana denumită a Țapului. Da, dar până acolo mai e de trecut noaptea și încă o jumatate de zi. Nu era deloc încântător să rămână peste noapte de unul singur. Undeva în depărtare se auzea un lătrat de vulpe.Acum,nu ca Tudor ar fi știut exact cum lătra o vulpe, dar își amintește cum povestea bunicul lui când își făcuse un cort în pădure. A stat atunci o lună. Mergeau cei de prin sat și îi
ASCUNS IN PADURE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359216_a_360545]
-
vre-o cinci lupi care în întunericul lăsat nu de mult păreau teribil de înfricoșători. Bunicul făcuse un foc mare care ardea că un rug,dar lupilor parcă nu le era teamă. Asta se datora numai foamei lor deoarece auzind lătratul vulpei s-au repezit să o sfâșie. Bunicul punea des pe foc din vreascurile adunate și lăsate alături pentru că lupii să nu poată să se arunce asupra lor. Au stat cât au stat ei, dar văzând focul arzând amenințător și
ASCUNS IN PADURE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359216_a_360545]
-
hăituială. Sunetul de alarmă ce se declanșa în sufletul înveninat de prigoană și mereu în alertă era dat de câinele bunicilor mei care adevereste proverbul că este cel mai bun prieten al omului, acest semnal de alarmă cu ticăitul său lătratul era dat de fiecare dată când se apropiau cei ce cu ură față de neamul meu vroiau să-l lege pe bunicul. Înarmat cu o cergă (pătură de lână) de dimensiuni cât o lungime și 2 lățimi de om, sărea peste
PETIȚIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340278_a_341607]
-
show-urile și am primit multe sfaturi de la ei. - Care au fost cele mai dificile momente pe scenă? - E clar că momentele dificile pe scenă sunt marcate de liniștea mormântală din sală când ai o seară proastă, dar și de lătratul unora care prin plata biletului vor să urle aberații către scenă, fără sens și fără jenă. - Ce efect a avut câștigarea iUmor asupra activității dvs profesionale? - Vin mult mai mulți oameni la spectacole pentru că m-au văzut la TV. Primesc
O meserie rară în România, mai ales pentru femei. „Am știut că e pentru mine când mi-am văzut prima oară prietenii pe jos de râs, pe stradă, literalmente” () [Corola-blog/BlogPost/338904_a_340233]
-
bun acest sacrificiu ?... în principal două lucruri, libertatea de exprimare și libertatea de mișcare. Libertatea de exprimare avea să se dovedească în timp că nu ne folosește la nimic și că în final s-a transformat într-un fel de lătrat la lună. Libertatea de mișcare avea să capete și ea mai multe forme. Pentru unii respectă adevăratul ei sens, pentru alții avea să fie salvarea cu care trebuiau să scape de "grijile" noului sistem, asazis... nedictatorial, pentru alții a rămas
ROMÂNIA DE LA O DICTATURĂ LA ALTA... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340835_a_342164]
-
mai des incompatibil cu el însuși, cu cine să-l mai pun față în față?” Luna: „Nu mai pot fi «regina nopții», fiindcă nu vreau săam un regat care, sub lumina mea, și-ar arăta și mai tare colții, în lătratul demagogic tot mai vehement.” Lumânarea: „Cu «gene ostenite» mi se sufla flacăra pentru că el trecea din timpul individual al ceasornicului în timpul universal străjuit de lună. Azi nu mai simt un prag, nu mai fac o trecere spre reverie. Cine să
MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342162_a_343491]
-
venea Paștele. Ieșit afară din casă, îmi zăream părinții în lumina lunii cum în liniștea nopții cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau. Din când în când câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă părinții și imediat ce tata a ieșit pe poartă cu căruța, iar mama a
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
mai des incompatibil cu el însuși, cu cine să-l mai pun față în față?” Luna: „Nu mai pot fi «regina nopții», fiindcă nu vreau săam un regat care, sub lumina mea, și-ar arăta și mai tare colții, în lătratul demagogic tot mai vehement.” Lumânarea: „Cu «gene ostenite» mi se sufla flacăra pentru că el trecea din timpul individual al ceasornicului în timpul universal străjuit de lună. Azi nu mai simt un prag, nu mai fac o trecere spre reverie. Cine să
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
vegheat cu altruism copiii, ca cel mai credincios „guardia espalda”! Și când mă gândesc, că eu am fost aceea care la început eram gata-gata să nu-l primesc, îmi vin și azi în urechi, cu mustrare de cuget, ecoul acelui lătrat cristalin și plângăreț, totodată, de pui de cățeluș neajutorat, care mă dojenea așa cum se pricepea el atunci, de imprudența ce aș fi putut-o face, dacă nu-l acceptam. Momentele de remușcare și melancolie, nu m-au părăsit niciodată. Ba
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
zile, adică în primăvara anului 1951, Dumnezeu l-a descoperit iarăși pe sfântul episcop Ioan într-un chip ca acesta: Fratele Ștefan Juncu, păscând oile Mănăstirii Sihăstria prin pădure, deodată a observat un lucru minunat. Câinii s-au oprit din lătrat, iar oile s-au strâns în jurul unui bătrân pustnic necunoscut. Era cuviosul episcop Ioan. Apoi fratele l-a auzit pe sihastru vorbind: „Oare ce am greșit eu astăzi lui Dumnezeu, de m-a arătat oamenilor !" Apoi i-a zis fratelui
SFÂNTUL IOAN, EPISCOPUL CEL MINUNAT de ION UNTARU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342507_a_343836]
-
luna iunie aducea în ferestre visele femeilor și dor, mergând nicăieri,așteptând în pridvor... Mama mi-a pus în straiță în loc de pâine visul zilei de mâine, pe care l-am trăit într-o singură noapte când ursitoarele jucau pe un lătrat de câine pe strada unde școala intrase în vacanță și paznicul please cu cartela după pâine legând poarta cu o speranță... jucării confecționam din zdrențe de vise, ciorapul piciorului desculț îl făceam minge, în curtea școlii cădeau iubiri ucise, pe
AUTOBIGRAFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342567_a_343896]
-
paradoxal ,n-a rupt-o la fugă cum m-am așteptat. A întors capul către mine și a lătrat din nou. -Nu te-nțeleg ! Ți-am spus că poți să pleci ! A mai făcut un pas și-apoi un alt lătrat,de data asta,mai puternic. Vroia să merg cu ea ! Și am pornit. Pășea grăbit ,oprindu-se din când în când să se asigure că o urmez. Și până la urmă,am ajuns. A sărit gardul ca să-mi descuie poarta. O
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
Și sub speranța stăpânitoare, făcu o altă legătură: Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte s-am, ca și codrul veșnic tânăr! Și-n seară, când să-și aștearnă patul, simți în aer miros de fum, iar urechile-i prinseră lătrat de zăvozi. Vreun sat, oare?! Auzite numai de sine, vorbele îi făcură inima să bată mai tare. Deși neplecat de mult de-acasă, îl fura gândul luminii unei lămpi ori ale unei vetre, unde s-atârne de lanțul coșului un
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
ieșit afară din casă, îmi zării părinții în lumina lunii, cum în liniștea nopții, cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau în aceasta. Din când în când, câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări în răcoarea dimineții. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă careva dintre ei și imediat ce tata a ieșit cu căruța
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
-Carul mare, carul mic, calea lactee, noi unde suntem? Oare acolo sau aievea? -Între calea lactee și noi văd noaptea cum cade la somn, văd un chip de fată ce va păstra amintirea asta...Între secunde de liniște se aud lătraturi de câine adormit și brațul ce mi-a amorțit în firul ierbii... DRUM SPRE EST.. Perioada de instrucție a trecut foarte repede, m-am luat după Ilinoiu cum că cei de la artilerie stau mereu în spate și nu au atâtea
INGERI CAPTIVI P 1 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343648_a_344977]