1,385 matches
-
tineri, i-a tratat ca pe doi oaspeți de seamă, un joc la urma urmei, pentru că așa și-a imaginat ea, că cei doi miri trebuiau purtați pe palme. Unchiul căzuse pe gânduri, prăbușit într-un fotoliu, cu ochii în lături. Venise toamna, ce mai, ieri bătuse un vânticel aspru, zbârlitor de frunze de salcâm, astăzi însă fusese o zi mai acătării, mai cu sclipit, vorba poetului. În ziua aceea, pe sârmele de telefon din fața primăriei se adunaseră zeci și zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ardeau două lămpașe mici de carbid, maci și albăstrele, salvii și ciulini, stoluri de grauri și de ciori. Auzea cum behăie oile, cum mug vacile, cum fornăie caii, cum miorlăie mâțele. Și noi În jurul lui, pe rând, cu găleata de lături, mergeam doi kilometri pe jos, și pe sus tot atâta ar fi fost, dar nu era voie În autobuz să amesteci mirosul de lături cu ăla de benzină, la ore fixe, pe orice vreme. Toamna târziu era mai greu. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vacile, cum fornăie caii, cum miorlăie mâțele. Și noi În jurul lui, pe rând, cu găleata de lături, mergeam doi kilometri pe jos, și pe sus tot atâta ar fi fost, dar nu era voie În autobuz să amesteci mirosul de lături cu ăla de benzină, la ore fixe, pe orice vreme. Toamna târziu era mai greu. Și când venea iarna. Ne străduiam să nu-i lipsească nimic, căci oricum zilele Îi erau numărate. Și nici pe noi nu ne dădeau banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în acea tăcere. Îmi simțeam măruntaiele ca pe niște benzi elastice, fluturând în vânt. Vezica îmi era apăsată de-un lichid încins, agitat. Intru. Descui ușa. Cheia țăcăni în yală. Am apăsat pe clanță și, încet, am împins ușa în lături. Tăcere. Ținând ciocanul ridicat lângă urechea dreaptă, pregătit să dobor pe oricine sau orice s-ar fi ivit din întuneric, am intrat cu pas șovăit, pipăind pereții. În cele din urmă, am găsit un întrerupător și-am aprins lumina. În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
podeaua se năpustiră spre mine și totul... se frânse. Ideea de podea, covor, conceptul, senzația, forma cuvintelor în mintea mea se frânseră toate în momentul impactului, și o ploaie de senzații, texturi, bucăți de amintiri, litere și foneme săriră în lături când am amerizat. M-am scufundat, adânc, purtat de forța căderii și absolut fără nici o idee, imagine sau amintire a oxigenului sau respirației. Am ieșit la suprafață tușind, icnind după aer, după ideea de aer. O vagă amintire fizică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aer, ieșind pe geamul spart la lumina zilei. Am aterizat mai întâi în picioare și apoi am căzut în mâini și în genunchi cu niște bufnituri zdravene și niște clefăituri înfundate. Iarba udă și pământul îmbibat de apă săriră în lături când vârfurile bocancilor mei, genunchii și mâinile întinse se afundară în cratere de noroi rece, aspirant. — Să n-o pierzi, zise vocea fetei. Țigara îmi căzuse din gură când aterizasem și zăcea, scoțând rotocoale de fum, în iarba noroioasă, udă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spital. I-am urmărit privirea de-a lungul peluzei. O ploaie noroioasă de impresii de-o frântură de secundă - meciuri de fotbal în zile ploioase, cizme galbene călcând cu hotărâre, instructori alunecând - un milion de fragmente infinitezimale erau aruncate în lături din iarba udă într-o dungă rapidă de presiune care se apropia de noi pe peluză dinspre spital. O arătare conceptuală mare chiar sub suprafața solului. Măruntaiele motocicletei huruiau și scrâșneau ascuțit și furios, iar noi înaintam într-o revărsare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Am aterizat grămadă pe-o podea cu dale de gresie, cu cușca lui Ian peste mine. — Mișcă. Am ridicat privirea și am văzut un corp de bibliotecă prăbușindu-se peste mine și m-am rostogolit, împingându-l pe Ian în lături când biblioteca se răsturnă împrăștiind cărți cu coperte de carton, spărgându-se de perete și îngropând gaura prin care intrasem în așchii de lemn și maldăre de cărți rupte. O bubuitură puternică de cealaltă parte a zidului. Mormanul de cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
M-am întors și l-am văzut mânuind o suliță lungă de lemn, echilibrând-o sus deasupra umărului, încercându-i greutatea înainte și înapoi ca un aruncător de lance care se încălzește. Fără să vreau, am făcut un pas în lături. — Ce-i aia? Sprâncenele lui Fidorous se ridicară, săpându-i riduri pe frunte. — N-o recunoști? Sulița era lungă cam de un metru și jumătate și la un capăt avea un vârf de oțel în formă de lacrimă. De celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe flautistul care nu silabisea corect. Și cîți universitari în divorț cu gramatica știu la ora actuală; cîți scriitori de carton (cum ai zice miliardari de carton), cîți săraci cu duhul și cu stilul cunosc! Nu le spune nimeni " În lături!". Numai la mine-n cartierul Tătărași sînt cîteva universități și cîteva edituri. Cred că '32-'39 au fost anii rodnici ai tatei. Și-a dat con brio definitivatul, în '34. A concertat în '35, '36, '37, '38, sub mari baghete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sîrmă din bunurile colective ale Filialei. Lipsește chiar și un taburet". "Să se compare, cerea Mistrie, în aceiași ani de venerație stalinistă, premiul gigant pe care și l-a atribuit singur tovarășul Carp, în detrimentul celor care nu se dau în lături de la sarcinile Partidului, chiar dacă pleacă în documentare cu mămăligă rece și ouă răscoapte". Și, pe puncte, în ortografie privată: 1. Revista are multe plăgi și racile. 2. Orice angajare la revistă să fie aprobată de Un. Scri. de la București. 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ale autobuzelor ce se închideau, spre cărările de grâu ce se închideau, spre cărările Dunării ce deveneau abrupte, îi puneau piedică și-i scâlciau oasele picioarelor, Dunărea îngheță, auzea foșnetul amenințător dedesubt, știa că, dacă voia, se va da în lături, creând prăpastie de trecere spre malul celălalt, precum în vechime marea îi crease lui Moise și poporului iudeu, dar nu-i păsa. Cunoștea viitorul din cealaltă lume, de pe malul drept, dincotro nu venea decât pustiul care i-a ucis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
explic cum am ajuns să îmi schimb atitudinea față de disciplină: Într-o zi am fost pe la mentorul meu, iar acesta m-a invitat la o cafea. A luat ibricul și a început să o toarne pe jos. Am sărit în lături ca să nu mă stropească și i-am strigat: "Stai! Așteaptă să îți dau o ceașcă!". Dar el turna în continuare. În timp ce priveam năucit balta de cafea de pe podea, l-am auzit spunîndu-mi încet dar convingător: "Vezi dumneata, domnule Schäfer, cafeaua
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
scrijelea cifre, 33. Inconștiența de a număra (în gând) după căderea frunzelor nu justifica pauza dintre cuvinte. (Primăvara o circumstanță a reversibilității.) În paranteză pătrată, inconștiența lui Petru întregea firul de nisip și Doamne! cât loc mai rămânea pe de lături! Când era mic, dormea la mijloc: mâna lui tătuța îi cuprindea inima, mămuța un brâu de pământ cald în jurul mijlocului; dragostea lor ca o liană înălțată spre cer. Spațiul, dimensiuni suprapuse ermetic; singurătatea leagă mai ceva decât cuiele. Acoperișul bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îngerul său rămân dezamăgiți și melancolici înaintea porții strașnic zăvorâte. Cheile se află la Mihail, care la răstimpuri coboară spre a culege rugăciunile oamenilor și faptele lor bune. Iată-l! Cu scârțâit strașnic, precum bubuitul tunetului, porțile se dau în lături. Cei doi îngeri, „arhistrategul” Mihail și „interpretul viziunilor”, Phamael, se salută ceremonios. Apoi, cel dintâi ia o cupă imensă (phialen megalen sphodra), largă cât distanța dintre nord și sud, adâncă precum spațiul cuprins între cer și pământ. În acest vas
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și ai să fii bucuros toată ziua; aici nu e iarnă, nu e frig, nu e noapte niciodată; și ai să mănânci pe săturate toate bomboanele din lume; și ai să ai tot ce vrei tu. Copilul : (se dă în lături, nu lasă să-l atingă bătrâna) Vreau să fie sănătos frate-miu. Nu-mi trebuie nimic din toate astea. Nu vreau decât să fie frate-miu sănătos, auzi tu ?! Bătrâna: Nu pot face asta. Aici e pădurea supărării, pădurea bucuriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
prin ce Întâmplări v-au purtat valurile războiului pe voi, cercetașii. ― Da’ nu ni-i văduvi nici tu cu nemaiauzitele Întâmplări prin care ai trecut, alături de bunul tău „Învățător”, profesorul Zenit - l-a Îndemnat Petrică. ― Nu m-oi da În lături, dar după ce voi doi: tata Toader și tu, Petrică, ne veți Încălzi sufletele. Pe tine te știu un povestitor neîntrecut. Așa că, suntem numai urechi. ― Cu alte cuvinte, voi... somn de voie, iar cercetașii - ca și acolo, În Iad - echiparea, automatul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu mai are răbdare - l-a Întrebat Petrică pe tata Toader. El a privit la Petrică, apoi la ulcica aproape plină și, cu un zâmbet care nu era al lui, a răspuns: ― Dac-aș pute, nu m-aș da În lături. Da’ am eu un ramașag cu mine de multă vremi... He-Hei! Tocmai de când trăia biata Dochița. Da’ asta Îi poveste lungă... ― Dacă nu-i avea timp s-o spui În astă seară, atunci te-om asculta mâine seară - nu l-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și câte un topor. ― Paidiom na rabotu - a venit comanda... ― Din ziua aceea, gândul meu și al colegului au luat o razna. Nu visam decât evadarea... Dar cum? Atâta vreme cât omătul e de un metru, nu puteai face un pas În lături. Întâi, nu știi cât ai rezista să mergi prin asemenea nămeți. Apoi, te ia din urmă ca pe sfoară. Întrebarea era cât ține iarna acolo? Mai vine și primăvara sau?... Toată ziua cât munceam ne făceam planuri care de care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un profesor de Medicină internă și rectorul Facultății de medicină. Uitam să spun că va fi prezent și directorul spitalului. „Ceilalți” - cred că știi despre cine ar putea fi vorba - vor fi și ei prezenți; În comisie sau „pe de lături”. Și acum, gata cu gândul Înfipt În cele ce vor urma... Imaginează-ți de pildă că acolo În Pomârla ta, prin 1879, s-a deschis Institutul Academic Anastasie Bașotă, care era destinat fiilor țăranilor nevoiași de pe moșiile boierului Anastasie Bașotă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o ruină abandonată și tot ce era de valoare înlăuntru, obiecte de artă, o bibliotecă enormă, tot ce fusese agonisit de generații s-a spulberat în câteva zile. Au prădat rușii, dar nici mulți localnici nu s-au dat în lături. Zilele trecute un bărbat căruia i-am salvat nevasta care avea o infecție după naștere, mi-a oferit drept recompensă un atlas al lumii legat în piele pe paginile căruia era scris diminutivul mamei. "Nory". Pentru prima dată că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
varza, Roza! Înțelegi? Nu mai puțin de una sută de căpățâni! Pe urmă... Mamă, că bine le mai zice! S-a trezit la realitate Gheorghieș al meu! Numai de i-ar păstra Dumnezeu năravul! Că nu s-ar da în lături... Îl face moșu pe craiu... Auzi... Zice că pe urmă... și ce-o mai fi vrând el să spună. Apoi și-a ciulit din nou urechile: Kom in Haus, Her Georg, in grosseZimmer! Ales tzurik! (Poftim în casă, domnule Gheorg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
blocului său. Fata era pe jos. Instinctiv, își acoperi fața cu gulerul pardesiului. Își puse mâinile pe umerii ei și ea își întoarse privirea înspăimântată spre el. Era Amanda. Prea iute, prea brusc, prea disperat gestul, ea-i dădu în lături gulerul și rămase cu un strigăt în gât. -Nu, nu! Sst! Nu-ți fac nimic..., spuse Doru. Ochii lui albaștri sticleau în noapte, pe fața încadrată de un păr ca de smoală. A! suspină Amanda, apucându-1 de gât cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
târziu, el o să vină să mă lumineze! Chiar îl așteptam! Ei bine, am să mă droghez continuu până într atât, încât am să uit complet de toate mizeriile și împuțiciunile lumii acesteia parșive, căci prea am înghițit hârdaie întregi de lături din partea ei până acum, ceea ce a făcut din viața mea doar o caznă nenorocită! Cu sprijinul drogurilor, trebuie s-o scot eu la capăt cumva, și chiar îndrăznesc să fiu foarte încrezător în privința aceasta, căci, în definitiv, doar nu mi-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
spre dezamăgirea asistenței și ușurarea lui Diego Alatriste, silueta de neconfundat a locotenentului de alguazili Martín Saldaña. — Na, că s-a spart cheful, făcu don Francisco de Quevedo. Și, ridicând din umeri, Își potrivi ochelarii pe furca nasului, privi În lături, se Întoarse la masa lui, destupă Încă o sticlă și nu se Întâmplă nimic. — Am o treabă pentru tine. Locotenentul de alguazili Martín Saldaña era dur și tăbăcit de intemperii ca o cărămidă. Purta peste cămașă un pieptar din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]