1,024 matches
-
el când e treaz. Comisarul de ridică de pe scaun, dădu ocol livingului de două ori, se întoarse la masa unde se aflau ziarele, se uită din nou la capul soției medicului pus într-o circumferință albă, care era ca un laț de spânzurătoare, la ora aceasta jumătate din oraș citește ziarele, iar cealaltă jumătate s-a așezat în fața televizorului ca să audă ce va spune crainicul primului telejurnal sau să asculte vocea de la radio anunțând că numele femeii va fi dat publicității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aia am venit pe lume în ’89, de dragul libertății, că noi luptăm pentru ea... Luptați punându-vă brățările alea?, cum luptați și cum liberi?, adică, ce vreți?, ce vrei tu, victoria mea din ’89?... Mami, pe mine mă ții în laț ca pe un câine cu zgardă, mă ții legată și tu, și societatea, în loc să vă luați viața în mâini, să vă gândiți la sufletul vostru, voi sunteți stăpâniți de obiecte, de case, de mașini, de bani, depinde cum e cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu poți să nu recunoști că omul muncii este bine plătit - cu zile de lucru de cinci sau șase ore... E ridicol. Nu poți convinge un sindicalist să facă o zi de muncă onestă. - Singuri v-ați băgat gâtul În laț, a insistat Amory. Cei ca voi nu fac nici o concesie până nu sunt obligați. - Care „noi“? - Clasa voastră, din care am făcut și eu parte până nu demult: cei care, prin naștere, hărnicie, inteligență sau Înșelăciune, au devenit deținători de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În Fata babei și fata moșneagului binomul fertil-nefertil este reprezentat tot la modul simbolic de fata moșului și fata babei cea slută. Aceasta din urmă este batjocorită de narator, care ne oferă astfel indiciul “sterpăturii”: “se alintă ca cioara-n laț”, iar la sărbători merge “împopoțonată și netezită pe cap de parc-au lins-o vițeii”. În plus, este rea și o urgisește în fel și chip pe fata moșneagului, care este “frumoasă, harnică, ascultătoare și bună la inimă”. Fata cea
BABE, STERPĂCIUNI ŞI FETE RODITOARE (I) de MARIA PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361271_a_362600]
-
Cărbune Publicat în: Ediția nr. 913 din 01 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Pășind prin iarba plină de rouă, ducând în mâini coșulețul cu fructe roșii și dulci, din copacul “norocului”, zâna n-a observat capcana întinsă de un vânător. Lațul i s-a prins de picior, trântind-o la pământ. Coșulețul i-a căzut din mână iar fructele, atât de prețioase, s-au împrăștiat prin iarba umedă. Cu greu a reușit să-și dezlege piciorul, apucându-se apoi să adune
PRINŢESA LIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363980_a_365309]
-
Cu chiu, cu vai, s-a prezentat la timp, așezând pe tipsia de argint, din fața reginei, cele mai gustoase și parfumate fructe aducătoare de noroc celui ce se va înfrupta din ele. În poiana în care zâna fusese prinsă în laț, zilnic, un băiat care locuia în căsuța de lângă pădure, Ilieș, ieșea la joacă însoțit de cățelușul său. Venea pentru a culege frăguțe dulci, proaspete și parfumate. În acea zi, a zărit printre boabele de rouă, două fructe necunoscute pe care
PRINŢESA LIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363980_a_365309]
-
păsări ce cântau, care mai de care mai frumos, mai ales pe înserat. Într-o noapte cu lună plină, prințesa Lia se plimba cu prietenele sale prin poiana în care, cu ani în urmă, o zână își prinsese piciorul în laț. De undeva, de la marginea pădurii, se auzeau cântece de păsări măiastre, iar prințesa, curioasă, s-a îndreptat spre locul acela.Tot urmând glasul păsărelelor a ajuns la casa lui Ilieș. Fata s-a apropiat prudentă de căsuță și a privit
PRINŢESA LIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363980_a_365309]
-
Toate Articolele Autorului Mi-e norocul prins în gheare de-ntuneric și mi-e frig S-a împiedicat, când soarta l-a trimis să mi se-arate Și-a rămas ca o părere, așteptându-mă să-l strig Strâns în lațuri înghimpate, printre ochiuri să înoate... L-a îndoliat secunda ce pândea la colț de viață Să-i oprească destinații și să-l părăsească-n drum Într-o zi atât de goală, când și gândurile-ngheață Eu aștept încă, norocul într-
NOROC ÎNTEMNIŢAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363039_a_364368]
-
a confiscă și sângele din vine, Continuați prăpădul cu ardoare Și răul ce vă face-atât de bine! Taxați iubirea, somnul, nostalgia, Penumbra, deznădejdea și oftatul Și unghiile care cresc într-una, Distrugeți tot, de-a lungul și de-a lațul. Nu-i logic să nu puneți niște biruri, Pe nou născuți, ce nu știu cum îi cheamă, Lucrați neiertător și echitabil, Impozitați și laptele de mamă. Dar ce fiscalitate este aia Din care nu se fură-ntreaga pâine Acestui neam ce și-
CINE IESE ULTIMUL DIN ŢARĂ de MIHAI MARIN în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363330_a_364659]
-
emoțional dar sub forma dominatoare nu dominată. Și poate rămâne așa mult timp, de cele mai multe ori chiar toată viața. Depinde de puterea și pregătirea profesională a psihoterapeutului și de inteligență și determinarea victimei pentru a scăpa din cercul vicios, din lațul dependenței emoționale. Cât despre agresori, aceștia recurg foarte rar la consilierea psihologică. Desigur sunt și excepții, unii, pe la bătrânețe, rămași singuri, cu o viața personală dezastruoasă, caută iertarea prin biserici, cum spunea Ioan Botezătorul: „Pui de năpârci, cine v-a
DEPENDENTA EMOTIONALA de SANDA PANAIT în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361076_a_362405]
-
lectura mea” (I). Situarea persoanei umane între un pericol imminent și prăpastia care e un și mai mare pericol, constituie provocarea supremă a vieții și aici este vorba de alegerea fiecăruia. “Să cazi până atingi adâncul dezolat”. / De / cealaltă parte lațul ucigaș / fără pentru ce nici pentru cine”. Atingerea acestui punct-limită ca într-o peliculă pe care se succedă cu repeziciune imagini-blitz din propria viață, constituie însă și prilejul/motivul/pretextul pentru a-ți declina crezul artistic pentru care ai trăit
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
nu există cota Din trenurile țării dispar mii de vagoane Le-ați dat la fiare vechi și v-ați făcut palate În timp ce bătrâneii cerșesc printre peroane Au palmele zbârcite și sunt zgâriați pe coate V-am dat petrol, finanțe, acum lațul de strânge ... Citește mai mult SĂ NU UITAȚI NICICÂND: AICI E ROMÂNIA! Ne-ați dat pământul țării și ne-ați vândut avereaIar inimile noastre ni le-ați amanetat Bandiții ne-au luat totul , dar nu ne-au luat puterea"Vom
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
de mare , că nu există cotăDin trenurile țării dispar mii de vagoaneLe-ați dat la fiare vechi și v-ați făcut palateîn timp ce bătrâneii cerșesc printre peroaneAu palmele zbârcite și sunt zgâriați pe coateV-am dat petrol, finanțe, acum lațul de strânge... VII. SĂ NU TAXAȚI ICOANA..., de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1290 din 13 iulie 2014. Ne-ați omorât cu taxe, cu biruri și accize Pentru un colț de pâine se dușmănesc chiar frații Scumpiți prețul
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
Cățel afurisit, mânca-te-ar mărăcinii! Îmi umbli prin vecini? Ești pușlama , nu câine; Azi te pedepsesc, și na-i să mai guști pâine!...” Codiță, ca hipnotizat, în curtea lui s-a dus. Când trec prin fața casei, îl văd, în laț e pus. Ce mare a crescut!... și vocea și-a schimbat; Sânt sigur, pe hoț mi-l rupe: e lup adevărat. Dar, niciodată, Codiță, pe mine nu mă latră; Cu dragoste mă privește, el știe...că odată: La pieptul meu
CĂŢELUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368569_a_369898]
-
Și noi tot sub umili, striviți ... Înflorește liliacul Cu steluțe mov în roi, O minune e copacul Și noi tot ca vai de noi ... Înflorește liliacul, Cât parfum și cât nesaț Inimii stârnindu-i placul Și noi tot cu gâtu-n laț ... Înflorește liliacul Tulburând pe cardiaci, Fluturi îmi ating stomacul Și noi tot bolnavi, săraci ... Înflorește liliacul, Sunt nebun dar de acum Mi-am aflat o vreme leacul Și noi tot pe drum, pe drum ... Înflorește liliacul Numai pentru cei bogați
ÎNFLOREŞTE LILIACUL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349093_a_350422]
-
Ediția nr. 307 din 03 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Hai să ne jucăm iubito Să inventăm morți și renașteri Să fim când vânt când ploi Când doar stele căzătoare. Îmbrățisează-mă precum orizontul pământul De-a lungul și de-a lațul Fii deasupra mea ocrotitoare cupola Eu am să alerg licurici prin ierburi Și greier am să fiu în odaia noastră de nuntă. Am să cânt până când te vei despărți De toate frunzele, de toate rădăcinile Până când te vei așeza pasăre
POEM VESEL... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348629_a_349958]
-
umplem Arca. Acesta e Sonetul, Un nobil cavaler Un personaj de mare anvergură Învăluit în mantia-i de propriul mister! 2014 CHIAR MI-A FOST DAT? Chiar mi-a fost dat să le trăiesc pe toate, Cruci peste cruci,golgote,laț de ștreang? CERESCUL și LUMESCUL sunt aproape Nedespărțite precum Yng de Yang. Chiar trebuiesc trăite pân-la capăt, Fără-ndurare, fără vreo ieșire? Pe drumuri fără-ntoarceri iarăși scapăt Deși, e scris în inima-mi iubire! Doar când citesc și scriu
SONETE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349375_a_350704]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > EXPRIMĂM LUMINĂ Autor: Maria Teodorescu Băhnăreanu Publicat în: Ediția nr. 1326 din 18 august 2014 Toate Articolele Autorului Exprimăm lumină Lumină în cuvinte punem Chiar de laț Noi conștient o strângem, Din vița-i nobilă Un vin de secole Ținut în beciuri Cu grijă pregătit Și mult iubit Vi-l dăm - Nu să vă îmbătăm de gusturi Ci rafinat Cu gesturi sigure de mână Ca un salut
EXPRIMĂM LUMINĂ de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349435_a_350764]
-
gusturi Ci rafinat Cu gesturi sigure de mână Ca un salut Din onoare înnăscut Și de viață castă Sa-l ridicați - Spre Dumnezeu Gest nobil din a sa armată Și cu o forță Ce o aveți doar voi Să spargeți lațul În spirituale ploi, Eliberând lumina Plecată de la noi ... Autentică Și fără forme moi!! https://www.facebook.com/wrinklesTimeline http://wrinklesonmytimelinebooks.blogspot.ro/ http://wrinklesonmytimelinepoetry.blogspot.ro/ http://wrinklesonmytimeline.blogspot.ro/ http://wrinklesonmytimeline.tumblr.com/ http://wrinklesonmytimelineen.tumblr.com/ http://wrinklesonmytimeline
EXPRIMĂM LUMINĂ de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349435_a_350764]
-
dacă tu nu mă ierți. Așa că eu m-am hotărât să mor din cauza ta. Că te iubesc de mor, fi-al dracu tu să fii! Mă găsăști în pătul. Decât o viață tristă și-un trai nefericit, mai bine aleg lațul și-o moarte la minut” Ăsta a crezut că face ea glume cu el, dar, de dus s-a dus în pătul și aici a căzut din picioare de ce a văzut. Adriana era îmbrăcată în rochie de mireasă, cu voalul
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
minut” Ăsta a crezut că face ea glume cu el, dar, de dus s-a dus în pătul și aici a căzut din picioare de ce a văzut. Adriana era îmbrăcată în rochie de mireasă, cu voalul pe cap și cu lațul agățat de gât, atârnând ca o frunză veștejită, iar în mână ținea o poză cu ea și cu Silviu, pe care o făcuseră la bâlci... Zice că a anunțat vecinii și o jelea săracu’ , de se rupea sufletu-n el
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
nas, te va ocoli, va intra pe o altă poartă larg deschisă. La un moment dat adormi cu lacrimile picurându-i din ochii săi frumoși. Noaptea îl visă pe Viorel cum venea cu o funie înnodată în mână ca un laț, strigându-i: - Acum nu-mi mai scapi. Ha, ha ha, ești a mea și vei fi a mea chiar dacă strigi după ajutor. Săndica dorea să strige după ajutor și nu putea să scoată nici un sunet. Oricât se străduia, nu putea
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
se răsturnase, Cerul mi-era de umbre îmbâcsit... Tot ce voiam era un bob de aer. Sub duna albă-abia mai respiram Dar n-așteptam minuni și niciun vaier Din pieptul meu zdrobit nu mai scoteam Îmi așteptam sfârșitul prinsă-n lațul Acestui cuarț cu irizări de rai. N-aveam habar că îți rupsesei lanțul Și-n orice cuib de vânt mă căutai Rupând la rând petale de furtună, Lăstari de vifor și tulpini de gând Ce nu ne-au vrut vreodată
DIN VIS ÎN VIS de AURA POPA în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347756_a_349085]
-
semantică perfidă aprobate, uneori, tacit și în unanimitate, azi. Căci fiecare domn X implicat politic nu reprezintă altceva decât sclavul plin de obediență al unui sistem din care nu poate lesne ieși fără un preț anume nici dacă o dorește. Lațul caracatiței politicardo-oculte îi strânge de gât cu ne-milă pe toți adepții ei declarați fățiș. Homo communicans, în schimb, este o specie care întotdeauna așteaptă cu supușenie ceva - decizii grabnic ajutătoare ființării ei telurice nicidecum de sub- sau supraviețuire, ci
ZOON POLITIKON ŞI HOMO COMMUNICANS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350207_a_351536]
-
redivivus, voi o să râdeți precum Plinius, ia-mi un bilet până în Rai, nu am mărunt, tu rest nu dai, pe mă lăsați la Ur, cum o iubeam pe profa Șnur, azi cineva mă prinde-n brațe, căzut-am din propriile lațuri, nu-i nimeni să măsoare clipa, când muritorii-n cer ridică un nou lăcaș pentru Păcat. Nu spun nimic, am terminat. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: A capella îți mai cântă / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1257, Anul
A CAPELLA ÎŢI MAI CÂNTĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361998_a_363327]