276 matches
-
și mai multă brânză. Blana caprelor bălțate era foarte uleioasă și din ea se făceau cele mai bune frânghii. Dar astea erau lucruri știute doar de Iacob, pentru că le învățase de-a lungul anilor de muncă. Lenea și dezinteresul lui Laban îl costau acum. Și Laban a zis, așa să fie. Iar bărbații au băut vin ca să pecetluiască înțelegerea. Iacob avea să plece cu femeile lui, cu copiii și cu animalele bălțate, care nu erau mai multe decât șaizeci de capre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
caprelor bălțate era foarte uleioasă și din ea se făceau cele mai bune frânghii. Dar astea erau lucruri știute doar de Iacob, pentru că le învățase de-a lungul anilor de muncă. Lenea și dezinteresul lui Laban îl costau acum. Și Laban a zis, așa să fie. Iar bărbații au băut vin ca să pecetluiască înțelegerea. Iacob avea să plece cu femeile lui, cu copiii și cu animalele bălțate, care nu erau mai multe decât șaizeci de capre și șaizeci de oi. Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în urma lor. Ar fi putut lua fiecare bulb de ceapă, fiecare bob de grâu, ar fi putut goli fiecare stup de albine. Dar ele au vrut să ia doar ceea ce considerau că le aparține. Nu făceau asta din considerație față de Laban, ci gândindu-se la servitori și la copiii acestora care rămâneau acolo. Eram trimisă în toate părțile, să car, să aduc diverse lucruri și nimeni nu avea timp să mă alinte sau să mă mângâie pe păr. Nimeni nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cortul roșu. Cele patru surori s-au așezat, lăsând turtele cu trei colțuri neatinse în coșul din fața lor. Bilha a spus: - Ruti o să moară de-acum. Vorbele ei au plutit în aer, nimeni n-o putea contrazice. - Într-o zi, Laban o va lovi prea rău sau va muri pur și simplu de inimă rea. Zilpa a oftat în tăcere, iar Lea și-a șters lacrimile. Rahela a rămas cu ochii la propriile mâini. Mama m-a luat în poală, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
același timp tot ce putea fi mai diferit de mama. Nu înțelesesem niciodată de ce Lea era așa de bună cu ea. Eu, în sufletul meu, îi înțelegeam bine pe propriii ei fii ei care o disprețuiau. De ce îl suporta pe Laban? De ce nu se făcea respectată de fiii ei? Cum de avusese curajul să se omoare, dar nu avusese curaj să trăiască pur și simplu? Mă simțeam rușinată de inima mea împietrită, pentru că știam, de pildă, că Bilha ar fi plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a masat picioarele până când am adormit. Nu m-am trezit până a doua zi seara, când Ruti era deja îngropată. Urma să plecăm cu toții câteva zile mai târziu. Tata și frații mai mari, împreună cu toți servitorii și cu fiii lui Laban s-au dus la pășunile cele mai îndepărtate ca să separe animalele pătate de celelalte, pentru că de-acum primele îi aparțineau lui Iacob. Dintre bărbați, doar Laban a rămas la corturi, ca să numere urcioarele în timp ce erau umplute și ca să se asigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai târziu. Tata și frații mai mari, împreună cu toți servitorii și cu fiii lui Laban s-au dus la pășunile cele mai îndepărtate ca să separe animalele pătate de celelalte, pentru că de-acum primele îi aparțineau lui Iacob. Dintre bărbați, doar Laban a rămas la corturi, ca să numere urcioarele în timp ce erau umplute și ca să se asigure că baloturile de lână pe care urma să le luăm nu erau mai multe decât se stabilise. „E dreptul meu”, mormăia el. Până la urmă, Laban a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
doar Laban a rămas la corturi, ca să numere urcioarele în timp ce erau umplute și ca să se asigure că baloturile de lână pe care urma să le luăm nu erau mai multe decât se stabilise. „E dreptul meu”, mormăia el. Până la urmă, Laban a obosit să le păzească pe fetele lui și s-a hotărât să plece la Haran, „cu treburi”. Lea a rânjit la auzul veștii. - Bătrânul are de gând să se ducă și să joace și să se îmbete cu ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se îmbete cu ceilalți ticăloși de pe acolo, de bucurie că în sfârșit scapă de lacomul de gineri-su și de fetele lui nerecunoscătoare, zicea ea în timp ce-i pregătea de mâncare ca să aibă la drum. Beor a plecat și el cu Laban și au făcut mare caz de faptul că îl lăsau pe Kemuel să supravegheze în continuare. - El rămâne în locul meu și îl investesc cu autoritatea mea în toate, zicea Laban către cei rămași să strângă și să împacheteze. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ca să aibă la drum. Beor a plecat și el cu Laban și au făcut mare caz de faptul că îl lăsau pe Kemuel să supravegheze în continuare. - El rămâne în locul meu și îl investesc cu autoritatea mea în toate, zicea Laban către cei rămași să strângă și să împacheteze. Nici nu dispăruse bine pe după primul deal, că fiul său Kemuel a cerut să-i fie servit vin de către Rahela însăși: - Să nu-mi trimiți vreo servitoare urâtă, a răcnit el, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să se mute în căruță? iar el era cel care trebuia să le zică băieților să facă asta. Și așa s-a făcut, până am terminat cu toate. De-a lungul săptămâinilor de pregătire și mai ales după plecarea lui Laban la Haran, eu m-am ținut pe lângă mătușa mea Rahela. Găseam mereu prilejuri s-o ajut cu câte ceva, mă ofeream să-i car diverse lucruri sau o întrebam și-i ceream sfatul când aveam ceva de făcut. Mă țineam după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pătrar, s-a ridicat sus deasupra crengilor sub care stăteam și singurul sunet care se mai auzea era behăitul slab al vreunei oi. Atunci Rahela s-a ridicat și eu am urmat-o. S-a îndreptat neauzită către cortul lui Laban. Părea că nu-și dă seama că sunt și eu acolo și n-am fost sigură că știe asta până când nu s-a întors și a ținut draperia cortului deschisă ca să pot intra și eu. Nu mai intrasem niciodată acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în cortul bunicului meu, iar aerul era împuțit. Rahela, care mai intrase acolo ca să-i ducă de băut lui Kemuel, a sărit peste corpul lui care sforăia și s-a dus înspre colțul unde o pătură veche îi servea lui Laban drept altar. Terafim-ul era aranjat pe două rânduri. Rahela a cules fiecare idol și l-a pus în poală, ca și cum ar fi strâns ceapă din grădină. Când ultima statuetă a fost pusă în șorțul ei, s-a întors, a traversat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lume. Am mâncat o mâncare sărată de lacrimile celor care rămâneau acasă. Femeile au lăsat resturile nestrânse și stăteau așa, neștiind ce să facă cu mâinile. Nu mai era nimic de făcut și totuși Iacob nu dădea semnalul de plecare. Laban nu se întorsese de la Haran așa cum promisese. Soarele se ridica deja pe cer și noi ar fi trebuit să fim de mult plecați, dar Iacob stătea singur în vârful dealului și se uita înspre drumul care venea de la Haran, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Haran așa cum promisese. Soarele se ridica deja pe cer și noi ar fi trebuit să fim de mult plecați, dar Iacob stătea singur în vârful dealului și se uita înspre drumul care venea de la Haran, căutând să-l vadă pe Laban venind. Fiii lui Iacob mormăiau nemulțumiți. Zilpa se ducea și se întorcea de la bamah, își sfâșia tunica și își punea cenușă în păr. Se lăsa zăpușeala deja, iar turmele tăcuseră din cauza căldurii. Atunci Rahela a trecut printre Ruben, Simon, Iuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
al nostru. Vremea e tocmai bună. Dacă mai așteptăm, luna va începe să scadă și luna neagră nu e potrivită pentru a pleca la drum. Rahela spunea adevărul, iar Iacob nu ținea nici el să-l vadă din nou pe Laban. Era și el furios că bătrânul îl făcea să aștepte, că îl obliga să plece ca un hoț, fără să-și ia rămas-bun, așa cum se cuvenea de la bunicul fiilor săi. Așa că tata a făcut semnul așteptat. Mai întâi l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
chiar și frații mei, iar Simon și Levi se întreceau între ei care poate cânta mai tare. Când s-a terminat cântecul, toată lumea a râs și a bătut din palme. Era plăcut să te simți liber, departe de ochii lui Laban. Și era mai ales plăcut să începi o viață nouă. Era pentru prima oară când auzeam femeile și bărbații cântând împreună și oricum, de-a lungul călătoriei, granițele dintre bărbați și femei s-au înmuiat. Noi ne alăturam lor când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
învăța să meargă. Simon și Levi ar fi putut și ei să-și ia neveste. Și atunci mi-am dat seama că mai exista un motiv pentru care plecasem din Haran - ca să le găsim mirese pe măsură fraților mei, fără ca Laban să se amestece în treaba cu zestrele lor. Când am întrebat-o pe mama despre asta, a zis „Da, sigur”, iar eu am fost foarte mândră că deja mă pricepeam la treburile lumești. Nimeni nu mai vorbea despre Laban. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fără ca Laban să se amestece în treaba cu zestrele lor. Când am întrebat-o pe mama despre asta, a zis „Da, sigur”, iar eu am fost foarte mândră că deja mă pricepeam la treburile lumești. Nimeni nu mai vorbea despre Laban. Cu cât treceau zilele și luna se micșora, parcă ieșeam de sub puterea lui. Iacob nu se mai ducea la coada caravanei, acolo unde Iuda păzea turma și nu se mai uita peste umăr să vadă dacă nu cumva îl urmărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
visat că purtam coroană și turnam apă. Zilpa zicea că astea sunt semne că aveam să fiu în curând femeie. Era un vis dulce, dar s-a terminat brusc a doua zi dimineața când m-am trezit în urletele lui Laban. Bunicul meu venise după noi și cerea dreptate. - Îl vreau pe hoțul care mi-a furat idolii! urla el, unde e terafim-ul meu? Am ieșit în fugă din cort, chiar la timp ca să-l văd pe tata, cu toiagul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Îl vreau pe hoțul care mi-a furat idolii! urla el, unde e terafim-ul meu? Am ieșit în fugă din cort, chiar la timp ca să-l văd pe tata, cu toiagul de măslin în mâini, ridicându-se în calea lui Laban. Beor și Kemuel stăteau în spatele bunicului, cu încă trei servitori aduși din Haran, care-și țineau ochii în pământ, ca să nu fie nevoiți să îl privească în față pe Iacob, pentru că îl iubeau. - Pe cine numești tu hoț? a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
hoț? a întrebat tata. Pe cine acuzi, bătrân nebun? Te-am slujit douăzeci de ani fără plată, fără măcar să fiu respectat pentru asta. N-a existat nici un hoț în acest loc până când n-ai apărut tu să ne tulburi liniștea. Laban a amuțit la auzul tonului lui Iacob. - Datorită mie ai o bătrânețe ferită de nevoi, a mai zis Iacob. Ți-am fost cel mai devotat servitor. N-am luat nimic din ce nu era al meu. Nu am nimic aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în afara legilor ospeției. Între timp, toți frații mei se adunaseră în jurul lui Iacob și așa toți la un loc parcă erau o mică armată gata de război. Chiar și Iosif avea un băț în mâini. Aerul era încărcat de ură. Laban a dat un pas înapoi. - Fiule! De ce mă ocărăști? a început el dintr-odată să-l lingușească, cu o voce dulce de bătrân neputincios. Sunt aici doar ca să îmi iau rămas-bun de la familia mea iubită, de la fiicele și de la nepoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mea, a mai zis el, dând larg din mâini și plecându-și capul ca un câine umilit. - Nu e zeul lui Avraam de asemenea și zeul tatălui meu? El e un zeu măreț, fără îndoială. Dar, fiule, a mai adăugat Laban, uitându-se drept în ochii lui Iacob, unde sunt ceilalți zei? Cei ai făcut cu ei? - Ce vrei să spui? a întrebat tata. Laban și-a mijit ochii și a răspuns: - Zeii mei de pe altarul familiei au fost furați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și zeul tatălui meu? El e un zeu măreț, fără îndoială. Dar, fiule, a mai adăugat Laban, uitându-se drept în ochii lui Iacob, unde sunt ceilalți zei? Cei ai făcut cu ei? - Ce vrei să spui? a întrebat tata. Laban și-a mijit ochii și a răspuns: - Zeii mei de pe altarul familiei au fost furați și au dispărut exact atunci când ați plecat voi. Am venit să-i găsesc, pentru mine și pentru fiii mei. De ce vrei să mă lipsești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]