1,501 matches
-
Rhadopis este romanul consacrat iubirii. Cine se așteaptă la o variantă romanțată a „vieții de toate zilele în Egiptul faraonic” va fi surprins să descopere altceva: o țesătură intens psihologică, în stil mai degrabă occidental. Tânărul faraon Menenra, intolerant și lacom, cade pradă iubirii pentru frumoasa dansatoare nubiană al cărei nume dă titlul cărții. Cititorul e tentat să caute un subtext autobiografic, mai ales că Naghib Mahfuz a fost în prima parte a vieții influențat de Salama Musa, maestrul arab al
Două chipuri ale Egiptului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4939_a_6264]
-
pe un impecabil mozaic multicolor. Vocile nu urlau, scandau în dreptul „Avenida Francesco Soto" - palmieri, magazine de lux, rețeaua comercială de la „El corte ingles" -dar și veselia elementară a locuitorilor țărmurilor Mediteranei. Daruri cerești, soarele, lumina, lumina pe care o aspiram, lacomi, regeneratoare, toți, pe care o lăuda, mereu, spontan, Gabriel Chifu. Lumina din jurul nostru, hiperboreeni degustând deliciile marine, lumina din Carnetele lui Camus, lumina care nu elimină lipsurile, nefericirea sau moartea, o mie de lucruri care nu se văd, dar le
Mâna care scrie pe cer by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6007_a_7332]
-
cinci, zece, cincisprezece mii de locuitori. Ce călător nu cunoaște acea emoție irepetabilă a așteptării care-i cuprinde sufletul la intrarea într-un oraș unde n-a mai fost? Fiecare stradă, fiecare ulicioară dezvăluie noi și noi taine ochilor lui lacomi. Spre seară începe să i se pară că a îndrăgit deja orașul. Primele impresii ale călătorului, cele mai autentice, se formează în funcție de aspectul mulțimii de pe stradă, de arhitectura clădirilor, de mirosul din piață, în sfîrșit, de culorile proprii doar acestui
Ilf și Petrov - Un oraș mic by Ana-Maria Brezuleanu () [Corola-journal/Journalistic/6219_a_7544]
-
Cană avem prilejul de a vedea un privilegiat al sorții care a avut bafta divină de a scăpa, suntem siliți să recunoaștem că a ieși victorios dintr-o asemenea luptă e o situație rarisimă, neoplasmul fiind în genere un zeu lacom, cerînd jertfe numeroase. În cazul lui Mirel Cană zeul s-a înduplecat și, refuzîndu-i ofranda, l-a încredințat vieții. Drumul revenirii la viață după gustarea din cupa suferinței dă conținutul acestei cărți. Mirel Cană are ochi de scriitor, dar condei
Mușcătura bursucului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6059_a_7384]
-
decît dacă sunt publicat». Prima întrebare pe care mi-o punea era următoarea: Cine a mai scris despre mine?»". Deoarece: „în cazul lui Mircea Eliade, obsedantă - devenită aproape maniacală - era preocuparea exclusivă de reeditare, publicitate etc.". Nu cumva acești autori lacomi de „publicitate" uzurpau aspirațiile adînci ale lui Adrian Marino însuși? Care sunt preocupările sale consemnate? „Mă ocup și de «autodifuzare» cu metode artizanale". Ori mai precis: „Deși pare greu de crezut, am expediat în diferite direcții și cîte 70-80 de
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
în dube la pușcărie. Atmosfera tensionată și plină de suspiciune era simțită și de noi, copiii. Pentru mine însă, casa părăsită a părintelui Voicescu era locul de refugiu, biblioteca mea în natură, paradis în destrămare luat în stăpânire de buruienile lacome. În toamna blândă și crispată a lui 1963 - era primul an, cred, când recoltele mergeau în magaziile colectivei - , curtea cu statuete și arboret exotic, cam excentrică pentru vatra unui sat de țărani, a părintelui a fost locul potrivit pentru lectură
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
ai o nouă misiune! Leofold se ridică mâhnit. - Astăzi voi avea ocazia să mănânc ceva mult așteptat. La capătul tunelului se găsește niște carne proaspătă. Îi simt mirosul. Privind în sus, creatura începu să adulmece în aer. Ochii îi sticliră lacomi. - Vreau să aduci această carne la mine! Grăbește-te, până nu se îndepărtează. Leofold plecă capul supus. Asherta deschise capacul din tavan, iar Leofold ajunse trei metri mai sus dintr-o singură săritură. O auzi pe Asherta închizând capacul. Îndreptându
Bariș Müstecaplioğlu (Turcia) Fricosul și bestia by Sheilla Iaia () [Corola-journal/Journalistic/6299_a_7624]
-
datoare a reaminti mereu combustia a cărei nostalgie o poartă: „Din fluviul de flăcări/ născut atunci mă trag, din lava ce-a luat/ în sine priveliștea și-mprejurarea, lăsînd/ pe loc apneea, absențanfricoș ată, de eclipsă” (Fulger); „Ne priveau apoi lacomi văpăile colorate din palme” (Printre cei primejdioși); „O piatră căzînd prin vidul cosmic, arsă de tot, postumă. Tristețea-i lipitură de pe flăcări” (Interiorul lucrurilor); „ai voie să bei/ în sinea ta pentru focul devorator” (Politețe). Astfel s-ar putea explica
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
crede că toate crizele financiare la nivel național și mondial sunt cauzate de diferite practici frauduloase. Prin urmare este logică întrebarea: Dacă economia statală și mondială se bazează într-atât pe o mână de oameni care promit să nu fie lacomi, care este lucrul care efectiv oprește colapsul economiei? În mod surprinzător, răspunsul ar putea fi credința acestora în Iad. Banca Federală de Rezerve din St. Louis și cercetătorii de la Harvard au studiat separat corelația dintre credința în Iad și dezvoltarea
5 lucruri ciudate care controlează economia mondială () [Corola-journal/Journalistic/52975_a_54300]
-
le poate lăsa pe suprafața textului. Sunt cărți care cer adorare mută, mângâietoare, nu lectură interpretativă, zgrunțuroasă. Iată ce scrie Lucian Raicu, citat de aceeași Simona Sora: „Jurnalul (și într-un anume sens orice literatură care vrea să intereseze pe lacomul de secrete cititor) presupune neapărat un act sacrificial, o jertfire a «demnității» celui care scrie; o parte, cel puțin, a ființei autorului său consimte să se lase devorată de privirea satisfăcută a celuilalt, a celui care citește și tace, având
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
hiperbolă care mergea să-și întâlnească tovarășa de țel tocmai la infinit. Tocmai nicăieri.” Imaginea asimptotei e pe cât de sugestivă, pe atât de inoperantă, de vreme ce buzele celor doi sfârșesc prin a se uni, pe nepusă masă, într-o prozaică și „lacomă ventuză”. Mai mult, simțul aristocratic al „divinei principese” nu pare agresat de trivialul epilog al unei fantasmagorii sentimentale care, lăsate în seama unui admirator vădit lipsit de inițiativă, amenința să se prelungească la nesfârșit. Unsprezece ani - și trei sute de pagini
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
Iordachescu Ionut Suveranul Pontif le-a cerut "bancherilor lacomi" să instituie un cod etic mai strict și să nu se mai îmbogățească din specularea pieței financiare. "Este intolerabil că piețele financiare modelează destinele oamenilor în loc să servească nevoilor acestora sau că puțini își construiesc bogății imense din speculații financiare în timp ce
Papa Francisc, apel fără precedent către "bancherii lacomi" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54029_a_55354]
-
niște standarde destul de ridicate. Nu ar avea voie să înșele clienții și, dacă ar face-o, ar fi concediați. 2) Competitorii ar face campanie denigratoare la adresa companiei mele. Ar trebui să înfrunt propaganda anticapitalistă, aș fi văzut ca un măgar lacom care cere 37 € pentru un serviciu pe care alții în tarifează cu 9 €, aș fi un inamic al poporului, în timp ce alții ar lucra onest cerând o fracție din prețul cerut de mine. 3) Mulți din angajații mei ar venit la
Discriminare motivată: De ce nu sunt create locuri de muncă by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/51326_a_52651]
-
impresie, o idee preconcepută; nu-l părăsea înainte de a-i înțelege toate detaliile, semnificațiile multiple. Nu se întreba ce trebuie gândit, ce ar fi spiritual sau inteligent să gândești: ci doar ceea ce gândea el. De aceea îi decepționa pe esteții lacomi de eleganță manifestă. Cu doi ani înainte, ascultându-i o expunere, Riesmann, pe care îl impresiona logomania lui Baruzi, îmi spusese cu tristețe: „Nu are geniu!” În timpul unei lecții despre „clasificare”, scrupuloasa lui bună-credință ne pusese răbdarea la încercare: a
Simone de Beauvoir - Memoriile unei fete cuminți () [Corola-journal/Journalistic/5232_a_6557]
-
același cu care repudiază și perspectiva căsătoriei: "De ce ar vrea fiica lui Lev Tolstoi să servească un alt bărbat ?" se întreabă ea retoric. În schimb, față de Sofia Andreevna nu mai are nici o considerație: "ș...ț mama e irațională, falsă și lacomă, egocentrică și, în general, imposibilă." Tot în misiune se consideră și doctorul Makovițki, mândru de a fi considerat prieten de ilustrul său pacient. El e un lucid, un raționalist care se detașează de fervorile mistice ale adulatorilor acestuia, fără a
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
și inutil. Monumentul public și instituțiile ierarhice Dacă am spune, la capătul acestei radiografii, că spațiul artei noastre monumentale este stăpînit de sindromul absolutei dezordini, încă n-am spus nimic. Cele mai grele deșertăciuni, cele mai naive utopii, cele mai lacome chimire, cele mai rafinate lingușeli, cele mai deșănțate avînturi propagandistice și cele mai crispate dorințe de putere se întîlnesc - și se consolidează reciproc - aici. Nu există formațiune politică, organizație cu pretenții reprezentative sau domeniu al vieții publice, mai mult sau
Negoțul cu eternitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6533_a_7858]
-
plăcere, școlari neblazați cum eram, treceau pe lângă noi îngândurate, ne zâmbeau mocnit și se grăbeau spre întunecări care erau numai ale lor". Ani de singurătate, de imensă tristețe, de renunțări de toate felurile: „am crescut singuratici, fără pofte simple și lacome, vitale ale vârstelor dintâi." În facultate, aceleași bucurii negative, la încheierea studiilor Sanda Golopenția fiind doctor „în tăcut". Viața noastă cea de toate zilele este, în același timp, un roman nonfictiv și o carte de istorie socială, valoroasă în ambele
Sanda Golopenția - 70 by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/6481_a_7806]
-
primei cărți: „A locuit în singurătate/ cum alții în Alexandria// zile întregi pășea prin odaie/ pentru a uita cine este// și el a fost carnea/ care a aprins trompetele.” Iar finalul amintește de finalul unui alt poem din junețe: „Mai lacomă va fi crăpătura/ în plânsul celor ce nu știu decât să șoptească.” Exemple ar fi destule. Nu le inventariez, pe toate, aici. De-ajuns să spun că, pentru a putea scrie poezia lui cel de-acum, Eugen Suciu traversează, asumându
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
câteva monumente aiurite. Ba chiar și o moschee care a fost transformată în cinematograf. Ziua nu vezi decât birocrați, avocați și judecători, cu toată disperarea și zădărnicia ce însoțește prezența acestor paraziți ce trăiesc din sângele pe care îl sug lacomi. Fortăreața și închisoarea domină orașul. Războinic, gardian, preot - eterna triadă, care simbolizează teama noastră de viață. Nu-mi place Nauplia. Nu-mi plac orașele provinciale. Nu-mi plac închisorile, bisericile, fortărețele, palatele, biliotecile, muzeele, nici statuile morților”(p.69). Relatarea
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
o zi ușile vor rămâne deschise, cheile boante. Ne-au părăsit pentru o viață mai bună. Familia, o treaptă pe scara spiralată. Cine sfințește atomii? Iubirea e un mormânt neglijat, nu se potrivește cuvioșilor acantochromis poliacanthus Inelul buzelor, aplatizat, sugând lacom (iubirea din cuvinte) hrana din stânci. Mută limbă maternă cu pietre în gură. Lacom sugând: adevăr din geamul oglinzii. Marea artă a industriei, mereu aceleași modele produc ce-i mai bun. Ascultați, mai bate. Dau ocean contra univers, mal contra
Poeme by Dana Ranga () [Corola-journal/Journalistic/4656_a_5981]
-
Atacul lui Băsescu la adresa băncilor cu reprezentanță în România a fost comparat cu plângerea obosită a unui protestatar "Occupy Wall Street", în The Economist. A sunat ca plângerea obosită a unui protestatar "Occupy Wall Street": băncile sunt lacome, pariază cu împrumuturi riscante, iar acum stau cu pălăria întinsă din nou. Numai că această remarcă vine din partea președintelui României.", informează . În urmă cu câteva zile, autoritățile de reglementare din Austria au ordonat principalelor trei bănci ale țării să limiteze
The Economist: Atacul lui Băsescu la adresa băncilor, plângerea obosită a unui protestatar "Occupy Wall Street" () [Corola-journal/Journalistic/46740_a_48065]
-
mare, voitoare de scandal, în mic. Și prielnică tuturor tranzacțiilor - ajunge să recitim ce viitor îi asigură chibzuitului nene Niță, cel care cere chitanță la vreme de revoluție, înscrisul care demonstrează că a pus umărul la dărâmarea tiraniei. Cu consimțământul lacom al tinerilor așa-zis martiri, care așteaptă, la Grădina Rașca, ceasul abdicării. Lumea lui Caragiale e lumea lor, a celor pentru care 11 februarie nu e acțiune, ci consecință. Pretutindeni, în schițe și comedii, cineva acționează și altcineva așteaptă. Norocul
11 februarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5768_a_7093]
-
la încheietura brațului, în timp ce drepturile lui Petru se întind mai departe... pănă la cot; iar Sandu, fericitul Sandu, se bucură de toată lungimea brațului pănă la umăr. O! ce n-ar da ceilalți doi să poată, întocmai ca răzeșii cei lacomi de proprietate, să strămute mai departe brazda stăpânirii lor!” - îi vede, deodată, pe Elena și pe ciudatul ei soț. Arătarea îl face să grăbească spre casa părintească, pe care o găsește arzând. În ultima clipă dezleagă calul și reface drumul
Nopți de pomină by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5889_a_7214]
-
de textură și incurvare diversă, dau glas, și ele, unui apetit de cuprindere ce nu se împiedică în considerația pentru gramatica fragmentaristă a genurilor ori pentru stricta ruptură dichotomică narativ - abstract. În răspăr cu preceptele absolute, tăios edictate, printre aceste lacome concrețiuni oferite de atelierul tînărului Lascăr, te-ai crede în libertatea unui teatru fără argument, în făgăduința unui spațiu care își interzice să îngusteze și să mortifice. Asta nu se petrece precum un abandon, căci îl susține pe ipoteticul scenarist
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
unui ciclu de civilizație? Pretutindeni ne întîmpină o poftă de satisfacții materiale care înfundă canalele spiritului. Creația artistică e desconsiderată dacă nu acceptă a descinde în populism, în divertismentul facil. Directitatea contactului cu viața (cu un anume gen de viață, lacomă, „distractivă” fără măsură) duce mai întîi la o reducție a lecturii, apoi la o contraselecție a acesteia, apoi, pur și simplu, la eliminarea ei. Ce loc ocupă religiosul în viața și în opera dumneavoastră? România de azi ar avea nevoie
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]