330 matches
-
ani, câți avea în 1942 când începea jurnalul, până la 41, în 1965, când Eugen Barbu devine o personalitate influentă și periculoasă prin intrigi și dușmănii. Însă jurnalul nu are, din păcate, dramatism și autenticitate, pentru că însemnările se epuizează în formulări laconice și convenționale. Dau trei exemple din sectorul politic. În 1947, "câțiva fruntași ai partidului național-țărănesc sunt surprinși în clipa în care voiau să fugă peste graniță" (p. 109). Atât și nici un fel de comentariu e prea puțin din partea unui scriitor
Jurnalul ca impostură by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12584_a_13909]
-
în reprezentare, dar de o mare sensibilitate în realizarea propriu-zisă, pictorul se comportă ca un spirit clasic transplantat în plină agitație preapocaliptică. Echilibrul compozițiilor, seninătatea atemporală a desenului și a construcției cromatice, absența oricărui artificiu decorativ și căutarea unei exprimări laconice și definitive îl apropie de modelele gîndirii grecești, după cum extrema codificare a imaginii, absența oricărui retorism, încărcătura spirituală a semnului și puritatea abstractă a culorilor îl apropie de imaginea-hieroglifă, de lumea în epură din viziunea bizantină și postbizantină. Alexandru Țipoia
Țipoia and Tzipoia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12524_a_13849]
-
mîna sa Viața medicală a fost nu doar o revistă de specialitate, dar și o sobră gazetă culturală. Să sperăm că noua echipă editorială va păstra elevația de conținut a revistei. Medicul Sebastian Nicolau comentează astfel retragerea directorului: „Citind confesiunea laconică a retragerii, i-am telefonat doctorului Mihailide. Am avut următoarea convorbire: -- Mihai, pot să-ți spun cîteva întrebări?" - Desigur. - Ești cumva bolnav? - Nu în mod special, ci atît cît poate fi un om la vîrsta lui. - Ești nebun? -Încă nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6009_a_7334]
-
ca un altar, celălalt cu taburete înalte, cu zinc și cu esențe ca un bar." Ce mai frumoasă întîlnire a două lumi, una de fum și de rășină, cealaltă de absint? Un titlu de o tandră ironie și de o laconică seriozitate e Cronică pe o confetă. Întîlnirea, spumoasă ca spartul unei seri de bal, dintre efemer și spectaculos. Artizani ai propriilor artificii, care-i omoară desfătînd ochiul lumii, avangardiștii nici n-au dorit altceva. O confetă scrisă într-un ocean
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
umane într-un univers în care viața constituie o infinitezimală excepție, și, în plan istoric ("Poemul", p. 317, e cuprins într-o culegere apărută în 1981), situația poetului sub totalitarism: "O furnică traversând nepăsătoare / tăișul securii". Legat de sugestia desemnată laconic a primejdiei, un poem mai întins (din volumul următor, apărut în 1983), " Vietatea cu oase de aer" (pp. 333-335) încearcă să definească teama... El trimite gândul la R. Kipling " la prima povestire din A doua carte a junglei, "Cum s-
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
prizonierul unei singure formule. Nu toate însușirile prezintă același grad de importanță, deși nici una nu trebuie desconsiderată. Nici, bunăoară, concizia. Critica avîndu-și istoria, ca și literatura, există neîndoielnic forme critice diverse, chiar mode, așa dar critica n-a fost mereu laconică. Dar dacă n-o confundăm cu unele dintre speciile ei, care presupun oarecare vorbărie, critica bună folosește cuvinte puține, mergînd de-a dreptul la țintă. Concizia e o deprindere, așa dar se învață. Dacă am face o statistică, am vedea
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
Petre Solomon confirmă propensiunea poetului pentru paronomase (atât de celebre în creația sa de limbă germană) și în limba română, ceea ce atestă o desăvârșită stăpânire a lexicului. "O agendă a anului I947...adăpostește în paginile ei acum îngălbenite câteva însemnări laconice, grupate sub titlul " Cărticica de seară a lui Paul Celan" . În această Cărticică poetul nota "jucării" precum: "Mi-e somn. -Somn, sau nisetru?", "Bună dimineața. - Nu trebuia."; " În primăvara asta vom face niște excursii care vor rămâne în istoria munților
Paul Celan în actualitate by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7583_a_8908]
-
în cauză, chestionată și zgîlțîită, fusese o frontieră. Dar nu era destul...". Ultima frontieră trecută de narator înseamnă dobândirea capacității de a vedea (s.a.) cuvinte care, astfel, primesc ceva din concretența locului unde sunt rostite: cuvintele din gări sunt "grăbite", "laconice", cele din trenuri sunt "somnoroase", cele rostite în biserică sunt "exaltate" sau "tăcute", iar cele din piață sunt "proaspete" și "săltărețe". Și mai departe: Este ciudat cum aceleași cuvinte pot avea diferite forme în funcție de locul unde sunt pronunțate. În jurul clădirilor
Sublinierile autorului by Gheorghe MOGA () [Corola-journal/Journalistic/7013_a_8338]
-
soare, în lumina flăcărilor unui foc aprins în noapte, în soarele verii care arde pe bărăganuri. Toate acestea concură la un efect de fictivă înnobilare, de romanțare subtilă a poveștii subliniind tăcerile lungi pentru că atât Luca cât și Veli sunt laconici, confruntarea dintre ei atât cât este se face fără vorbe multe. Ambii par să trăiască sub semnul impulsului, dorințe nelămurite fac loc apropierii sau îndepărtării, legăturile sunt invizibile, și regizorul preferă lacuna în locul oricărei explicații. Nu știm ce resort o
Fantele și marioneta by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5138_a_6463]
-
în reprezentare, dar de o mare sensibilitate în realizarea propriu-zisă, pictorul se comportă ca un spirit clasic transplantat în plină agitație preapocaliptică. Echilibrul compozițiilor, seninătatea atemporală a desenului și a construcției cromatice, absența oricărui artificiu decorativ și căutarea unei exprimări laconice și definitive îl apropie de modelele gîndirii grecești, după cum extrema codificare a imaginii, absența oricărui retorism, încărcătura spirituală a semnului și puritatea abstractă a culorilor îl apropie de imaginea hieroglifă, de lumea în epură din viziunea bizantină și postbizantină. Alexandru
Țipoia și Tzipoia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10794_a_12119]
-
Saddharmapundarika Sūtra (Scriptura Lotusului Legii celei Adevărate). Tradus în Occident pentru prima dată de Eugène Burnouf (1852), el era deja cunoscut câtorva români în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Dar Burnouf nu prea înțelesese sensul parabolei din laconicul text sanscrit al capitolului XXV, lucru pe care îl și mărturisește, iar cititorii traducerii sale cu atât mai puțin. Motivul e simplu: ea apare în mod explicit în altă parte, în capitolul II din Mahăparinirvăna Sūtra. Este binecunoscuta Chiggala Sutta
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
climat de încredere astfel încât Gillette îi telegrafia acestuia următoarea propunere: „May I marry Holmes?” Scriitorul răspundea plin de încredere în destinul american al lui Holmes: „You may marry him, or murder or do what you like with him.” Că propunerea laconica a lui Gillette și răspunsul sec-sastisit al lui Doyle și-au găsit corespondentul peste ani și ani, este poate o ironie cinematografică pentru că, iată, în scenă intra Guy Ritchie care nu-l căsătorește pe Holmes (încă) cu versatila Irene Adler
Elementary, my dear Ritchie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6552_a_7877]
-
încheiat și numărul. Cusăturile ascunse le știau numai ei. După 1989 l-am văzut pe domnul Pascu mari rar. Așa ne spuneam, respectînd eticheta: „domnu’ Pascu”, „domnu’...”. Cînd se întîmpla să ne întîlnim, comunicam la fel, cu o reciprocă simpatie laconică. Pe la mijlocul anilor ’90, a trecut de la machetarea „clasică”, pentru paginarea în zețărie, la organizarea computerizată a revistei. Se ocupa de website, de baza de date, de Fundația României literare, de administrație. La un moment dat, l-am regăsit brusc slăbit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]
-
cînd, la ceva timp după apariția poemului - de a cărui inadecvare în revista cinegetică autorul e rușinat și îngrijorat, convins că mustrările nu vor întîrzia să apară - primește o scrisoare din partea acelui vînător care îi inspirase versurile. În epistola sa, laconică și simplă, omul mărturisește a fi fost atît de impresionat de poezie, încît se simte ispitit, metaforic vorbind, să se întoarcă cu fața, parcă. Spre a fi văzut de cel care intuise deja atît de multe despre el. Spre a
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
vreme după epuizarea supliciului, ci și în timpul acestuia. De aceea, fostele victime așteaptă îndeajuns până să fie apte să-și recupereze "limba" și să transcrie în cuvinte ceea ce nu putea fi rostit și împărtășit până atunci. În general, ele sunt laconice când trebuie să facă schimb de experiență, spunând doar că au trecut prin tortura x, y, z, dar refuzând să vorbească despre ceea ce au simțit. Torturații refuză multă vreme traducerea într-un limbaj inteligibil a caznelor la care au fost
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
Simona Drăgan Publicat în 1968, romanul Saul de Miklós Mészöly reconstituie un episod biblic semnificativ: revelația credinței la viitorul apostol Pavel, inițial om al Legii și prigonitor al adepților creștinismului. În spiritul textelor sacre, Biblia este foarte laconică privitor la această schimbare la față: "Dar pe când călătorea el și se apropia de Damasc, o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată./ Și, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
ca și cum ar vrea să facă uitat un trecut, în fond onorabil. Editura se relansează în 2007, după câțiva ani (nu știm câți) de acumulări financiare. Se deschide acum înspre teritorii mai libere, mai imaginative, mai actuale" - cum se recunoaște în laconicul program și în prea lacunara autoprezentare de pe site. Explicitarea direcțiilor de dezvoltare pune accentul pe această schimbare foarte importantă: "Editura ART este numele acestei deschideri care vizează literatura universală, dar și literatura română contemporană, științele umane, ca și cele sociale
Salut unei noi edituri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8864_a_10189]
-
ceea ce ne apropie, cum au crezut rânduri de poeți care le-au bătut armura, ci tocmai ceea ce, definitiv, ne desparte. Fiindcă e multă distanță de vulg în felul cum pătimește o regină călugărita, sau in cum desfide lumea cea numită, laconic, Aspră, platindu-si tristețea cu venin. Oameni prin ale căror umbre treci, fără să-i poți, vreodată, cuprinde. Stări paralele, parcă mai jos, si totusi mai sus de lumealume” (p. 123). Tot o premieră, de astă dată în interpretarea prozei
Cozerii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4242_a_5567]
-
anunțe pe poet că opera să fusese pusă în dezbaterile Institutului de literatură chiar la propunerea tînărului vizitator, ce urma să conferențieze despre ea într-o ședință cu public, la Fundații. Răspunsul lui Bacovia a fost și de data aceasta laconic: "A arătat multă îndoială pentru considerația operei sale și a zis împăcat, schițînd un semn cu mîna că spre un spațiu gol: - Nu e nimic...Nu e nimic...". Iar la ședința cu pricina, firește că nu a participat decît doamna
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18145_a_19470]
-
în reprezentare, dar de o mare sensibilitate în realizarea propriu-zisă, pictorul este, în esență, un spirit clasic transplantat în plină agitație preapocaliptică. Echilibrul compozițiilor, seninătatea atemporală a desenului și a construcției cromatice, absența oricărui artificiu decorativ și căutarea unei exprimări laconice și definitive îl apropie de modelele gîndirii grecești, după cum extrema codificare a imaginii, absența oricărui retorism, încărcătura spirituală a semnului și puritatea abstractă a culorilor îl apropie de imaginea-hieroglifă, de lumea în epură din viziunea bizantină și postbizantină. Pînă la
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
fiecare ceas se citeau știrile de pe câmpul de luptă. Lumea era plină de griji și cei mai mulți nutreau puțină nădejde, știind puterea armată a Germaniei, care și ea fu nevoită, fiind alături de Austro-Ungaria, să ne declare războiul. Veștile erau tot mai laconice, și într.o seară ne pomenirăm cu „zeppelinul” deasupra capitalei. Clopotul cel mare al Mitropoliei vesti cel dintâi primejdia, dar prin case se stinseră luminile. Fiecare se refugiază prin pivniți sau subsolurile caselor. Noi, la rândul nostru, facem la fel
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
a moarte, prin care-și mână personajele vag creionate. Cuvintele de fiecare zi așezate de el în propoziții simple, scurte, pun însă stăpânire pe mintea cititorului, îl obligă, prin precizie, prin puterea de sugestie și prin densitatea mesajului dindărătul formulărilor laconice, să-și reprezinte ceea ce el ar fi preferat poate să ignore și anume golul de viață, nimicnicia de după anihilarea a tot ce se presupune a fi omenesc, îngăduindu-i însă să mai spere că, până și dincolo de ultima clipă rămâne
După ce „niciodată a și trecut” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6521_a_7846]
-
Leo Butnaru La nouă dimineața, E Arctica. Sylvia Plath La unul din poli pe catedrale de ghețari unde se află Vaticanul pinguinilor imperiali papalitatea păpătorilor de heringi argintii-albaștri acolo mi s-a întâmplat un poem laconic încât poate fi reprodus și aici - (pe creasta unui nor - semiluna ca o focă de foc pe vârful aisbergului din tărâmurile unde exoticile noastre dorinți se întretaie cu recea realitate) - de fapt trecuta și prezenta zămislire întâmplându-se la Neptun
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
a evocărilor înșirate ca mătăniile memoriei pe ața sufletului de Augustin Frățilă în serialul din Ziarul de duminică, solicitat cândva de Stelian Țurlea și încorporat acum la Editura Muzeului Literaturii în volumul În curtea cu pavajul gri. O tristețe sobră, laconică și bărbătească, excitată de elanuri, dar subminată de anxietate, precum aburul dimprejurul paharului de vodcă împărțit cândva de Nichita și Mazilescu, de Pucă, Pâcă, Velea, Eugen Suciu, Fati & Co, punctată de apariții pitorești, precum Irina Loghinovski, Mașa și Mircea Dinescu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ei nominalizați la Oscar pentru alte roluri), dar acesta e susținut de circumstanțe credibile. Fascinant e felul în care jocul acestor actori se completează reciproc: Sean Penn e clar emotivul grupului, livrând un rol expresionist, în timp ce Robbins și Bacon sunt laconici și interiorizați, fiecare hăituit de propriii demoni (primul de o traumă din copilărie, al doilea de o căsnicie eșuată). Dar modul în care se povestește e liantul care garantează succesul filmului. Narațiunea e lentă, în ton cu ritmul rezolvării crimei
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]