607 matches
-
de versificație , nostime, ba chiar ușor frivole, care se pretează aproape instant la persiflare parodică. Și tentația, pe alocurea, a tonului lacrimogen. Și atunci, unde e textul poetic cu valența unicității și a expresivității lirice peste media comună ? Prim planul lamentației obturează ecoul unei violențe ce impregnează la modul straniu textul poetic. Liniște spânzuratâ , timpul ucigaș, spânzuratul viu, sunt repere sintagmatice peste care nu putem trece ușor, ca și cum nu ar exista sau ca și cum ar fi niște simple fante ale violenței, cu
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
Acasă > Orizont > Gânduri > ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ Autor: Ioan Ciobota Publicat în: Ediția nr. 411 din 15 februarie 2012 Toate Articolele Autorului www.ioanciobota.wordpress.com Zăpezile de altădată Mai auzi din când în când lamentații de genul: "Ce zapezi erau dom'le pe vremea mea"... sau "Unde sunt zăpezile de altă dată?" Priviți afară, uitati-va pe geam sau în timp ce mergeți pe stradă și veți vedea "zăpezile de altă dată". Asta doar în Timișoara, fără
ZAPEZILE DE ALTADATA de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346343_a_347672]
-
iluzia zborului de flutur de-azur, cu aripi străvezii, “fără esență și contur”, ceea ce sporește considerabil starea de nefericire. Dar, cum toate acestea se încadrează în firesc, “E inuman, dar foarte omenesc”, trebuie să admitem dependența de convențiile lumești. Toate lamentațiile ocazionate de pierderea cumplită capătă consistență, dar nu mișcă și nu cutremură decât persoana în cauză, pierzătorul. De mult nu ne mai mișcă pierderea cuiva drag, fiindcă o trecem automat în categoria legilor firii. Eugen Dorcescu vrea să contrazică acest
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
în exegeza ei Mirela-Ioana Borchin (p. 519). Descătușat prin spiritualizare întru veșnicirea spiritului, poetul trăiește diferit, într-o diacronie firească, moartea tatălui, moartea mamei și moartea iubitei, după natura și încărcătura iubirii cu care i-a nemurit în versuri laolaltă. Lamentația sinceră e simultan emoțională și reflexivă: „Mi-e greu, iubita mea. Dar n-am de-ales./ Exhib certificatul de deces/ La un ghișeu, apoi la alt ghișeu./ Și actul care-arată cine-s eu.// E totul cât se poate de firesc
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
la răspîntie de imperii și civilizații, miracolul regenerării în epoca modernă, pînă la marea împlinire din 1918, totul se putea găsi în opera lui Xenopol, pe care Catherine Durandin a examinal-o în sine, dar și sub latura impactului produs. Retorica lamentației lăsa totuși să se întrevadă un proiect și un dinamism, acel "suflet românesc" alcătuit, după Xenopol, din instinctul rasei, climat, caracter național, context geopolitic, sentiment al unității de neam și al unei misiuni în sud-estitl european 5. Regăsim această problematică
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
consecințele triumfului liberalilor engleji în ultimele alegeri, zice: De câtva timp în biurourile de redacție ale numeroaselor ziare din Viena și din Pesta consternarea este la ordinea zilii. Știrea despre demisia prințului de Bismarck a provocat în acele părți niște lamentații mai tot așa de zgomotoase ca și rezultatul alegerilor englezești. Pentru a aprețui cauza și înțelesul acestor izbucniri de durere va fi de ajuns să știm că ziarele de cari e vorba sânt tocmai acelea ce făcuseră din alianța austro-germană
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Pavel, II, Corinteni, 13,10) și-i îndeamnă pe oameni să se zidească unul pe altul (I, Tesaloniceni, 5,11) întru Iisus Hristos. * Ca într-o altă Biblie, în vasta dioramă a poemului "Memento mori" se topesc sensuri, parabole și lamentații. Episodul numit al "Greciei antice" poate fi mai bine revelat dacă ne oprim asupra Iliadei. Homer cântă aici zidul ca semn al gloriei omului. Dar el "nu se ridicase cu voia / Zeilor nemuritori, de-aceea-i fu șubred temeiu"29. Motivul ține
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ea mai adânc, mai biologic"17, ca prezență grea a lumii": "Tu, stingere! Tu, chaos tu lipsă de viață!" Stare ultimă a lumii, praful stă sub leit-motivul Ecclesiastului ubi sunt. Tablourile cosmogonice nu sunt redate contemplativ, ci contrapunctic 18 cu lamentații, nu străine de scribii piramidelor. E, la tot pasul, un "refuz fără sfârșit"19 a uruitului roților timpului care macină tot ce este zidit, întemeiat de fapta umană, o întrepătrundere între cele două planuri: cosmic și terestru, cu alte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
popoare". Cetățile lor, gândite ca "piedici în calea vremii", ca mesaj al unui timp civilizator, sunt un câmp de ruine. Imaginile panoramelor sunt redate din unghiuri razante, suprapuse, ca în fotografiile de pe sateliți ("privirea păsării"), fie de aproape ca în lamentațiile biblice de la "apa Vavilonului"; "Memfis, Teba, țara-ntreagă coperită-i de ruine" (Egipetul) "Și unde-i Roma, doamnă a lumii-ntregi, Și unde-s astăzi vechii și marii caesari? Tibrule galbăn, / Unde e astăzi mărirea ta?... / Toate trecură: / Viermele vremilor roade
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
-a Educație, Cultură și Propagandă. Ambele direcții erau coordonate de generalul Vladimir Mazuru, subdirector general în cadrul D.G.S.P. Pe măsură ce regimul se consolida, grila de evaluare a candidaților pentru înrolarea în Securitate a devenit, treptat, tot mai riguroasă, așa cum o dovedesc numeroasele lamentații ale ofițerilor de securitate cu funcții de conducere, incapabili să-și completeze schemele de încadrare și să satisfacă, în același timp, exigențele ideologice ale Partidului. Un ofițer din D.R.S.P. Brașov expunea, în 2 martie 1950, câteva din problemele cu care
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
Simona Modreanu observă cu subtilitate: "Neputînd adera nici la un "da" spontan, nici la un "nu" torturat, Cioran adoptă mai întîi o logică, apoi un fel de metafizică a terțului inclus [...], fondată pe "voluptatea contradicției" și o anume noblețe a lamentației, care îi diluează văicărelile în subtilitățile paradoxului"21. Dar să-i lăsăm lui Benjamin Fondane ultimul cuvînt. Într-o scrisoare inedită adresată lui Stéphane Lupasco pe 23 iulie 1943, el scrie: "Se ascultă radioul; se urmăresc hărțile; se fac plimbări
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
lumină. Tot așa, acest episod poate prefața alunecarea iremediabilă Într-o deznădejde Întunecoasă, fără seamăn. Dar nu, noile Înțelesuri la care ajunge Îl Întăresc și-l fac să meargă cu râvnă mai departe, indiferent de greutăți și povârnișuri. Sentimentalisme și lamentații ieftine - ar spune un spirit cultivat! Dar v-ați pus problema că acestea ar putea fi puncte de sprijin, răspunsuri căutate de mult timp și o sursă de Întremare pentru cel prins În vâltorile unor pricini stringente, care pentru el
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Dramatică, fondată de Th. M. Stoenescu. A fost căsătorit, între 1908-1913, cu poeta Claudia Millian. Debutează în 1896, în „Revista literară” (recunoscută pentru afilierea la „Literatorul”) și „Adevărul ilustrat”. Din lirica sfârșitului de veac, poetul împrumută șabloane și convenții: minore lamentații și arpegii triste, tângă erotizantă ori, „sub clare nopți de Pampelună”, mirajul unor „țări cu cerul violet”, emfază, declamații teatrale în notă epicureană, expansivă, contrariate de frisonul morții, „poze” nostalgice sau, la rigoare, bagatelizând idila, cu un vioi accent, făcând
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
comânda, comând (lat. commendare) sau cu cele slave din adstrat (secolele VII-X): colivă (slv. kolivo), colac (slv. kolaci), coșciug (kosi), molitvă, pomană, praznic, jale (zali), a se prăpădi (slv. propasti), a hohoti. Să menționăm obiceiurile funerare "barbare" ale românilor: bocete, lamentații, strigăte, gesturi disperate, ținută cernită, praznice înainte și după înmormântare sau la intervale regulate (parastase). Aceste obiceiuri de înmormântare creștine sunt prelungiri ale unor cutume, practici și rituri funerare vechi al românilor ce s-au perpetuat în mileniul întunecat. Putem
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
isterice ale Dorei în stil indirect liber creează în mod clar distanță și ironie. Fritz Karpf a interpretat acest pasaj în mod diferit. Karpf crede că stilul indirect liber are aici un efect mai puternic decît ar avea vorbirea directă: "lamentația alintatei neveste-copile Dora nu numai că atinge în mod mai convingător urechea cititorului, ci se pare că această formă de reproducere a vorbirii exprimă de asemenea un reproș al naratorului împotriva lui însuși, un reproș întîrziat direcționat împotriva nebuniei lui
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
diplomatica benedictină; că Republica nu a inventat Statul de Drept, instaurat sub și prin monarhie de-a lungul formării unui corp de drept public, sancționînd supremația Legii asupra Regelui. Cu toate astea, o surdă antinomie parcurge aceste volume, ca o lamentație fără sfîrșit: ajunsă la punctul de bifurcație al elocvenței și erudiției între calea Fontenelle și calea Mabillon, gîndirea franceză ia, începînd cu sfîrșitul secolului al XVII-lea, calea viciului, încredințîndu-și destinul literatorilor, și nu profesorilor, saltimbancilor, și nu juriștilor. Ea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
eteric fiind doar formă în raport cu el), căruia îi slujește de vehicul. Corpul eteric rămâne atunci mort, inert, plutind în preajma corpului grosier, descompunându-se treptat la rândul său. Ca o observație, incinerarea cadavrului conduce la dezagregarea imediată a corpului eteric; precum și lamentațiile legate de moartea cuiva rețin excesiv, pe planul astral, sufletul acestuia în drumul său spre planul mental. De altfel, toate cazurile de extracorporalizare indusă de moartea clinică descrise de arată că partea subtilă detașată se menține în preajma corpului grosier inert
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
somn” liniștit sau agitat/întrerupt după cum moartea a fost normală, prilejuind un transfer firesc al corpurilor subtile, respectiv accidentală, când sufletul nu este pe deplin conștient de pierderea legăturii cu planul fizic . Sufletul poate fi tulburat în somnul său de lamentațiile rudelor sau practicile spiritiste ce l implică și, am adăuga noi, pomenirile dintre cele mai diverse la care recurg cei rămași în planul fizic (v. și nota 30). Existența acestui “somn” este confirmată și de “cartea egipteană a morților”: “Ajutați
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
doar pentru corpul sufletesc, ci și pentru cele inferioare în scopul disipării tuturor genurilor de informație acumulată. Prin citirea Bardo-Thödol, oficiantul nu face altceva decât să declanșeze sufletului specifică de asemenea inutilitatea și, mai ales, nocivitatea pentru corpul cauzal a lamentațiilor rudelor și prietenilor defunctului, ceea ce înseamnă că corpul cauzal are cunoștință de toate acestea, deci și despre ce-i transmite oficiantul. </footnote> asocierea amintită, altminteri latentă și, implicit, procesul comparativ. O seamă de scrieri ca Bardo-Thödol, ale lui Platon ori
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
Cronici Ct Cântarea Cântărilor Dan Daniel Dt Deuteronom Esd Esdra Est Estera Ex Exod Ez Ezechiel Gen Geneză Hab Habacuc Idt Iudita Ier Ieremia Ion Iona Ios Iosua Is Isaia Înț Înțelepciunea lui Solomon Jud Judecători Lam Plângerile lui Ieremia (= Lamentații) Lev Levitic 1Mac 1 Macabei 2Mac 2 Macabei Mih Mihea Mal Malahia Na Naum Neh Nehemia Num Numeri Os Osea Pr Proverbe Ps Psalmi Qoh Qohelet/ Ecleziast 1Rg 1 Regi (= 3 Rg LXX) 2Rg 2 Regi (= 4 Rg LXX) 1Sam
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Osservatore romano 1 la acest slogan: cu modesta sa italiană învechită, spiritualistă și puțin îngâmfată, jurnalistul intonează un bocet câtuși de puțin biblic, pozând într-o victimă sărmană și nevinovată. Este același ton cu care au fost scrise, de exemplu, lamentațiile împotriva imoralității, ce au invadat literatura și cinematografia. Dar în acel caz, tonul plângăcios și conservator ascunde voința amenințătoare a puterii: în timp ce ziaristul, făcând pe mielușelul, se lamentează în italiana sa corect scandată, în spatele său, puterea lucrează ca să-i suprime
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
corect scandată, în spatele său, puterea lucrează ca să-i suprime, să-i șteargă, să-i distrugă pe infamii care au produs suferința în cauză. Magistrații și polițiștii sunt în gardă; ascultător, aparatul de stat se pune imediat în serviciul spiritului. După lamentația din Osservatore, urmează procedurile legale ale puterii: scriitorul sau cineastul blasfemiator este lovit imediat și redus la tăcere. În cazul unei revolte de tip umanist - posibilă în cadrul vechiului capitalism și în perioada primei revoluții industriale -, Biserica avea posibilitatea să intervină
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
1973. Aculturație și aculturație1" Mulți deplâng (în aceste vremuri de austerity) neajunsurile cauzate de lipsa unei vieți sociale și culturale organizate în afara Centrului „rău”, în periferiile „bune” (văzute drept cartiere-dormitor fără verdeață, fără servicii, fără autonomie, fără raporturi umane autentice). Lamentație retorică. Dacă la periferii ar exista într-adevăr această activitate a cărei absență este atât de deplânsă, oricum ea ar fi organizată de către Centru. Același Centru care, în numai câțiva ani, a distrus toate culturile periferice ce - până acum câțiva
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în care iezuiții aveau mașină”). Dar, în substrat, în esența acelui „râs”, Soldati simte o fericire sinceră, exaltantă, irezistibilă. Fericirea de a vedea răsturnate, în sfârșit, raporturile Bisericii cu lumea. Fericirea înfrângerii. Fericirea unui nou început. „Eliberarea de putere.” În lamentația lui Paul al VI-lea (mă refer la discursul istoric de la sfârșitul verii, de la Castelgandolfo), am simțit același lucru; un prim accent de durere și dezamăgire „meritate” pentru declinul unui grandios aparat de putere; și un accent mai ascuns de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a trăit ascuns în București, în condiții grele, dar în 1956 a fost arestat, sfârșindu-și zilele ca deținut politic în închisoarea din Aiud. Cele mai multe dintre versificările publicate de I. în periodice în primii douăzeci și cinci de ani de activitate sunt lamentații afectând incurabile tristeți autumnale sau nesfârșite suferințe erotice, într-o rostire convențională, de multe ori stângace. Deși se simte pe alocuri vibrația unor trăiri reale, versurile sunt lipsite de consistență, arareori atrăgând atenția prin vreo metaforă sau vreo imagine mai
IOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]