299 matches
-
a emis o ipoteză care de atunci a devenit o profeție deseori citată: „epoca pietrei nu a luat sfârșit din pricina lipsei pietrelor, iar epoca petrolului se va sfârși cu mult timp înainte ca lumea să rămână fără petrol.” Era o lamentare, o recunoaștere a faptului că o zi a încheierii socotelilor avea să vină, care urma să schimbe echilibrul mondial al bunăstării și puterii. Un joc al hazardului legat de geologiei a făcut astfel încât vasta goliciune a deșertului saudit să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
ca fiind momentul În care părintele nu trebuie să lipsească. Ar fi trebuit să transcriu pagina aia și să i-o trimit. Trebuia să vorbesc despre toate astea cu cineva. Nu mai puteam s-o copleșesc iarăși pe Delphine cu lamentările mele care aduceau cu plîngerile prorocului Ieremia, și nici cu tînguirile mele de erou tragic abandonat de zeii Olimpului! Știind că citise și apreciase romanul meu, i-am telefonat lui Zscharnack, pe care nu-l mai văzusem de zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
tine, și el spune, vei fi surprinsă, dar este posibil să te deconectezi de tot ceea ce se întâmplă. Dar de ce eu nu reușesc să mă deconectez niciodată, de nimic, întreb eu cu o uimire copilărească, și tac imediat, acoperindu-mi lamentările cu o nouă întrebare, mult mai serioasă, atunci de ce nu ați pus capăt acestei situații de la bun început, de ce nu ai dus-o să facă avort, iar el oftează, dacă ai ști cât de mult am rugat-o, cât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dosarului, însă nu optase pentru varianta odihnei în cameră, alegând să iasă la schiat, săniuș și tot ce putea prinde în acest sezon. În primele zile a mers să schieze, dar s-a înfricoșat după câteva tentative finalizate, toate, cu lamentări prin zăpada în care cădea după câțiva metri. În ultima parte a concediului a realizat că nu și-a făcut timp pentru săniuș, jocul ei preferat din copilărie, amintindu-și, chiar, că se descurca destul de bine, dar nu pe pârtii
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
tratat această problemă. Este o carte de Dumitru Drăghicescu. Înțeleg că e primul sociolog român cu doctorat sau cu licență la Sorbona, undeva chiar la începutul secolului douăzeci. Drăghicescu a scris o carte, Din psihologia poporului român. Fără patimă, fără lamentări, el analizează de ce poporul român are aceste tare. Și zice: „Domnule, sunt influențele exercitate de-a lungul anilor, ale imperiilor, ale turcilor, ale fanarioților.“ O frază care mi-a rămas în minte. Zice: „În România, nici măcar grecii n au venit
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
trăiește, întrucât cu mintea încă pricepe că există acel point non-retour, dar tot cu mintea refuzându-și până și aceste gânduri, de parcă ar vrea cu orice preț să-și sporească pedeapsa. Amestecând în mintea lui amintiri, rugăminți, tristețe, duioșie, negură, lamentări, speranță inutilă. De parcă toate n-ar fi fost decît un joc ce se va sfârși într-o zi. De parcă ea avea să revină în ziua următoare și să spună: gata, m-am întors definitiv. Uitând că acel timp dilatat incredibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
uitate meandre visului pasager, incoerent, ratat. Mă străduiesc să deschid seiful inimii prin Cuvânt și să ating taine ascunse înțelepților, dar descoperite profanului. Ciudat nu? Zilnic, aceeași coborâre vie, neostoita, în labirintul imens al eului dur mascat de complezenta. Și lamentarea vine prea târziu. Vai, iar am uitat să aprind Lumina în mine!
Labirintul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83320_a_84645]
-
cu antecesorii. Aceștia le par celor de azi niște colegi cam vetuști și, prin urmare, epoca noastră e pe cale să impună un complex de superioritate în locul vechii evlavii. Axiologic, pe scurt luând-o, nu sunt nici semne, nici motive de lamentare. Dar că "tradiția" iradiază, și încă spornic, în poezia contemporană se vede nu numai din strategiile intertextuale (bune pentru a dejuca o influență), ci și din ecourile care vin din poeți evident ne(mai)citiți. Un stagiu de bibliotecă pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sunt cei ce le fac. * Hoția nu se mai practică la drumul mare, ci în stil mare. * Poporul român e stăpân pe soarta sa, dar aceasta este crudă. * Unii vorbesc cu mintea, alții cu brațele. * Sărăcia nu e motiv de lamentare, ci unul de revoltă. * Migrația legală e mai mare decât cea ilegală. * Dacă joci la nesfârșit după cum îți cântă alții, riști să rămâi fără papuci. * A executa ordinele altora nu este același lucru cu inițiativa personală. * Demnitatea nu se afirmă
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
-i întrețină, domnul Chawla deveni din ce în ce mai bine instalat în rolul său de cap al familiei și, dat fiind că asta se potrivea cu ideea lui despre cum ar trebui să-și trăiască viața, îi oferea o satisfacție secretă, în ciuda tuturor lamentărilor sale. El era capul familiei și așa-i plăcea să fie. Dar, vai! La ce-i servea să fie capul familiei dacă avea un fiu care fugea de-acasă și stătea într-un copac? Care-i scăpa printre degete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de paznici, care presupuseseră că era doar un vizitator rătăcit și la fel de deranjant ca tot restul mulțimii venite să caște ochii. Din fericire, evenimentele acestea nu se repetaseră. Și Ammaji o lăsase în pace pe Kulfi, în afara unor comentarii și lamentări murmurate, care țineau de datoria ei de soacră. Se bucura în secret că venirea lui Kulfi nu schimbase rolurile jucate de ea și de domnul Chawla în gospodărie. Unele femei, bietele de ele, avuseseră nenorocul să-și vadă fiii întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Nenorocire. Dezastru. Ceva inimaginabil. Ea, care e o persoană maniacă în materie de curățenie, să i se întîmple... S-o ajut... Să intervin la autoritatea care ne-a dat repartițiile, să... Ce s-a întîmplat, întrerup eu acest torent de lamentări. Podul... Podul... Un miros infernal, tone de gunoi zac acolo de la război încoace... Animalele care s-au refugiat în el... paisprezece pisici moarte a numărat... și câini uscați... și ploșnițe care îți cad în cap ziua în amiaza mare de pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sosire nu mai sperau, dar pe care continuau totuși să-l aștepte. Pentru prima oară În viață sesizase atunci, vag, profunzimea stânjenelii camuflate de tăcere care persistase Între ei pe toată durata copilăriei sale. Fără nici un fel de certuri. Fără lamentări. Fără reproșuri. Fără neînțelegeri. O tăcere Îndatoritoare și politicoasă. Se dăduse jos de pe bicicletă și Întrebase timid dacă venise deja timpul să urce În casă. Baruch Îi răspunsese: —Cum vrei. Iar maică-sa nu zisese nimic. Amintirea aceasta trezi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
instituției. Când legea s-a întors în Parlament, le giui torii ar fi fost bucuroși să rămână așa: un PNA in de pen dent și un Daniel Morar cu titlu de procuror-general, dar fără putere să-i ancheteze pe par lamentari. Atunci s-a decis transformarea în Direcția Națională Anticorupție (DNA), parte din Parchetul Gene ral, dar cu autonomie funcțională. Nu vreau să vă plic tisesc cu amănunte, am încercat să prezint pe scurt un caz foarte complicat. Și doar pentru
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
toți cunoscuții și rudele. La auzul calomniei lor, Nory sărise, gata să-i bată, și Mini se recuzase indignată. Acum devenise asidui în casa Rim și prosternîndu-se în fața profesorului și lingușind pe buna Lina, către care calomniile se schimbau în lamentări de victime. Cum păreau așa de îndatoritori și cum nu se atingeau de Lonora, Lina zicea de ei: "Bieții băieți" și îi poftea la masă. Rim era acum din nou maleabil și bine dispus, și traiul familial iarăși plăcut. Linei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și Doru, cum apucase consimțământul, luase toate măsurile ca să-1 facă eficace. - Doru mi-a mai spus că, desperat de ideile fără de Dumnezeu ale Lenorei asupra lui Coca-Aimee, le asigurase partea amândouă, ca să nu mai existe astfel de motive de lamentări. Ce om de treabă!. . . Lenora mi-a zis, la plecare, că odată cu ea se duc și Prundenii!. Vai de lume când se zdruncină creierul! Buna Lina era foarte puțin indulgentă cu misterul nebuniei și cu verișoara. In orice caz, Lenora
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mi-a mărturisit că i-a plăcut evocarea, dar că ar fi trebuit să insist mai mult asupra portretului soției mele. După ea așa ar fi trebuit, însă după mine socot că eu am spus esențialul, în proporția cuvenită, fără lamentări exagerate, ce nu-și aveau locul. În această după-amiază, astăzi, 21 aprilie 2007, a avut loc în „Piața Constituției” o mare adunare pro Băsescu. Spiritele se cam încing și e destul doar... o scânteie. Băsescu are o enormă priză la
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
rapidă această practică. Spuneți-vă simplu cu voce tare: Renunț la ..... ce vreți voi. Sunt multe exemple de bagaje psihice la care se merită să renunțăm și am să scriu câteva dintre ele, dar fiecare poate renunța la ce vrea ... Lamentările, plângerile, criticile, bârfele, lingușirile, sarcasmul, înbufnarea... Suferința amară cauzată de un eveniment din trecut și așteptarea că prezentul ne va aduce aceeași suferință! Insistența și supărarea că ceilalți nu fac cum vrem noi și forțarea lucrurilor până obținem ce dorim
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
limbă-umflată", în timpul Eliberării, fără frații mai mari, dispăruți în vâlvorile de foc ale războiului, crescuse, între spinăriile de pe coasta Baisei, mândră și gingașă, ca o floare roșie. În ochii ei, ca două medalii aurii, jalonați de o melancolică și necurmată lamentare, Nicanor se simțea tot așa de caraghios, ca atunci când plecase, chiuind falnic, în căruțe, cu alți recruți de un contingent, spre centrul de tras sorții la militărie. Iar acolo, la oraș, o comisie de ochelariști, năsoși și rotofei, așezați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bani să-și cumpere încă două mandate. Sărut stâng, tovarășe! Sărut dreapta, domnule! Sunt procurorul Ieremia, sluga dumneavoastră credincioasă, tocmai ce v-am înlocuit portretul! Acum purtați cravată albastră, cea mai albastră cravată purtați, domnule prefect! Gata, ajunge! Termină cu lamentările, Ieremio! Dă fuga la Mihalache și vezi ce le coace mintea găozarilor din presă! Dacă este cazul, transmite câteva ordine și fugi la beciul poliției, poate bolândul n-a dat ortul popii! Peste 10 zile îi bați din nou la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lacrimi după ce au rostit cuvintele. Violoncelistul se așeză pe pat, Îmbrățișă câinele, care-i pusese labele pe genunchi Într-un ultim gest de solidaritate, și spuse, de parcă se dojenea pe sine Însuși, Un pic de demnitate, te rog, ajunge cu lamentările. Apoi, către câine, Ți-e foame, bineînțeles, Dând din coadă, câinele răspunse ca da, sigur, Îi era foame, nu mâncase de câteva ore bune, și amândoi se duseră În bucătărie. Violoncelistul nu mâncă, n-avea chef. În afară de asta nodul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
astăzi, fiindcă asculți posturi de radio străine, cum ascultă toți, sau bei cafea cumpărată de la speculanți sau faci glume despre urechea vigilentă a nației sau fuți pe furiș vecina. De altfel, istoria adevărată a acestei epoci nu se află în lamentările vreunui Narcis schizofrenic sau ale vanitoșilor săi admiratori. Hârtia rezistentă timpului trebuie rezervată pentru Arhiva timpului. Acolo se va regăsi odiseea populară a vremii, știu asta. Plebea are instinctul sănătos, bun-simț, modestie, știu asta. Să revin la bârfa coanei Ciupercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
plăpând, pipernicit, îl cuprinse în culcușul palmei. Abia atunci sărută, apăsat, fără pasiune, gura bărbatului, un fel de pact al urgenței. Ținea în palma, ca într-un tub de reanimare, pitonul. Strâns, strans și era încordată. „Tudor, Tudor“, se auzi lamentarea. Susurul tânărparcă aspirase tot aerul încăperii. Nici o pâlpâire nu se mai auzea, nici o mișcare, doar respirația prizonierului. Degetele catifelate, mătăsoase, ritual lin lin. „Tudor, Tudor“, repetă, necunoscuta, alintarea. „Tudore“, așa însuflețea vrejul. Șarpele torid, tot mai erect în palma ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mine, și te-am găsit, te-ai ascuns din nou, și iarăși te-am găsit. Câte zile se pierd cu căutările astea! În curând, ceasul masiv din nichel lucios va bate ora cinci după-amiază și tu n-ai terminat cu lamentările,, ,,Bunicului meu i-au fost furate trei kilograme de aur, colecția de sculpturi din bronz, picturi scumpe, cinci covorașe de rugăciune vechi de câteva secole, tacâmurile rusești din argint aurit, o panoplie cu arme și o colecție de monede, impresionantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cercul lor. Unde sunt băieții? am întrebat. Sunt plecați, mi-a răspuns Luke. Trebuie să se întoarcă din secundă-n secundă. Chiar atunci, la ușă s-a stârnit o rumoare de nedescris. Se auzeau bufnituri și urlete, instrucțiuni, încurajări și lamentări. Apoi Joey și Shake l-au târât și l-au împins în apartament pe Gaz, a cărui față căpătase culoarea cenușii. Nu mai e mult, băiete, i-a spus Joey lui Gaz. Pe rând, amândoi s-au împiedicat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]