2,832 matches
-
privit uitați de ei șirul carelor ce se depărtau în zare, până când Pâcu a rupt tăcerea: De ce taci ca mutul de la manutanță, Dumitre? Da’ ce aș mai avea de spus, când am rămas singurisingurei, ca huhurezii, horhăind spre casă printre lanuri... Dacă o vreme am purtat zarea în priviri, de ce vrei tu acum să mă duci acasă să stau între patru pereți ca un pustnic? Uite că n-ai să stai între patru pereți. Așa de repede ai uitat de planurile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
iar ele au atras atenția câtorva vecine mai puțin sclifosite. Timbrul potolit al convertibilelor, siluetele grațioase și lustrul fără de cusur al caroseriilor au stârnit murmure dezaprobatoare printre câteva mașini agricole care veniseră Într-un suflet la manifestație direct dintr-un lan din Împrejurimile Romei. „Ia uită-te și la mironosițele-astea!“ a mârâit o semănătoare cu ghearele zbârcite de câte gropițe săpase la viața ei, „n-au nici măcar scaunele decolorate de soare, darămite o pată de rugină.“ „Astea numai prin spălătorii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Îi lasă chiar Ewing Oil pe mână. În Nașul, Îl convinge pe Brando să-și scoată prunele din gură. Îmbunătățește simțitor povestea din Pe aripile vântului, suflându-i-o pe Scarlett lui Rhett, și momește stolurile din Păsările pe un lan de porumb din vecinătate, salvând orașul. Sătul de partea negativă a celebrității, Începe să caute zonele discrete ale ecranului, planurile de fundal, rolurile șterse. Inutil, camerele Îl caută, publicul Îl vrea. Primește un Oscar pentru rol secundar, pe care, captiv
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
eprubetă. E posibil, doar în vis ! M-a primit frumos și tare De când am intrat pe poartă, Mi-a spus de etalonare, De destin și despre soartă. Și lucrând la al său plan, Metodic ca un bursuc, Atelier ca un lan, Don Brighiu și l-a făcut. Am intrat ușor pe ușă, Și-am privit cam disperat, O-ntreagă aparatură Adusă la reparat. Împrejur sârmă ghimpată, Doi cireși în lateral, Iar Don Brighiu, fără pată, Pufăia în ancestral. Meștere, ce-s
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93213]
-
chilipirurile,, turcești, continuând să lipească micile etichete.. Printre sutele de cruci simple de lemn, pe care stă scris ,, Neidentificat,, se zăresc capetele celor patru bărbați: preotul funcționarul și cei doi gropari. Antoniu grăbește pasul, mergând printre cruci ca printr-un lan de porumb. Lumânarea s-a topit de căldură În mâna lui, iar florilor au Început să le casă petalele. A ajuns Însfârșit, tocmai când groparii bat cuiele În capacul coșciugului. Trec sforile pe dedesupt și Încet, Îl coboară pe bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cotesc! Țopăi! La fel ca micuțul Al Gionfriddo - un jucător de baseball care odată a făcut o treabă extraordinară, doctore... Sau rămân locului liniștit - fără cel mai mic tremur, senin la culme - rămân învăluit în razele soarelui (ca în mijlocul unui lan pustiu sau ca la un colț de stradă), rămân lipsit de orice griji într-o lume solară, asemenea regelui regilor, Domnul Dumnezeu, sau însuși Ducelui (Snider, doctore, s-ar putea să mai auzi de numele ăsta), rămân relaxat și imperturbabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
poze cu aparatul ei Minox; spre seară am tăiat-o, spre Woodstock, cu ochii mari, cu exclamații și suspine de admirație, cu Maimuța lipindu-se toată de mine. Dimineața, într-un rând, am ținut o ședință de lucru (într-un lan mănos de lângă malul lacului) pe probleme de sex, iar apoi, în după-amiaza aceea, pe un drum de țară, undeva în munții din centrul Vermont-ului, mi-a zis: — Ah, Alex, trage pe dreapta în clipa asta - vreau să-mi termini în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
eram supărat că-s pus la păscut boii. Cînd tata pleca undeva cu căruța, bucuria mea! Mama mă lua numai să-i aduc apă. În rest, rîde Mihai ușor, sub impresia amintirii umblam toată ziua pe haturile ogoarelor și prin lanul cu grîu. Visul meu era să prind o prepeliță. Tata reușea. O asculta cum face pitpalac și pornea tiptil, în contra vîntului, iar cînd o zărea, arunca haina peste ea. Știi ce frumoase sînt prepelițele! Au, așa, un aer de pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de ici-colo, să adune vreo eventuală scamă sau bucată de hîrtie. "Cunosc psihologia gîndește Mihai. Mișcare continuă. Ștefănescu nu, dar adjuncții lui sînt experți în asta: să te agiți. Poate că și acum, cînd hala asta imensă, cît un întreg lan de grîu, e plină de mașini automatizate, în capul multora persistă imaginea brațelor în permanentă agitare, a oamenilor foind, care nu trebuie să gîndească, să supravegheze; ei trebuie să muncească. Și, pentru cineva în trecere, ce dovadă a muncii mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Dinică vorbind despre plăcerea de a te juca cu morții pe grătar. Închis în plastic și sticlă am văzut o sondă prahoveană aplecându-se ritmic și înspăimântător ca un Tyranosaurus Rex ca să smulgă hălci din prada doborâtă la pământ. Un lan de floarea-soarelui ca o mare de plante carnivore, în care dacă pătrunzi, fascinat de atâta frumusețe, ești paralizat și devorat în câteva minute. Înlăuntrul meu jena s-a transformat în înfiorare... Filmul lui Lucian Pintilie nu vorbește despre mântuire. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
o făceau într-un chip necuviincios și în momente nepotrivite, bunăoară când una dintre vocile acelea de clopoțel, în rochiță albastră și cu funde albe, recita ceva din manualul de citire, aducând laolaltă trandafirii, hărnicia, gărgărițele (cu accent pe i), lanurile de grâu, partidul și cununile de pini de pe creste. S-a întâmplat apoi ca un muscoi negru-albăstrui să pice amețit în decolteul tovarășei învățătoare și să zboare pe-acolo, pe dedesubt, amețind, cred eu, și mai tare, pentru că razele soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dragul meu Peter, la aniversarea a cincizeci de ani de la căsătoria noastră” (În Rubaiatele lui Omar Khayyám), „ Această carte mi-a fost dăruită de scumpa mea răposată Violet Swain, pe vremea cînd aveam amîndoi șaptesprezece ani (În De veghe În lanul de secară), „Lui Mary, fie ca această carte să-i aducă un pic de alinare” (În Predici de John Donne), „Doar ca să-ți amintesc de cele două săptămîni de rai italienesc” (În Pietrele Veneției de Ruskin), „Nebunia e doar geniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
în dubița albă. Era un sătuc tipic botswanez, cu case răsfirate, cu o cameră, maximum două, fiecare cu propria curte, fiecare înconjurată de propriul pâlc de arbuști țepoși. Casele erau legate între ele prin cărările șerpuitoare, care înconjurau fâșiile de lanuri și terenuri cultivate. Vite obosite se plimbau de colo-colo, păscând din rarele petice de iarbă maronie, veștejită, în timp ce un văcar burtos, prăfuit, cu un șorț la brâu, le supraveghea de sub un copac. Vitele nu erau marcate cu fierul roșu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Serviciul, totul i se părea posibil. Oriunde ar fi întins brațul nu s-ar fi putut să nu se aleagă cu palma plină, era ca într-un hățiș de zmeură, ca într-un cîmp năpădit de bureți, ca într-un lan de grîu, trebuia doar să întindă mîna și ceva tot ar fi nimerit. Dar cu trecerea vremii lucrurile deveneau din ce în ce mai clare, fiecare fapt se contura precis, din ce în ce mai singur, mai despărțit de rest, putea alege, trebuia să aleagă și deciziile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pot fi altfel decât sunt. Obrăznicătura aia nu mi-e dragă dar, Dumnezeu mă ierte, aș da orice ca fiica noastră să-i fie deopotrivă. Ema împărtășea dorința mamei. Iubea ușurința Luanei de a face orice, adora părul de culoarea lanului de grâu, gătit ca de sărbătoare cu zulufi aurii, îi venea să-și apropie buzele de gura sănătoasă, cu dinți puternici iar cele mai fericite vise închipuiau o Emanuela zveltă, atârnată de creanga mărului de la poartă, așa cum o descoperea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fără inscripții. Jos nu erau ferestre, În schimb, deasupra era o galerie Îngustă, cu ferestre mari și arcuite, ale căror geamuri erau pline de praf, pătate ori sparte. Galeria era Împodobită cu picturi modeste, Înfățișând lupte de cocoși, bizoni și lanuri de orez. Tot ce se găsește acolo vă stă la dispoziție, a spus femeia arâtând un fel de firidă la celălalt capăt al Încăperii. — Dar am nevoie de ceva anume, a insistat Margaret. Femeia a zâmbit rece, cu gura la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
scâncea, unii au crezut că era mort. Cu ea mai era și un băiețel care abia Începuse să meargă. Acela avea privirea fixă și nici nu clipea. Sătenii au văzut-o apucând pe potecile care duc spre dea luri, pe lângă lanurile de orez, care În anul acela fuseseră deosebit de verzi. Femeia avea să dispară Încă de a doua zi, iar numărul copiilor de la orfelinat crescuse cu doi. Asta-i tot ce știu. Adam a băgat de seamă că, În mod curios
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
era Întrerupt de câteva caricaturi. Într-una, președintele era În pat cu o europeană cu gura până la urechi, pieptoasă și cu picioare enorme scoase de sub cearșafuri mototolite. Într-un desen alăturat, președintele ronțăia un copan de pui pantagruelic lângă un lan de orez veșted. În fundal, un țăran cu umeri căzuți privea noroiul uscat. Sub ele scria EROUL NOSTRU. — șșșt, liniște, o să Înceapă discursul, a spus Din. Era tot Încruntat, fruntea părea să-i fie și mai brăzdată. I-a aruncat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bucătărie și dimineața. Nu-și vorbeau, mama ofta, tatăl scotea zgomote din gâtlej, încerca să-și degajeze faringele de flora depusă peste noapte. Carmina pleca prima cu pachețelul în plasă. Avea mult de mers. După ce ieșea din oraș intra în lanul de porumb, nemișcat din care, ici-acolo se înălța fum negricios ori de câte ori vreun tăciune pocnea la soare. De peste tot un vuiet egal și străin, glasul uscat al porumbului. Din când în când pe fată o depășea câte o mașină, șoferii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când pe fată o depășea câte o mașină, șoferii îi plasau o vorbă, două, o invitau în cabină. Praful stârnit de mașină plutea cu gustul sălciu pe deasupra spicelor. Curând avea să coboare spre rădăcini lăsând în loc nemișcarea. Într-adevăr, liniște, lanul a înghițit în adâncul lui mașina. Doi oameni, patru, șase, lanul înghite oricât. Și totuși, tragic, tulpinile porumbului sunt seci, parcă fără vlagă, știuleții mari sunt puțin dezveliți. De câtva timp lumina nu mai cunoaște decât două culori. Ziua e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o vorbă, două, o invitau în cabină. Praful stârnit de mașină plutea cu gustul sălciu pe deasupra spicelor. Curând avea să coboare spre rădăcini lăsând în loc nemișcarea. Într-adevăr, liniște, lanul a înghițit în adâncul lui mașina. Doi oameni, patru, șase, lanul înghite oricât. Și totuși, tragic, tulpinile porumbului sunt seci, parcă fără vlagă, știuleții mari sunt puțin dezveliți. De câtva timp lumina nu mai cunoaște decât două culori. Ziua e zi, noaptea e noapte. Lanul nu vrea altceva. El a înghițit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lui mașina. Doi oameni, patru, șase, lanul înghite oricât. Și totuși, tragic, tulpinile porumbului sunt seci, parcă fără vlagă, știuleții mari sunt puțin dezveliți. De câtva timp lumina nu mai cunoaște decât două culori. Ziua e zi, noaptea e noapte. Lanul nu vrea altceva. El a înghițit totul și zile și nopți. Un foșnet grav trece printre foile uscate ale porumbului. Lanul se cutremură tot de o furnicare obișnuită, o chemare numai de el auzită. Și apoi dorința de a vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sunt puțin dezveliți. De câtva timp lumina nu mai cunoaște decât două culori. Ziua e zi, noaptea e noapte. Lanul nu vrea altceva. El a înghițit totul și zile și nopți. Un foșnet grav trece printre foile uscate ale porumbului. Lanul se cutremură tot de o furnicare obișnuită, o chemare numai de el auzită. Și apoi dorința de a vorbi cu cineva, dea-l sfătui să facă un lucru la care și el se gândise de mult, un lucru vechi, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care și el se gândise de mult, un lucru vechi, aproape uitat. Doi oameni care nu au ce să-și ceară unul de la altul și nu au ce aștepta la nici unul din capete. Doar o altfel de măreție. Ca să traverseze lanul, Carminei îi trebuia o jumătate de oră. Mergea repede, săltat, în interior își cânta câte o melodie cadențată. Toartele sacoșei îi săltau pe umăr. Din când în când o învăluia câte un miros de chiftele. Se gândea cu plăcere la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ceea ce este în jur! Ovidiu opri după un timp la marginea șoselei, în câmp. Cât de obosit era, cât de adânci îi erau cearcănele. Un fior de teamă o străbătu. Mă vor găsi dincolo de șanț, își spuse femeia, la marginea lanului de grâu. Urmele evidente de pe gâtul meu îl vor determina pe medicul legist să-și expună rapid concluzia: moarte prin ștrangulare. În față, unde fâșia de șosea se îngusta tot mai mult, departe, cerul căpăta minunate tente viorii. Acolo o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]