840 matches
-
vesti sătenilor prezența cătanelor, iar aceștia reușesc să le pună pe fugă (Clopotarul din Rovine). Un aer tragic-elegiac învăluie aceste mici narațiuni, din care speranța dreptății dispare, eroii Transilvaniei murind „pentr-un hoț de împărat”. Atent la amănunte, S. schițează lapidar atmosfera, din câteva detalii, insistând pe culoarea locală, inclusiv lingvistică, pe lexicul popular regional vechi și rar, pe alocuri poate prea căutat. O viziune carnavalescă asupra lumii (Doina Uricariu) domină pseudocronicile moldovenești din Hurmuzul jupâniței (1968), pastișe ale literaturii cronicărești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
spatele și se numește la noi cuțit. Pentru codru, pentru unghiuri de uliță și în orice caz pentru demagogie și comunism sunt coapte capetele grecilor, dar nu pentru a aduce o dezvoltare sănătoasă între popoarele Orientului; și, pentru a caracteriza lapidar această rasă, vom spune că, dacă Orientul ar avea să aleagă (la ceea ce, mulțămită Domnului, n-am ajuns încă) între o predominare grecească și una jidovească, cea jidovească e de preferat. [10 octombrie 1876] GRECIA ["PRECUM ERA UȘOR... Precum era
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
esențială făcută în citirea inscripțiunii tocmai de cei cari nu trebuiau s-o facă, de principii slavismului, Kukulievich și Miklosich, autorități în materie de diplomatică și paleografie slavă. D. Hasdeu, în studiul Limba slavică la români, a dovedit cu monumente lapidare, acte și cronice contimporane, prin limba chiar a inscripțiunii: 1. că cei doi slaviști au citit rău veleatul 1114, 2. că jupân Stroe velstolnic din inscripțiune este vestitul general al lui Mihai Viteazul, Stroe Buzescul, iar jupânița Sima, soția lui
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
spun cititorului ce intenționez să fac începând de mâine seară? Timp de zece ani și mai bine am visat să mi se pună întrebarea „Cum arăta fratele tău?“, și să-mi fie pusă de cineva care nu preferă răspunsuri concise, lapidare, la întrebările directe. Pe scurt, scrierea „a ceva, a orice“, despre care expertul meu sfătuitor îmi spune că-mi va face mare bucurie s-o produc, va fi o amănunțită descriere fizică a lui Seymour, scrisă de cineva care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ieșită din tipare, deghizată sub o înfățișare și o rostire mai degrabă terne, dar, într-o măsură similară, prin folosirea repetată, până la fixație (sau, premoniție...?) a expresiei afirmativ-întăritoare "Să mor io-n pușcărie!" Expresie asociată, de regulă și cu formularea lapidară "Să moară mama!" Așa încât i se scornise inevitabil acestuia, pe lângă cognomenul animalier, și o nouă poreclă, la care se făcea referire, se-nțelege! numai și numai în absența sa: "Să moară mama-n pușcărie!" Avocatul și cu Dănuț se așezară
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
E singura referință pe care o am. Viva l’Italia. Puse ziarul deoparte. O sună pe Valentina - așa făcea Întotdeauna Înainte de meci. Dar Valentina Își făcea Încălzirea În sala de sport de la Virgilio, Încântată de gândul Întrecerii iminente, și fu lapidară și crudă așa cum doar adolescenții pot fi uneori. — Mamă, tu ai un al șaselea simț - mă suni Întotdeauna În momentele cele mai proaste. Ne vedem diseară. Când tânărul carabinier o duse În cele din urmă În Încăperea sergentului, rămase anihilată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
zi întreagă pentru a obține o informație oficială sau o declarație, întregul mecanism redacțional al unui cotidian s-ar bloca. Dacă nu ne dorim această muncă, ar trebui măcar să o respectăm. (1) Flash (prioritate 1). Este primul anunț al evenimentului. Lapidar, fără nici un alt amănunt de context, se rezumă la 2-3 cuvinte. Contează ca faptul (întâmplarea) să aibă un caracter excepțional: „Brejnev a murit”. Este deopotrivă un anunț, dar și o promisiune de informare ulterioară. Idealul unei asemenea știri o reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
informație, de sentimentul că e „la zi” cu evenimentele, cititorul vrea viață și implicare emoțională. Vrea întâmplări cu și despre oameni. Kurt Schork, considerat de confrați drept cel mai bun corespondent de presă din epocă, nu impresiona neapărat prin stilul lapidar, ci mai mult prin prezența sa în scenele prinse în direct, în acele exclusivități (scoops) și în angajarea lui în inima acțiunii. La moartea sa, în mai 2000, Reuters a redifuzat una dintre depeșele care îi plăceau lui Schork: «Îndrăgostiții
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
justă mânie, în aplauzele ropotitoare ale auditoriului” (G. Călinescu, 1941, pp. 544-545). 6.5. Interviul Îndemnat să explice puținătatea interviurilor acordate de-a lungul vieții, Roland Barthes definea interviul de presă ca fiind „agresiunea omului de către om”. În stilul său lapidar și inteligent, cunoscutul textualist punea degetul pe rană. Nimeni nu acceptă să-i pătrunzi cu ușurință în intimitatea gândurilor, a sentimentelor și a amintirilor de tot felul. Pentru ca acest lucru să fie posibil, este nevoie de provocare, de enervare, de
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
trecător în compunerea lor. b. Respectarea părților compunerii, proporția și echilibrul dintre acestea Sunt elevi tentați să dezvolte mult introducerea și să concentreze cuprinsul în câteva propoziții, să intre direct în subiect fără a ține cont de introducere, să expedieze lapidar încheierea care să nu aibă nicio legătură cu restul compunerii. În legătură cu aspectele a și b, în momentul corectării am formulat observații de tipul: “Nu există legătură între titlu și conținut!” “Lipsește introducerea!” “Ai scris prea puțin în legătură cu subiectul cerut!” “Compunerea
Compunerile şcolare : forme eficiente de stimulare a creativităţii elevilor by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/653_a_1256]
-
da Moldovei un Muzeu Etnografic” și că „în vremuri grele de război a reușit” acest lucru, că a organizat „o bibliotecă de specialitate a muzeului și o arhivă de folclor”? Informațiile din A.d.p. sunt de multe ori nu numai lapidare, ci și lacunare, ca în acest caz. În convorbirea cu prof. Iancu Filipescu apar elemente noi, care dau seama despre vremurile trecute. „În anul 1943, când am început cursul șde etnografie la Universitatea din Iași - n.n.ț, am făcut un
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Întâlnirea cu focul. Tema morții, prezentă și anterior, este contextualizată aici prin experiența războiului. „Mai mult poet decât ostaș” (Cântec la Odesa), cel ce scrie în carnetul său de front practică un lirism sobru, condensat. Poemele se structurează în notații lapidare, consemnând momente și stări de tensiune și spaimă: „Din vâltoarea marelui măcel/ Zvârle moartea grauri de oțel./ Proiectilele rup ceru-n bot/ (De n-aș muri cu poezii cu tot” (Atac în zori). Târziu, după mai bine de două decenii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
de ordin social, vestind „ziua de mâine”, menită să alunge „ziua de azi”, „strâmbă și proastă”. Tot astfel, ciclurile Steaua care nu cade și Horia din Clopotul de aur (1939). Adresându-se fiului, ca Tudor Arghezi în Testament, poetul enunță lapidar, într-o formulare de inscripție, îndatorirea acestuia de a păstra neștearsă amintirea chinurilor și umilințelor îndurate de străbuni: „Să nu uiți nici o clipă: străbunii au fost șerbi./ Primiră-n veacuri aspre sudălmi și bice-n spate./ Să nu uiți nici o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
spiritul lirismului de avangardă. Jebeleanu nu propune nici o formulă și nici o tehnică, nici inovatoare, nici tradițională. Nu-și pune probleme de artă: arta cea mare a acestui poet e de a spune adevărul cel mai omenesc în forma cea mai lapidară. Materia lui verbală e rezistentă ca piatra sau ca arama. Acesta masivă carte are o valoare exemplară de comandament moral. Ea nu contrazice, ci pur și simplu anulează toate prejudecățile estetizante despre incongruența poeziei cu etica civică. Și mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
unul de construcție. Dar spiritului geometric îi este absolut indispensabil simțul nuanțelor. Ungheanu îl stăpânește perfect, dar fără a face inventarul tuturor nuanțelor, merge direct la cele esențiale, la cele mai revelatorii, pe care le formulează ritos, definitiv, deducând apoi lapidar și fără circumlocuțiuni tot ce decurge din datele constatate. Nu se pronunță însă decât în deplină cunoaștere a „dosarului” sau, cum spune, „cu toate piesele pe masă” și cu criteriile, reperele și „jurisprudența” bine stabilite. Simțul acesta al preciziei în
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Un scriitor care, mulțumită ignoranței altora, reușește să treacă drept intelectual și ale cărui ignarități reușesc să treacă neobservate mulțumită faptului că intelectualii nu-l citesc s-a pronunțat nu de mult și asupra culturii medievale. Judecata lui e formulată lapidar, cu acea fermă siguranță pe care de regulă o dă competența și mai ales contrariul ei; iată: “în evul întunecat s-au scris versuri, dar n-a existat poetică și de aceea evul a și fost întunecat”. De unde a scos
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ca fenomen global nu s-a statornicit un asemenea loc comun: s-au formulat despre cei mai de seamă nu locuri comune, ci o droaie de platitudini; apoi au venit analize subtile, profunde, care însă nu au instaurat acele judecăți lapidare și memorabile ce devin locuri comune. Nu mă îndoiesc o secundă de valoarea supremă și universală a lui Eminescu, Caragiale, Creangă, Sadoveanu, Iorga, Arghezi, Ion Barbu; dar universalismul lor intrinsec nu e explicat complet și proclamat cum ar trebui. Unii
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
individualitatea, el vorbește despre un subiect pe care l-a trăit”. Virtuțile literare se relevă cu deosebire în Transsiberiana (1934) și în Ogio-san (Domnișoare) (1938). Este vorba, în primul rând, de „înzestrarea vizuală fericită”, de „strategia vizuală înrudită prin dinamismul lapidar cu a cineastului”, de „o adevarată punctuație cinematografică” (Doina Curticăpeanu). Ț. va colabora, de altfel, ulterior, cu regizorul Jean Georgescu la realizarea filmului artistic Maiorul Mura. S-a aplecat și asupra eposului popular japonez, pe care l-a prezentat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290183_a_291512]
-
este folosit oarecum canonic. Primul paragraf alcătuiește o unitate tematică puternică (prezentarea decorului și a personajului principal): este alcătuit din forme de "plan secund" la imperfect asociate unei forme verbale unice de prim-plan ("remarcă"). Se încheie cu o formă lapidară ("Așa era doamna de Piennes"), un fel de "punctare" cu funcție recapitulativă, dar și demarcativă. Trecerea la următorul paragraf are loc printr-un schimb dublu: textul lasă în urmă universul doamnei de Piennes pentru cel al pălimarului și descrierea se
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
i-au reproșat ineleganța gestului, nerecunoscând romanului vreo calitate. Totuși, dincolo de geneză și de construcția deficitară, neunitară și parazitată de secvențe superflue, această proză rezistă parțial prin interesul în sine al subiectului, prin calitatea de document, prin tensiunea stilului direct, lapidar, alertat de nevoia acută de comunicare a unei întâmplări neobișnuite. SCRIERI: Epigrame, București, 1930; Bacalaureatul lui Puiu, București, 1933; Bulgări și stele, București, 1933; Dragoste cu termen redus, București, 1934; Buruieni de dragoste, București, 1936; Maria, București, 1938; Dă-mi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
așteptăm la o lovitură de teatru."320 Revenind la conținutul prelegerii, o altă trăsătură a spiritului clasic este identificată cea referitoare la tendința de a formula propoziții universale, aflată sub semnul principiului impersonalizării. Clasicul caută în acest sens cele mai lapidare enunțări, realizându-se de fapt o purificare succesivă, o selecție care duce în final la alegerea esenței. Se recunoaște totuși faptul că impersonalitatea totală este o iluzie, o utopie. Cu toate acestea, una din principalele aspirații ale clasicismului rămâne dorința
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
lui U. este dominat de demnitatea apartenenței etnice, de dragoste de țară, de dorința afirmării adevărului, a dreptății și binelui. Ca și în cazul altor culturi, proza cronicarilor români este primul stadiu al literaturii culte. Narațiunea lui U. este simplă, lapidară, densă, fiecare propoziție fixează o informație, un adevăr istoric, devenind parcă un material cu care se construiește edificiul imaginar al istoriei neamului. Probabil influențat de sobrietatea și concizia scriitorilor latini, dar lăsându-se și în voia spontaneității orale, naturale, similară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
făpturilor mărunte sunt trăsăturile care individualizează culegerile O fantastică pădure (1995), Poezii din lumea basmelor (1997) și Animale combinate adunate într-o carte (1998). Notele de călătorie adunate sub titlul Evadarea din vis (1997) au caracterul unor crochiuri, care consemnează lapidar imagini și impresii din spațiul european. SCRIERI: Hipodromul cailor de mare, Pitești, 1993; Victoria cotidiană, Pitești, 1994; O fantastică pădure, Călărași, 1995; Noi, sudiștii (în colaborare cu Marin Lupșanu), pref. Dan Cristea, Pitești, 1995; Evadarea din vis, Călărași, 1997; Poezii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286084_a_287413]
-
însuși, S. lasă în volumul, postum, Ritm imanent (1971) o selecție foarte riguroasă a creației proprii. Lovinescu îl caracteriza drept un tip de poet intelectual, preocupat să producă emoție artistică printr-un complicat mecanism de condensare a substanțelor în versuri lapidare, aparent enigmatice. De fapt, el anunța ermetismul, cam odată cu Ion Barbu, influențat și de Mallarmé și Valéry. Poeziile de după 1950 sunt de esență muzicală, fără dificultăți formale și cu un mult mai pronunțat caracter livresc, relevând un poet al misterului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
ale cărei extreme se situează contestarea totală și admirația entuziastă. Interpretările vizează, așadar, în special lirica și nu proza publicistică. Aceasta este mai mult un mijloc de a atrage atenția, un suport auxiliar, un adjuvant, un apendice care concentrează, uneori lapidar, o perspectivă teoretică, lămuritoare asupra propriei arte poetice, iar nu un material disecabil, care să facă obiectul unei interpretări punctuale, de adâncime. Adeziunea spontană a unui grup cultural eterogen la "noua poezie" s-a concentrat în formule cu statut de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]