758 matches
-
din pauze. Era cea mai vioaie și neîntrecută la alergări de băieții din clasă și nu numai. Deja începuse vacanța de vară. Toți adolescenții erau fericiți, mai puțin cei care erau angrenați în susținerea examenelor de admitere ori bacalaureat. Era larmă în cartier până după miezul nopții. Băncile cele mai ascunse de vegetație erau populate până târziu. Acolo se spuneau bancurile cele mai deocheate și se povesteau aventurile cele mai pline de laudă și inventivitate. Vocile dogite și râsul necontrolat în
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]
-
și frumoase, care mi-au trebuit să pot învăța adunarea și scăderea. Era mai simplu decât abacul bunicii! Îmi confecționasem câteva duzini, ca să îmi ajungă, mai ales că mai pierdeam până acasă o parte din ele pe ulițele pline de larma și joaca școlarilor, colegi, scăpați ca din pușcă la sunetul ultim al clopoțelului. Ștergeam cu buretele agățat de tăbliță și scriam. Ștergeam și scriam. Iar acasă, pe caietul "de curat", scriam seara la lumânare ori la lampă nr. 5. La
VIAŢA ON-LINE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361978_a_363307]
-
cuvinte triviale, până după miezul nopții. Când s-au hotărât să plece, perechile erau stabilite. Unul din băieți a dat telefon la Poliția municipiului și a reclamat mare scandal chiar în locul în care se aflau. Au fugit imediat, în mare larmă și s-au înghesuit în cele trei mașini ce aparțineau unora din cei cu familii bogate. Mișu a plecat la scara sa cu o fată care nu era pentru prima oară preferata lui. Ea s-a dezbrăcat, începând de la ușă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
Vreau să mă lipesc de o mândruță de la II CL ; o bunăciune... nu trebuie să o scap! - S-a făcut. Aveau metoda lor de a străbate holurile liceului, cu rapiditate, prin mulțimea de elevi. Florin era ,,alergat’’ de Albert provocând larmă astfel încât toți se fereau din calea lor. În graba lor își făceau totuși timp să salute în fugă profesorii întâlniți, prin simularea unei opriri combinată cu plecarea capului în semn de respect dar și ca o rugăminte de a le
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
aproape toți și, ca de obicei, și-au dat câțiva ghionți pentru a-și asigura locul lângă colegul sau colega preferată. Andrei a cerut să se facă liniște. Ca într-un stup de albine ce se îndepărtează s-a liniștit larma celor ațâțați de curiozitate. Așadar, când observă că grupul ce număra peste zece-doisprezece copii, adică ceva mai mult decât jumătate de clasă, se mai potolise, Andrei, ștergându-și fruntea transpirată, înghiți în sec și spuse: - Sincer să fiu, nici nu știu ce
MUNTELE SIHAŞTRILOR (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365345_a_366674]
-
un mod vădit hazliu, I-a dăruit perechea lui de ghete. E seară, înc-o zi s-a mai sfîrșit, Chiar de-s flămînzi, pun capul să adoarmă, Într-un tîrziu și luna a ieșit, Și în oraș se stinge orice larmă. Trec zile după zile, și astfel Va trece iar, pe nesimțite, vara, Pe chipul lor nu vezi, în nici un fel Cum se așterne peste ei povara. Căci iarna va veni într-un tîrziu, Văzînd cum într-o goană timpul trece
ÎN ORAȘUL CU CASTANI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366373_a_367702]
-
acum tăcut, pictura gândului bolnav. ridici degetele risipite. le aranjezi. dai sensuri ilizibile apropierilor. lacrimi de ceară se desprind de pe fața ta. imobilă geometrie a unei creații în care, nimicul rodește banal, în căușul ales vieții. tac prin tine durerea. larma pregătirilor absurde încetează. ating degetele împrăștiate pe podeaua unei vieți a trecutului. las în urmă umbra ta, pe podeaua degetelor risipite. trup. trup de gală al foarfecelui uimirii. Referință Bibliografică: trup / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TRUP de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361737_a_363066]
-
friguri, Prin rafale frunze arse Trec cu fețele întoarse. Marea-n zbucium, peste valuri Și-a pus bărcile în hamuri Portu-i luminat de fulger, Uneori vegheat de -un înger! Un pescar țese năvodul Cu privirea în senin Așteptând să treacă larma Și mai bea un strop de vin. O sirenă urcă valul Zbuciumat de plânsul mării, Perlele ce-s în adâncuri S-au jertfit parcă uitării... Pescăruși goniți de dor Duc pe aripi nostalgii, Toamna s-a îmbrăcat în nori Ca
IMAGINI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352559_a_353888]
-
spre tovarășul împușcat. Dar n-am ajuns la el căci am simțit o săgetare în spate și o moliciune în corp, după care n-am mai știut de mine o vreme. Când m-am trezit din neștire, în jurul meu era larmă mare. Ostașii luptau în încercuire, căutând o ieșire. M-am târât vreo două sute de metri până la o căruță cu coviltir. Era un artilerist care acum culegea în atelajul lui răniții. O durat o zi până am ajuns la ambulanță, la
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
botezul cu lăutari, și petrecerea care a adunat laolaltă români și unguri din împrejurimi. LA GRĂDINIȚĂ Fetița se juca în curte, cu o păpușă pe care o spăla de zor, într-o albie, cu apă încălzită la soare. Strigătele și larma copiilor, din proxima vecinătate, ajungeau până la ea. Și așa, dintr-o dată, s-a ridicat ușurel și a pornit-o spre poarta, care din nefericire pentru ea, era închisă. Inventiva, fetiță s-a întins pe burtică și a început, asemeni pisoiașilor
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
și perechi de tineri îndrăgostiți, în majoritate liceeni și studenți veniți din provincie să-și caute gazdă, răscoleau frunzele cu încălțămintea ușoară în plimbările nocturne și inspirau cu plăcere aerul cu iz de toamnă întârziată. În timpul zilei, în toate cartierele, larma era în evidentă creștere până când înserarea învăluia ferestrele. Era încă un semn că noul an școlar bătea la ușă. Se terminase lunga vacanță de vară. Mulți copii se întorseseră acasă. Au venit din tabere, de la bunici, de prin locurile în
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
cerului acoperiș cu mușchi 22 cabană arsă - numai umbrele nopții pe serpentine 23 bancă lângă gard - nicio vorba de taină nu stă mult aici Gabriela Beldie 24 Aniversare- frunzele acoperă mormântul fetei 25 Încă secetă - un card de gâște face larma pe baltă 26 Alai de nuntă - pe micuțul cerșetor l-apucă plânsul Cristina 27 curte de poet- un trandafir străbate gaură din gard 28. coșul plin cu foi- o gașcă genială-și oferă până 29. stea căzătoare- pe masa un
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356043_a_357372]
-
mai sosesc, printre fire, printre șine lâncezind în foc de soare, trece-ades’ acceleratul, o aripă călătoare, alergând peste întinderi ca un buiestraș domnesc. Mi-am tot zis de-o vreme-ncoace să-l opresc la semafor, ca să mai aud iar larma veseliei de-altădată, și în gara mea străveche și la ochi încercănată să oprească pentru mine enigmatic călător. Astăzi iar mă duc pe șine și verific semaforul, să roșească de plăcere și ulei pun pe macaz, pe peron voi duce
ÎNTR-O GARĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356933_a_358262]
-
mare, voi plânge-amarnic într-o rugăciune, sau voi trăi iubirea ce nu doare. Flora-2009 De toamnă S-a ivit în zori o fată, naltă cu privirea blândă, vocea-i șoaptă masurată, a izvoarelor ce plâng. Zvon de struguri, must și larmă de cules, de hărnicie, toamnă, doamnă arămie coborâtă printre vii. Cu alaiul tău de frunze, cu ghiozdane și copii, ce pui zâmbete pe buze, desfrunzind din nou copacii, lasând crengile pustii. Mi te-ai înfrățit cu vântul, maturați aleile, nostalgia
MELANCIOLII DE TOAMNĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356677_a_358006]
-
sunt o femeie independentă. Îmi place independența asta închipuită, de care sunt dependentă. Mă arunc pe fotoliul deja obosit de greutatea mea, am toate dosarele ce mi-am propus să le studiez în față și îmi privesc agenda. Se aude larmă pe holul clădirii și cei doi colegi de birou ai mei își fac apariția, pe fețele lor strecurându-se câte-un zâmbet, în colțul gurii. “-Colega, avem sedința de la 9. Să mergem!” Încadrată între cei doi colegi, pornesc pe coridoarele
CA DE LA FEMEIE LA FEMEIE (PRIMUL CAPITOL) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355565_a_356894]
-
să-și închine viața Domnului. După ce și-au vândut averea părintească pe care au împărțit-o săracilor, unul s-a dus la o mănăstire, altul a devenit preot iar al treilea s-a retras în pustiu, cât mai departe de larma deșartă a lumii. După câtva timp, primii doi s-au întâlnit, întrebându-l fiecare pe celălalt cum îi merge, dar nici unul dintre ei nu era deplin mulțumit de sine. Și atunci au hotărât să meargă împreună la cel de al
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 14 de ION UNTARU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355636_a_356965]
-
Pesamosca! Simt nevoia să-mi descarc sufletul, cu ochii plini de lacrimi, cu mintea năpădită de amintiri. Mă întorc cu vreo paisprezece ani în urmă. Vara anului 1996. O după-amiază de august splendidă. Totul părea frumos, liniștit. Copiii umpleau cu larma lor parcul din apropierea spitalului din Domnești. Veselie, jocuri, renumita pitulice , unii chiar erau cățărați în copacii ale căror ramuri dese opreau razele puternice ale soarelui de vară. La poartă mă strigă puternic, speriat, gâfâind de cât fugise, un copilaș mult
IN MEMORIAM ALEXANDRU PESAMOSCA de ION C. HIRU în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356128_a_357457]
-
lor ne veghează cu lacrimile lunii, cu nisipul de aur al stelelor, cu razele soarelui, murmurul apelor, geamătul de altădată al codrilor, care în vremi de primejdii le-a fost casă, îmbărbătare și altar. Din adâncul pământului răsună și azi larme de clopot precum iureșul biruințelor de la Rovine, Podul Înalt, Călugăreni, Șelimbăr, Codrii Cosminului, Mărăști, Mărășești și Oituz, precum și cântece de voie bună ale horelor din zilele de sărbătoare cu cer arzător și zări adânci fără amurg. Pământul cu mânăstiri și
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
locul și întâmplările/ Lângă cer” - pentru a mă regăsi „Vie/ Lângă Tine”. Urmează un „Cânt de mulțumire” sincer , simplu și emoționant spus, adresat „oamenilor adevărați” - tați și mame protectoare - rugându-se împreună pentru armonie și pace infinită. Poeta surprinde apoi, „Larma sufletului” - metaforă onomatopee axată pe locuțiunea metaforică alternativă „ gânduri viscolit-am cu atingeri/ cu aprinderi/ în fântâna începutului gândului/ întru învierea/ noului cuvânt/ la ceasul învierii - aprins cu evlavie lângă IISUS//”, care este „ lumina Cuvântului”. Versurile abundă în metafore, repetiții
O POEZIE A CĂUTĂRII FIINŢEI de LOLA NOJA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369889_a_371218]
-
CALCI PE INIMA MEA Să nu calci pe inima mea, că s-ar frânge și ar plânge. Fă-te un bob de dragoste, s-o iubești, să n-o rănești. S-o mângâi cu liniștea ta și s-adoarmă, fără larmă. Să nu calci pe inima mea, că s-ar frânge și ar plânge. Strânge-o mult la pieptul tău! Și-n inima ta să bată și-a mea. Să nu calci pe inima mea, că s-ar frânge și...ar
SĂ NU CALCI PE INIMA MEA de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370328_a_371657]
-
sigur, n-ai habar. Am adulat în taină părul galbăn Curgând pe umeri ca într-un poem. Și ochii tăi căprui fără de samăn, Ce s-au ascuns în sufletu-mi boem. Când ai surâs, s-a stins parcă deodată Întreaga larmă ce ne asuprea. Acum sunt trist și aș mai vrea o dată, Un zâmbet să reverși asupra mea. Dar nu-i nimic, a fost doar o părere, Un gând hoinar în trenul ce fugea. Priveam tăcut și-o așchie de durere
UNEI NECUNOSCUTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369345_a_370674]
-
de scânduri și a intrat cu ele în baie. A avut ce freca! Spăla de zor, cu ochii înlăcrimați. Intuia prin ce trecuse purtătorul acestor haine pline de tină că doar și ea fusese în miezul evenimentelor. Simțea și acum larma îngrozitoare întreținută de vuietul tancurilor ce acoperea pocnetul gloanțelor, păcănitul asurzitor al mitralierelor, țipătul sfâșietor al tinerilor îngroziți de impactul armatei asupra populației și parcă toate acestea n-ar fi fost de ajuns, totul era învăluit în praf și fum
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369442_a_370771]
-
față, Ce stare și ce dulce letargie! Ce mult aș vrea să fii aici, cu mine, Să te alint cum o făceam odată, Când, în cabana noastră minunată, Trăiam momente de iubire, pline. Acum, doar lemnele trosnesc în vatră, Se-aude-o larmă surdă-n depărtare, Să fie vântul, sau de vină-s oare Doar câinii care, în ogrăzi, mai latră? Îmi sorb, acuma, ceaiul în tăcere... Doar nu visez, nu cred că mi se pare, Sunt pași care răsună tot mai tare
CEAIUL de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370679_a_372008]
-
Publicat în: Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului A nins și suntem mai curați Cu-această pătură de nea, Ce poartă pururea cu ea Iubiri ca-ntre surori și frați. A nins și-a dispărut și larma Acestei lumi mult prea nebune, Care-a uitat că e anume Aici, ca să-și urmeze karma. A nins și ne-am adus aminte Ce bine ne era odată, Când bulgării-nvârtindu-i roată Din nea nășteam un om cuminte. Dar
A NINS... de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368090_a_369419]
-
Vai, ce strigate se puteau auzi atunci, ce vaier... Duhurile toate simțeau irezistibila pornire de-a se purta pentru câteva clipe dedesubtul apelor iar cercurile din apropiere își conștientizau condiția de poligoane cu o infinitate de laturi. Îndată după încetarea larmei, un cărăbuș venea să se așeze în locul rămas gol, pentru a-i alină unghiului durerea despărțirii. Stătea acolo, nemișcat, insensibil la chemările florilor, pana cand rană unghiului era vindecată și vârful lui redevenea un simplu punct oarecare, fără niciun fel
DORUL DE PIATRĂ de RAUL BAZ în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368237_a_369566]