820 matches
-
care ar trebui să fie eliminat sau ca oportunitate ce trebuie fructificată, dar nu există o voință de acțiune pentru soluționarea ei. Cu alte cuvinte, colectivitatea are o atitudine pasivă față de respectiva problemă. Sunt patru situații responsabile pentru situarea în latență a unei probleme: a. deși acceptată ca problemă, acțiunea pentru acțiunea soluționării ei nu este o prioritate în raport cu alte probleme mult mai grave; b. nu există soluții la respectiva problemă; c. există rezistențe importante la soluționarea ei, pentru că acțiunea afectează
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
atenția și a canaliza resursele disponibile. Factorii determinanți ai dinamicii problemelor sociale P.s. cunoaște o dinamică continuă: ea poate avansa pe scara definită anterior de la potențialitate la centralitate, dar poate și coborî: să părăsească starea de centralitate, regresând chiar la latență sau potențialitate. Convențional, voi numi„în sus” evoluția unei probleme sociale spre centralitate și „în jos”, trecerea ei spre latență/potențialitate. Acești termeni nu trebuie asociați cu nici o încărcătură valorică: nici un sens al procesului nu poate fi considerat principial ca
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
pe scara definită anterior de la potențialitate la centralitate, dar poate și coborî: să părăsească starea de centralitate, regresând chiar la latență sau potențialitate. Convențional, voi numi„în sus” evoluția unei probleme sociale spre centralitate și „în jos”, trecerea ei spre latență/potențialitate. Acești termeni nu trebuie asociați cu nici o încărcătură valorică: nici un sens al procesului nu poate fi considerat principial ca „bun” sau „rău”. Este important totuși să se identifice factorii/condițiile care guvernează această dinamică. Condițiile evoluției ascendente a problemelor
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
apariției unor noi oportunități de acțiune pentru soluționarea respectivei probleme. Condițiile mișcării descendente a unei probleme sociale S-a observat că centralitatea unei p.s. nu durează, este strict limitată în timp, involuând spre o stare manifestă secundară sau chiar de latență. Adesea p.s. inregistrează o involuție de la starea manifestă la cea de latență: adică de la starea de obiectiv de soluționat, aflat în atenția colectivității, la o stare de pasivitate, chiar de demoralizare: „ar fi bine, dar nu se prea poate face
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
descendente a unei probleme sociale S-a observat că centralitatea unei p.s. nu durează, este strict limitată în timp, involuând spre o stare manifestă secundară sau chiar de latență. Adesea p.s. inregistrează o involuție de la starea manifestă la cea de latență: adică de la starea de obiectiv de soluționat, aflat în atenția colectivității, la o stare de pasivitate, chiar de demoralizare: „ar fi bine, dar nu se prea poate face nimic”; mai rar, p.s. trece chiar la starea de potențialitate. Factorii care
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
această situație, scade presiunea pentru soluționarea ei. Dacă participarea școlară la nivelul obligativității atinge un nivel satisfăcător, se mai poate acționa pentru lichidarea neparticipării școlare, dar aceasta nu devine prioritară sau importantă; în aceste condiții, ea trece în stare de latență. b. Acțiunea de soluționare a unei probleme se izbește de rezistențele structurale ale sistemului. Soluționarea unor probleme se poate izbi de rezistența unui sistem instituțional sau a unor aranjamente structurale. Este cazul problemei „corupției”, care, deși rezultatele contracarării ei sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
sprijină această teoremă este următorul: o problemă de importanță majoră mobilizează masiv resursele, făcând ca celelalte probleme să treacă în stadiile inferioare. Cu cât problema aflată în starea de centralitate este mai importantă, cu atât celelalte tind spre starea de latență. Situațiile de urgență - război, catastrofe naturale - prezintă cazuri evidente. f. Efortul de soluționare a problemei dă rezultate nesatisfăcătoare. Posibilitățile de a reduce problema se epuizează, efortul continuu nemaiducând la rezultate semnificative. În această situație, problema se retrage din starea de
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Efortul de soluționare a problemei dă rezultate nesatisfăcătoare. Posibilitățile de a reduce problema se epuizează, efortul continuu nemaiducând la rezultate semnificative. În această situație, problema se retrage din starea de centralitate, trecând în starea manifestă sau chiar în cea de latență. Aceasta este situația cea mai frecventă. Teorema 4: După ce se epuizează capacitatea de a fi redusă semnificativ prin efort, o p.s. plasată în starea de centralitate/manifestă este trecută în starea de latență. La criza financiară a statului bunăstării se
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
starea manifestă sau chiar în cea de latență. Aceasta este situația cea mai frecventă. Teorema 4: După ce se epuizează capacitatea de a fi redusă semnificativ prin efort, o p.s. plasată în starea de centralitate/manifestă este trecută în starea de latență. La criza financiară a statului bunăstării se adaugă și o criză a tentativei de a pune politicile sociale pe baze raționalist-științifice. Această criză a luat forma unei noi orientări influente, atât în filosofie, cât și în științele sociale: postmodernismul. Haralambos
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
în ceea ce privește posibila diminuare a inegalităților sociale ca urmare a influenței pe care deschiderea sistemelor educaționale ar putea să o aibă. Boudon consideră că structurile sociale sunt imuabile, pentru că indivizi aflați în poziții asemănătoare fac alegeri similare, în timp ce Bourdieu crede că latența structurilor sociale este menținută de clasele dominante în scopul menținerii privilegiilor pe care le dețin. Fără a intra în detalii, amintim aici sintagma „individualism instituțional” avansată de J. Agassi ca o a treia cale între individualism și holism. 1 O
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
sau de metaconstrucție ar trebui Înlocuite cu metode de subconstrucție sau de infraconstrucție, cu ceea ce aș numi o subhermeneutică. Scopul unei asemenea subhermeneutici ar fi nu acela de a interpreta, ci de a amplifica și de a elabora până la capăt latențele imaginilor și ale scenelor. În textul introductiv la volumul al doilea al Caietelor Echinox am luat deja În discuție această idee. Ce putem face când avem În față un ansamblu de imagini și de simboluri care constituie o operă de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
alterate de conștiință”. Cred că e posibilă o asemenea analiză, care, apelând la atenția liber-flotantă, la participarea activă și la focus-groups, ar aborda nuclee de fascinație rămase neexploatate (cel puțin În cercetarea academică). O abordare participativă ar urma să analizeze latențele unui asemenea mesaj, ar Încerca să-i pătrundă sinapsele și mecanismele fantasmatice printr-o amplificare imaginară, și nu printr-o reducție conceptuală. Acestea ar fi câteva idei, pe care le-am juxtapus și vi le-am prezentat În stadiul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
imagine, subliniind exact succesiunea lor, care nu depinde de și nu configurează un scenariu unic. Important este de a analiza fiecare scenă În toate dimensiunile ei fantasmatice, onirice, deși nu-i obligatoriu ca opera respectivă să fie delirantă. Amplificând toate latențele unor asemenea imagini, prin analize succesive, se ajunge În final la o „nebuloasă” de imagini, În care „pulberea” de sensuri ajunge să vorbească prin ea Însăși, fără ca noi să fi scos din operă un schelet interpretativ. Într-un fel, asta
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În care „pulberea” de sensuri ajunge să vorbească prin ea Însăși, fără ca noi să fi scos din operă un schelet interpretativ. Într-un fel, asta e ceea ce face Simona Popescu scriind despre Gelu Naum. Mihaela Ursa: Da, numai că acele latențe rămân până la urmă tot niște interpretări, un fel de rămășițe de sens. Chiar dacă ele nu devin coerente Într-un sens unic, ele păstrează destul de clar o certă coerență interioară... Ovidiu Mircean: Problema e ce se Întâmplă În momentul În care
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mai simțim vinovați că o facem, ci să ne devină un instrument de lucru, un instrument legitim, să Îl legitimăm ca instrument de analiză. Desigur, nu poți proiecta orice, dar sunt unele fantasme care sunt declanșate de text, sunt o latență a acestuia. Sanda Cordoș: Unii dintre voi sunteți și autorii unor texte de ficțiune și aveți o mai mare libertate interioară de a lucra cu fantasma, de a vă lăsa incendiați de ea. Dar alții, printre care mă număr și
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cazurile cu indicație fermă sunt măsuri preventive ale CC. AGENȚII TOXICI Printre carcinogenii dovediți a fi incriminați în apariția diferitelor boli maligne este menționată și o substanță de contrast radiologică numită Thorotrast (thorium dioxide), utilizată până în anii ’60. Perioada de latență între expunere și diangnosticul de malignitate variază între 16 și 45 de ani, în special din cauza timpului de injumătățire de 400 de ani al acestei substanțe [16]. Expunerea investigațională la Thorotrast crește de 300 de ori riscul de CC [17
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez () [Corola-publishinghouse/Science/92169_a_92664]
-
unei memorii care să lucreze ca și cum ar fi realizată în totalitate cu memorii rapide, dar al cărei cost să fie hotărât de memoria mai lentă. Ierarhizarea memoriei poate fi caracterizată de câțiva parametri: tipul de acces, capacitate, durata unui ciclu, latența, lățimea de bandă și costul . Tipul de acces se referă la acțiunea fizică exercitată pe durata unui acces: sciere (WRITE) sau citire (READ). Durata unui ciclu este intervalul de timp dintre momentul cererii informației și până în momentul când informația este
Arhitectura Calculatoarelor by Cristian Zet () [Corola-publishinghouse/Science/329_a_567]
-
stricându-le / ca murăturile în borcane" (Odaie cu semnal de alarmă), în timp ce sufletul tinde spre sublimități, căutând programatic revelații în universal. În esență, se năzuiește spre înalt și demiurgic, aspirând spre o poezie inventivă, transorizontică, amplitudinară, poezie care să imprime latențelor ceva din logosul primordial. Un poem în zece trepte, Podul lui Edvard Munch, se constituie într-o declarație fermă, proclamând oroarea de pozitivitate, "împotrivirea la căderea limbajului"; Nu pot lua natura ca normă, / când râd și plâng / strigătul descompune cuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
prin determinarea pragului de fuziune, raportat la pragul de diferențiere. Reactivitatea SNC se testează prin: * timp de reacție; * viteza de de execuție la o sarcină motrică simplă; * viteza de repetiție; * electroencefalografie; * electromiografie; * cronaximetrie; Permeabilitatea sinapselor se determină prin: * timpul de latență; * reflexul Hoffman. Având în vedere gradul mare de heritabilitate al îndemânării cât și a acestor teste care explorează îndemânarea sub raport analitic al elementelor sale determinate și constitutive, este necesar și recomandat de către literatura de specialitate ca aceste determinări să
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
cu auto-monito79 rizarea și auto-ajustarea dozelor, este modalitatea optimă. Există însă situații în care insulinoterapia în prize multiple nu reușește să realizeze echilibrul glicemic optim. Limitele acestui tip de insulinoterapie pot fi sumarizate astfel: (8) - insuficienta acoperire a fenomenului "dawn"; - latență în acțiunea insulinei bazale în cursul dimineții; - insuficienta acoperire a fenomenului "dusk"; - surplus de insulină bazală în cursul nopții, când sensibilitatea la insulină este crescută, cu risc crescut de hipoglicemii; - fluctuații glicemice; - absorbție subcutanată variabilă intraindividual; - flexibilitate posibilă în anumite
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
cu uropatii obstructive [Fournier et al., 1992]. La pacienții hemodializați, dieta hiposodată rămâne metoda cea mai eficientă de a controla HTA [Sheldon et al., 2000]. Ea determină reducerea treptată a volemiei și a greutății corporale, urmată, după o perioadă de latență de câteva săptămâni sau luni, de scăderea progresivă a TA [Charra, 1993]. Apoi, TA continuă să scadă, fără ca starea de hidratare să se mai modifice, scădere explicată prin diminuarea rezistenței vasculare periferice [Donohue et al., 1997]. Monitorizarea respectării dietei hiposodate
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
et al. [1993] au observat scăderea TA diastolice după un an de dializă, prin folosirea unei soluții de dializă cu concentrație redusă de calciu (1,25 mmol/l), fără ca episoadele de hipotensiune intradialitice să fie mai numeroase. 6. Fenomenul de latență (lag phenomenon) descris de Charra et al. [1998]. După obținerea greutății uscate, TA scade lent, normalizându-se complet abia după un interval de câteva săptămâni sau luni. Această întârziere a normalizării TA îl poate face pe medic să considere, în
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
fantastice a lui Eliade (chiar și numai acest fapt ar fi fost lăudabil, de altfel); construind sofisticat pe axiomatica aceasta simplă, el reușește pur și simplu să adauge o dimensiune cu totul nouă lumilor lui Eliade. O dimensiune care, în latență, era acolo, contrasă în onomastica aceasta aparent arbitrară; a fost nevoie doar de cineva care să chestioneze motivația acestor nume, să observe "mitologiile nominale" - iar dimensiunea în cauză s-a făcut numaidecât aparentă. Meritul autoarei nu e doar de a
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
codifică pentru glicină, într-un codon pentru valină. Virusurile pot activa protooncogenele celulare și prin mutageneză inserțională. Retrovirusurile acut transformante sunt acelea care au în genomul lor oncogene. Majoritatea sunt retrovirusuri netransductoare, care induc tumori după un timp îndelungat de latență. Aceste virusuri nu conțin oncogene proprii, dar tumorile pe care le provoacă sunt stabile și clonale, ceea ce se explică numai dacă se admite că ele declanșează evenimente genetice specifice în celulele tumorale. Utilizarea probelor ADN viral clonat a permis explicarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
inocularea în organisme susceptibile. Dimpotrivă, leucemiile induse de ALV (Avian Leukemia Virus) apar numai după perioade latente de câteva luni, ceea ce este caracteristic pentru oncornavirusurile netransductoare, pentru tumorile induse de carcinogenii chimici și pentru majoritatea neoplasmelor umane. Perioada lungă de latență se datorează faptului că rata transformării maligne a celulelor infectate cu ALV este foarte scăzută și sugerează că este necesară o serie de schimbări adiționale, înainte de apariția fenotipului neoplazic. Frecvența scăzută a transformării celulare sub acțiunea oncornavirusurilor netransductoare este revelată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]