767 matches
-
să regândească, în lumina tradiției, „marile probleme actuale”, făcând cunoscute „ultimele consecințe și tendințele cele mai semnificative” ale românității „în toată expresia plenitudinii existenței europene”. Un loc de seamă era prevăzut „renașterii unei ecumenicități originare, proprie spiritului românesc, sinteză a latinității, a valorilor statale și juridice occidentale, pe de o parte, cu tradițiile, structurile și comportamentul religios răsăritean, pe de altă parte”. Se observă astfel că C. R. de C., prin însăși apartenența sa la sistemul academic francez, s-a plasat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286164_a_287493]
-
roba ce vă atârna pe umeri, jurământul meu din primăvara anterioară acelui an, căldura insuportabilă și modul solemn și prietenesc în care m-ați întâmpinat, crucifixul de pe biroul dumneavoastră dinaintea căruia, întâmplător, mă aflam, toate, aici, la porțile Orientului, păzind latinități uitate. Greu de priceput, domnule președinte; eu însumi nu pricepeam. 5. Ce să pricep? Trecuseră cinci ani de când tot aici, în orașul acesta, în grădina publică de care mă despărțeau acum mai puțin de patru sute de metri de casa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în spațiul cultural românesc a fost aceea care a contribuit substanțial la înnoirea societății românești în diverse planuri: istoriografic, religioase, înființarea de școli și tipografii. Esențială pentru primenirea societății a fost conștientizarea acestei nevoi de către elita autohtonă. Romanitatea neamului și latinitatea limbii - „pelerinajul simbolic la Râm“26 - au fost ideile dominante ale umaniștilor români, cărturari cu stagii de pregătire în școlile Contrareformei de la Lemberg, Camenița și Bar, de formație latină. Cronica lui Grigore Ureche și Simion Dascălul și întreaga operă a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au marcat profilurile etnopsihologice, fără a le uniformiza însă. Din acest punct de vedere, tocmai situația aparte a românilor implică un paradox revelator de diferență esențială, definitorie: nesituarea în Balcani, formula aparte a regimului otomano-fanariot, cu consecințele lui, apartenența la latinitate și orientarea modernă, spre Occident, i-au pus într-un raport singular cu balcanitatea - ca dat istoric și, nu mai puțin, ca fenomen moral și cultural -, modelând, în ultimă instanță, o paradigmă inconfundabilă, de sentiment și conștiință: b. românesc, categorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
umanism de sinteză europeană, privea mai detașat și lucid ceea ce era rigid și în declin în ideologia și ordinea politică a Răsăritului balcanic; și, față de moralismul ascetic al lui Neagoe, venea cu o altfel de înțelegere a lumii, avea conștiința latinității noastre (Descriptio Moldaviae, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor) și viziunea înălțării și decăderii Porții ca putere continentală (Istoria Imperiului Otoman). Și, mai cu seamă, dădea în Istoria ieroglifică o imagine - în convenția alegorică a măștilor zoomorfe - a relelor, păcatelor și slăbiciunilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
două volume de cântece bătrânești publicate de V. Alecsandri la Iași (1852-1853) și apărute în traducere franceză, la Paris, peste câțiva ani (1855). Baladele culese de poetul de la Mircești îi oferă prilejul să vorbească, în anii Unirii Principatelor Române, despre latinitatea poporului român, despre originea glorioasă, despre istoria sa eroică. Autoarea cultivă un istorism moderat, știind că producțiile populare nu rivalizează cu cronicile, cu toate că poezia populară dezvăluie „un admirabil sentiment al realității”. Aprecierile sale asupra eposului versificat au contribuit la cunoașterea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286833_a_288162]
-
orașul Ars Longa. Aici s-au născut gemenii Romulus și Remus. Tot romanii considerau că Roma a fost fondată de Romulus, unul dintre gemenii zeului războiului, Marte. Privind celebra lupoaică alăptându-i pe cei doi gemeni (devenit apoi simbol al latinității, și pentru noi românii, urmașii romanilor), nu putem să uităm legenda minunată a lui Romulus și Remus, cei doi fii gemeni ai lui Marte crescuți de lupoaică. Se credea că Romulus, cel care a întemeiat și a dat numele Romei
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
latină. Admirația pentru aceste două tipuri de spiritualitate îl așază pe Eliot alături de clasicii francezi ai secolului al XVII-lea, situându-l oarecum în anacronie față de majoritatea contemporanilor săi, după cum sugera și Ștefan Stoenescu: "Încrederea sa în spiritul solar al latinității, prelungit în Evul Mediu, avea să-l conducă pe Eliot [...] spre o concepție european-clasicizantă, raționalist-aritotelică și tradițio-nalist-conservatoare față de care protestantismul și liberalismul anglo-saxon reprezentau o neavenită și sterilă erezie anarhică."296 În acest sens, ilustrative sunt următoarele rânduri prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și criticiste, M. a condamnat cu duritate șovinismul și demagogia, pe care le considera responsabile de impasul culturii române, la temelia căreia socotea că s-ar afla așezat „neadevărul”. Rădăcinile acestei situații le găsește în perioada anterioară. Constată că ideea latinității limbii și a poporului nostru, cât și concepțiile care animaseră generația trecută au degenerat după 1859, devenind cu timpul o frână. Caută să le combată de pe o poziție situată între conservatorism și liberalism (deși va ajunge până la demnitatea de șef
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
al lui Al. Papiu-Ilarian care, în articolul Nescari preliminarii, face un apel vibrant la conștiința românilor, spre a-și înzeci eforturile pe drumul înaintării culturii. Alte două articole, aparținând tot lui Papiu-Ilarian, pun în discuție chestiuni de maximă însemnătate, precum latinitatea limbii române, devenirea ei (Limba românească) și importanța învățării ei corecte (Să învățăm românește). Mai sunt inserate proverbe și cimilituri (printre primele culegeri din Transilvania), precum și traduceri din germană, italiană și maghiară. „Gazeta de Transilvania” și „Foaie pentru minte, inimă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289753_a_291082]
-
absent În multe culturi, nu există cuvânt pentru "peisaj" (mult timp strămoșii noștri au străbătut "ținuturi", nu peisaje). În multe culturi, nici pentru artă. Curios e că sunt aceleași. Pentru a rămâne în aria noastră de civilizație, elenismul, universul bizantin, latinitatea medievală. Arta, peisajul, țăranul: abia pierzându-le le descoperim. Au existat întotdeauna anatomii, dar nudul este recent. Au existat dintotdeauna munți, păduri și râuri în jurul așezărilor, ca și efigii, graffitti și pietre înălțate în mijlocul grupurilor sedentare. Dar natura nu creează
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
al II-lea d. Cr., se constituie elementul etnic daco-roman. Acesta va folosi, ca limbă, latina și, spre deosebire de locuitorii provinciilor romane vecine (Tracia, Dalmația, Pannonia), nu o va mai abandona niciodată. Ca urmare, poporul român este astăzi o „insulă de latinitate“ într-o „mare slavo-ugrică“. Faptul că, în ciuda vicisitudinilor istoriei, și-a păstrat ființa de neam l-a determinat pe istoricul Gheorghe I. Brătianu să afirme că poporul român este „o enigmă și un miracol". Procesul romanizării populației autohtone geto-dace, de către
GEOGRAFIE MANUAL PENTRU CLASA AVIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
în legătură cu istoria patriei. Întors în Iași primește importante funcții politico-administrative, în timpul domnitorului Grigore Alexandru Ghica. Începe ascensiunea sa, care va însemna și ascensiunea României moderne. Se remarcă cu succes în istoriografie, unde abordează probleme fundamentale privind originea poporului român și latinitatea limbii sale, unitatea etnică și lingvistică, continuitatea pe teritoriul național, drepturile sociale și naționale ale poporului român alături de alte nume mari, cum ar fi Nicolae Bălcescu Tiomtei Cipariu, Eftimie Murgu. Concepțiile sale sunt pe larg expuse în revista „ Dacia literară
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
trebuit să facă față atacurilor și asupririi străine, continuate cu atacuri istoriografice. Aceeași situație a determinat însă, din legitima și patriotica dorință de a-și apăra drepturile cu ajutorul argumentelor istorice anumite exagerări. Cea mai cunoscută este aceea legată de ideea latinității pure, care s-a reflectat șin faptul că istoria românilor a fost considerată, multă vreme ca o continuare a istoriei românilor. În bună măsură, Mihail Kogălniceanu a preluat în această privință ideile Școlii Ardelene, vorbind despre extirparea națiunii dacilor, după cum
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
voind a demonstra, comparativ, virtuțile prozodice ale limbii române. Oda, împreună cu alte poezii gratulatorii în limbi străine, este tipărită în 1674 la Basel, într-un volum omagial, Vota solennia, dedicat lui Francisc Páriz Pápai. Lăudându-și prietenul, H. afirmă și latinitatea neamului său, conștiința originii nobile, romane. Pentru semnificația ei documentar-lingvistică, oda a fost reprodusă de numeroși istorici, filologi și literați, de la Aron Pumnul la G. Călinescu. Lui H. pare să-i aparțină o primă lucrare lexicografică, de pe la 1700, care alătură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
E. Lovinescu (Cine era?, comedie într-un act), Emil Isac, Radu D. Rosetti, Mihail Săulescu (Săptămâna luminată). Sub semnătura lui E. Lovinescu se publică, de asemenea, un articol comemorativ despre St.O. Iosif, precum și pagini reprezentative pentru concepția sa estetică: Latinitate, Intelectualizarea literaturii și Înnoiri, o pledoarie pentru „rodirea, fertilizarea propriei noastre individualități prin înrâuriri culturale ce pornesc din îndelungata dezvoltare și înflorire a unor individualități apropiate, peste care s-au așternut vremuri de civilizație”, Răscoala robilor, în care îi acuză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289126_a_290455]
-
reevaluare istorică a României, „vederea generală” a autorului bazându-se pe însemnările călătorilor străini prin Țările Române, în marea lor majoritate semnalate de N. Iorga. Comentariul său oferea imaginea globală și tradițional consacrată a României, relevând atât încadrarea în dimensiunile latinității europene a spiritului românesc, cât și starea istorică a neamului care și-a zămislit existența întru apărarea valorilor creștine la porțile răsăritene ale continentului. În 1944, tot la București, fusese publicat și un volum de studii, Literatura comparată, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
special prin contribuția turcilor vechi, cumanii, dar și aceasta este o problemă discutabilă . Deosebirile și particularitățile de dezvoltare între apusul și estul Europei, între Galia - Franța și Romania Orientală, din care a rămas România de astăzi și câteva fragmente de latinitate la sudul Dunării, le putem percepe la valoarea lor reală, dacă ne aplecăm cu privirea, fie și fugitiv, asupra unei lucrări valoroase, apărută nu demult în Franța, „Grand Atlas Historique”, sub egida Academiei Franceze, care, pe lângă 476 de hărți istorice
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
n-o înțelegeau. Cel mai semnificativ document, care nu poate fi contestat de nimeni, în legătură cu vechimea creștinismului la români, ră spândit în limba latină, este rugăciunea fundamentală a creștinismului „Tatăl Nostru”, care conține 95 % cuvinte de origine latină . Latinitatea și creștinismul la români sunt inseparabile, elemente esențiale pentru mintea și sufletul românilor vechi. Dogmatizarea conceptelor: latinitate, creștinism, continuitate, supraevaluarea a ceea ce am fost și suntem nu a putut decât să dăuneze unei aprecieri corecte a situației reale în care
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
vechimea creștinismului la români, ră spândit în limba latină, este rugăciunea fundamentală a creștinismului „Tatăl Nostru”, care conține 95 % cuvinte de origine latină . Latinitatea și creștinismul la români sunt inseparabile, elemente esențiale pentru mintea și sufletul românilor vechi. Dogmatizarea conceptelor: latinitate, creștinism, continuitate, supraevaluarea a ceea ce am fost și suntem nu a putut decât să dăuneze unei aprecieri corecte a situației reale în care populația locală nord-dunăreană a putut să se afirme spiritual și politic. Mult mai profitabil pentru istoria noastră
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
secolulor următoare (V-VII) a însemnat, pe lângă multiple modificări politice, caracterizate de discontinuitatea barbarilor la dominația politică asupra spațiului nord-dună rean, și un aport de populație adusă din provinciile sud-dunărene, ceea ce reprezentă o infuzie de elemente latinofone care au fortificat latinitatea nord-dunăreană. Ruperea legăturilor între nordul și sudul Dunării prin pătrunderea, după anul 602 d.Hr., a slavilor și apoi a bulgarilor în sudul Dunării care pun bazele unui Kaganat la anul 681, recunoscut de Imperiul Bizantin, a însemnat o lungă
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
omul care a fost membru al Academiei din Berlin, care a fondat Academia din Petersburg; care a organizat „prima armată europeană rusă" și prin urmare a aruncat în balanța Europei pe colosul moscovit, omul care cel dintâi a vorbit de latinitatea noastră, omul care a retrăit și a murit între străini pentru ai lui; „omul care multă vreme n-a avut o statuie în Moldova, deși a meritat- o de mult", despre care cu atâta sensibilitate vorbea ziarul „Opinia" din Iași
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cu turcii, cum va face fratele său Mihai), împodobește Curtea cu grădini în care erau animale sălbatice, păsări exotice în colivii și alte ciudățenii capabile să stârnească o „meraviglia” barocă, se înconjoară de apuseni, poartă cu aceștia discuții savante despre latinitatea limbii române („La loro lingua - va scrie Sivori - è cosi quella della Moldavia, regno confinante. È parte mischia di latino, parte italiano, parte greca e parte schiavona”), savurează împreună cu ei poezia lui Ronsard și face ca această atmosferă să rimeze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288802_a_290131]
-
străduiește să nu facă decât un singur lucru odată, În situații În care ceilalți simt nevoia să Îndeplinească simultan mai multe sarcini. Se spune că nordul Europei ar fi mai pregnant monocron, În timp ce, pe măsură ce se coboară spre sud și spre latinitate, policronia devine o regulă. Ignorarea acestor specificități conduce la neînțelegeri și la confuzii, atunci când fiecare crede că acționează În modul cel mai corect posibil, din punctul de vedere al propriei mentalități monosau policrone! Într-o lume interdependentă și deschisă, În
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
bolșevic, soviet, ispol, comisariat ș. a.). Tot din aceeași pricină s-a hotărît să se învețe în școalele moldovenești buchiile latine (române)“. Interesată să-i atragă pe basarabeni la cauza comunistă, de fapt de realipirea Basarabiei, administrația din RASS Moldovenească recunoștea latinitatea moldovenilor și accepta chiar introducerea alfabetului latin, ceea ce îi punea în derută pe moldovenii de pe ambele maluri ale Nistrului, chiar și pe ceilalți români. Curînd avea să se constate însă că procesul de „moldovenizare a basarabenilor“ se afla în urma celui
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]