735 matches
-
o poetica comună. Ochiul critic al lui Darío este cel care trasează punți de legătură și descoperă similitudini între aceste literaturi, sfârșind prin a-i uni pe toți în jurul unui proiect comun. Tot Darío este cel care revendică deschiderea literaturii latino-americane spre modernitate, nu numai in Spania, ci și dincolo de ea, cerând să-i fie recunoscut locul pe care și-l merită de drept în cadrul culturii occidentale. Octavio Paz a spus-o în cunoscutul sau spirit tranșant: "Pe buzele lui Darío
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
La începuturile secolului XX, nimeni nu părea mai potrivit decât Darío să realizeze acest vis chiar acolo unde trebuia mers în căutarea aprobării internaționale: Parisul "de la belle époque", capitala "Republicii mondiale a literelor""6. Darío era în acea epoca scriitorul latino-american cu viziunea cea mai amplă și profundă asupra literaturii franceze și europene, el iubea Parisul cu iubirea oarbă și plină de devoțiune pe care Unamuno 7 nu a reușit să i le înțeleagă niciodată; în sfârșit, Darío nu era doar
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cu schimbarea că regula permanentă, stabilind relații noi cu prezentul și cu trecutul, spune Rigoberto Gil Montoya"9. Următorul pas a fost importarea de la Paris a modei, a obiectelor, a obiceiurilor, simboluri ale noii condiții sociale a burgheziei hispano-americane. Scriitorii latino-americani se transformă în rătăcitori printr-un oraș-fantomă, creat artificial, pentru că ei pleacă de la texte literare, reviste de modă, magazine de noutăți, muzee, reflectări mimetice ale respectivelor orașe. Geografia urbană și mare parte din obiectele descrise în scrierile epocii rămân în afara
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe pamant", o sursă de mari dezamăgiri, unde nu deveneai dintr-odată faimos și unde cultură hispanica încă nu își găsise admiratori, ci, dimpotrivă, putem vorbi de un fenomen à rebours, se imită tot ce venea de la Paris, iar scriitorii latino-americani erau criticați când încercau să înlocuiască principesele dintr-o literatura artificială și ridicolă, povestirile cosmopolite ale veșnicilor exilați ai Parisului, cu o literatura în care eroii erau indienii. Li se spunea că discreditează America spaniolă. Tot ceea ce era specific era
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
drumul său către "el dorado" cultural, singurul, în viziunea sa, în măsură să răspundă așteptărilor intelectuale ale unui om de cultură și nu numai. "Poezia lui Rubén Darío, spune Sylvia Molloy, a fost prima încercare serioasă de a da literaturii latino-americane dreptul de a ocupa un loc printre literaturile occidentale"12. Parisul era locul libertății supreme, acolo unde emigranții argentinieni, de exemplu, "visau să ajungă la președinția Argentinei, ca să schimbe societatea, prin intermediul elementului celui mai specific lor: imaginația"13. Darío Copi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ca și iezuitul Acosta în secolul al XVI-lea, ca a compara Europa și America este ca și cum ai confundă ouăle cu castanele. Lucrurile se schimbă când, alături de Spania, pe scena europeană, ca referință culturală, intră Anglia și Franța, iar literatura latino-americană începe să fie redescoperita și redefinita. Geografia continentului este asociată visului romantic al unei naturi virgine și al unei culturi autohtone, pure și imaculate. "Era ca și cum spune G. Guerrero în mai puțin de un secol ne-am fi îndepărtat și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
s-ar rezumă realitatea cultural-literară a sfârșitului secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, iar Darío nu realizează că interlocutorii săi francezi trăiesc deja în altă lume, în care se stabiliseră condițiile de reprezentare a ceea ce înseamnă latino-american, care nu aveau nimic în comun cu ceea ce puteau oferi scriitorii de pește Atlantic. Spus în alți termeni, în Parisul anilor 1900, nimănui nu-i pasă de revoluția ce însemnă să adaptezi prozodia galeza la metrica hispană sau voința cosmopolita
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
prozodia galeza la metrica hispană sau voința cosmopolita de a rupe cu tradiția poetica compusă din cântări patriotice și eternele ode aduse muncii câmpului în zonele toride. Paul Alexandru Georgescu vorbește pertinent despre cele două mari dimensiuni ale expresivității literare latino-americane ce se definesc cronologic: una ce aparține perioadei de dinainte de 1950 și a doua, după această dată, dar pornind de la aceleași teme: căutarea identității și revendicarea schimbării. Dacă înainte de 1950, spune criticul român, aceasta căutare se făcea orizontal, la suprafață
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a doua jumătate a secolului își datorează succesul între ei, trei laureați ai premiului Nobel schimbării de direcție în valorificarea temelor și în același timp înnoirii radicale a mijloacelor expresive. Ei caută de această data vertical identitatea profundă a omului latino-american, "coborârea în profunzimi fiind numitorul comun al unor opere atât de diferite între ele că Oameni de porumb a lui Miguel Angel Asturias, Despre eroi și morminte a lui Ernesto Sábato sau Șotronul lui Julio Cortázar"18. America Latină privea spre
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lui Julio Cortázar"18. America Latină privea spre Europa că spre o paradigmă, un model ce trebuia urmat, dacă se dorea acceptarea literaturii acestor țări pe continentul vechi. Spune, în acest sens, Jean Cassou, istoric literar francez și specialist în literatura latino-americană: "Cerem străinilor să ne impresioneze, dar într-un fel pe care chiar suntem dispuși să li-l indicam noi, ca și cum rolul lor ar fi, în loc să răspundă nevoilor nației lor, să ne facă nouă plăcere"19. De aici și luciditatea intelectualilor
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Cerem străinilor să ne impresioneze, dar într-un fel pe care chiar suntem dispuși să li-l indicam noi, ca și cum rolul lor ar fi, în loc să răspundă nevoilor nației lor, să ne facă nouă plăcere"19. De aici și luciditatea intelectualilor latino-americani în ceea ce privește valorile sale culturale. Urmași ai culturii latine și franceze, dar provenind, în același timp, dintr-o țară că Spania, care, ca oricare alta țară ce făcea parte din periferia "barbara" a Europei, nu a avut parte de o Renaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o țară că Spania, care, ca oricare alta țară ce făcea parte din periferia "barbara" a Europei, nu a avut parte de o Renaștere în sensul strict al cuvântului, raționalist și științific, crescuți într-un continent nou și imens, scriitorii latino-americani se simțeau mai pregătiți să-i simtă și înțeleagă pe Dostoievski, Tolstoi, Kierkegaard, Nietzsche și Kafka. Se poate spune că, față de culturile ultrarafinate, "barbarii", ca să rămânem la termenul pe care îl folosește, nu fără ironie, Sábato, au avut un rol
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
realitate, românul se transformă într-o mărturie a universului interior și a celor mai iraționale zone ale ființei umane, incorporând în teritoriul său ceea ce odinioară era rezervat mitologiei și magiei, este românul total. O panoramă a receptării internaționale a literaturii latino-americane în secolul XX trebuie să cuprindă transformările acestui orizont, cum apare și se îmbogățește acesta de-a lungul timpului, incorporând contribuții atât de diverse cum sunt filosofia lui Spengler și literatura lumii noi (el mundovinismo 21) în anii 30 sau
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ce-i captează în totalitate spiritul, mai ales prin marile ficțiuni care ajung să pătrundă în spațiul sacru al poeziei. Creația este acea parte a simțirii pe care am cucerit-o în lupta cu imensitatea haosului"24. Schimbarea în proza latino-americană din prima jumătate a secolului trecut este totală, atât la nivel ideatic, cât și al formei, al compoziției, se poate vorbi de o mare îndrăzneala chiar în ceea ce privește limbajul, iar regiunea existențiala dobândește o pluralitate de zone în acord cu formele
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
iar regiunea existențiala dobândește o pluralitate de zone în acord cu formele și modalitățile narative folosite (fantastice, mitice, onirice, realist-atroce), având ca urmare, toate la un loc, o incandescenta și un impact uman necunoscute de la Dostoievski încoace. Acestui incipient modernism latino-american ce survine că o propunere și o încercare necesară de a dialogă cu cultura europeană și internațională, autorii răspunzând paradigmei creației universale, pe care, așa cum spune Pessoa, o pun în mișcare trei principii bazice: generalitatea (ceea ce exprimă artistul să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
luces (Secolul luminilor) de Alejo Carpentier, sau un poet tânăr cu o voce atât de profundă că aceea a peruanului Carlos Germán Belli; nu apar nicăieri. Literatura europeană traversează o criză de teribilă frivolitate și aceasta a favorizat difuzarea scriitorilor latino-americani în Europa."26 În difuzarea acestei literaturi, un rol semnificativ l-a avut Editură Seix Barral cu instituirea Premiului Bibliotecă Breve pentru scriitorii hispano-americani. Cei dintâi care au primit acest premiu au fost peruanul Mario Vargas Llosa, în 1962, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
scriitoarea cubaneza, Nivaria Tejera, pentru Sonámbulo del sol (Somnambulul soarelui). Românul La ciudad y los perros (Orașul și câinii) al lui Mario Vargas Llosa este opera care, așa cum spune critică, reprezintă momentul crucial în receptarea la nivel mondial a literaturii latino-americane. Creării Editurii Seix Barral i se alătură impactul revoluției din Cuba, care a dus la internaționalizarea ideilor provenite din America Latină. Mulți critici consideră a fi fost catalizatoare sfidarea ce a presupus triumful revoluției lui Castro și a "bărboșilor" săi din
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
spune Julio Cortázar. Ulterior, aceiași scriitori entuziaști ai revoluției cubaneze sau chiar angajați în cauză acesteia, cum au fost García Márquez, Vargas Llosa sau Carlos Fuentes, își exprimă dezamăgirea în fața transformării regimului castrian, dând naștere unei sciziuni în rândul intelectualilor latino-americani. Deși José Donoso 27 îl include pe Sábato în ceea ce se numeste "boom gratin", alături de Cortázar, Fuentes, García Márquez, Vargas Llosa și Cabrera Infante, acesta se situează cumva în afara acestor figuri ale amintitului fenomen literar și aceasta, în baza a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
La mulți scriitori hispano-americani ai epocii se remarcă tehnici ce țin de perioada suprarealista a literaturii nord-americane a secolului al XX-lea, ca și ale realismului magic și literaturii fantastice, ceea ce pune în evidență dezvoltarea tehnicilor lor narative. Noul român latino-american nu reprezintă un model prestabilit, ci se îndepărtează de tipare, de rigid, folosește mai degrabă tehnică sfidării, eterogenitatea tendințelor sau, așa cum spune Cortázar, "persistentă noțiune realistă a românului". Exemplu al acestei maturități a tehnicii românului nou este înlocuirea relației cauză-efect
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
așa-numitul realism magic, cu ilustrul sau reprezentant García Márquez și opera să măiastra O sută de ani de singurătate. Românul nou abordează diferit problemă creației literare, sub forma paradigmei metaliterare. În această maturitate romanesca găsim o universalizare a tematicii latino-americane, grație folosirii ideilor preluate din metadiscursurile moderne, cum sunt psihoanaliza, existențialismul, structuralismul lingvistic și antropologic; unele române explorează exuberanta baroca a vocabularului cult și a sintaxei lui Góngora; în noul român, scriitorii formează un adevărat triptic, în care cititorul participa
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
al românului psihologic. Apar cu mai mare frecvență decât înainte scene inspirate din peisajul urban, fascinația pentru oraș da naștere explorării relației dintre scris și oralitate, dintre urban și rural, ca și unei reflectări asupra relațiilor de dependență între cultură latino-americană și cultura populară a marilor metropole postcoloniale. Aceste caracteristici inseparabile: renovarea aspectelor formale, tehnicile narative și tratarea limbajului că organism viu, stabilirea de spații imaginare care participă la faptul mitic, dialogul fără interlocutor, folosirea monologului interior și a rupturii, toate
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
narative și tratarea limbajului că organism viu, stabilirea de spații imaginare care participă la faptul mitic, dialogul fără interlocutor, folosirea monologului interior și a rupturii, toate acestea demonstrează forță pe care o capătă expresivitatea în acea epoca. În operele romancierilor latino-americani ai exploziei literare din a doua jumătate a secolului al XX-lea se simt influențele scriitorilor că Joyce, Faulkner, Hemingway, Dostoievski, Proust, Kafka, W. James, aceștia fiind puncte de referință, surse indiscutabile de inspirație pentru fondatorii românului modern latino-american, al
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
romancierilor latino-americani ai exploziei literare din a doua jumătate a secolului al XX-lea se simt influențele scriitorilor că Joyce, Faulkner, Hemingway, Dostoievski, Proust, Kafka, W. James, aceștia fiind puncte de referință, surse indiscutabile de inspirație pentru fondatorii românului modern latino-american, al tonalităților multiple, de diferite tendințe, care abordează viața dintr-o altă perspectivă, cu un stil nou, inconfundabil. Europa se arătă însetata de acest român total, inspirat din complexă realitate latino-americană, cu bogăția și specificitatea acestei părți a lumii: peisaj
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
referință, surse indiscutabile de inspirație pentru fondatorii românului modern latino-american, al tonalităților multiple, de diferite tendințe, care abordează viața dintr-o altă perspectivă, cu un stil nou, inconfundabil. Europa se arătă însetata de acest român total, inspirat din complexă realitate latino-americană, cu bogăția și specificitatea acestei părți a lumii: peisaj insolit, etnii viguroase, metisaj, valori originale, toate acestea trezind curiozitate, înțelegere, dar și dorința de a descifra misterul. Românul hispano-american nou începe să investigheze identitatea profundă a omului, în plan ideatic
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
rapid în ceea ce se numeste spațiul mondial al literelor, o dată cu decernarea premiului Nobel în 1967 lui Miguel Angel Asturias și apoi cu apariția fulminantului român al lui García Márquez, O sută de ani de singurătate, care a consolidat receptarea literaturii latino-americane în Europa. Această evoluție a narativei boom-ului da naștere unei masificări a cererii de carte latino-americană în Europa și Statele Unite. Boom-ul a dat naștere unei explozii de creativitate culturală și socială care a ajuns în Europa că un
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]