333 matches
-
ochii locotenentului. " Adică ce-mi pasă mie cu cine a vorbit bădăranul, chiar dacă a vorbit cu ea? răspunse Bologa întrebării care-i tot sfârâia în minte. Am să ajung de râsul lumii cu asemenea..." ― adăugă apoi nervos, așezîndu-se iarăși pe laviță, unde stătuse adineaori când fusese și Ilona în odaie. Căuta să se gândească la altceva, dar simți că nu e în stare, iar din fundul inimii auzi un glas limpede: "Ilona mi-e dragă..." Apoi nu se mai împotrivi glasului
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fi fost amenințată de pieire dacă nu i-ar fi jertfit ei toate clipele. Teama că Ilona nu va veni îl ustura până în măduva oaselor. Cartea îi tremura în mâini și lumina lămpii începu să-l enerveze. Trânti volumul pe laviță și se plimbă de ici-colo, din ce în ce mai repede, ca și cum ar fi vrut să grăbească mersul vremii și apropierea clipei hotărâtoare. În sfârșit nu mai putu răbda lumina și stinse lampa. Mai umblă câteva minute prin odaie, dar neliniștea nu-l părăsi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Doamne, ce-am uitat? zise Apostol, uitîndu-se întrebător la ea. Atunci își dădu seama că minte și că numai pentru Ilona a venit. Dar nu avu puterea să lepede îndată minciuna și începu să caute cu înfrigurare, răvășind cărțile pe laviță, la căpătâiul patului. Din întîmplare îi căzu în mâini harta cu pozițiile frontului, pe care, într-o seară, o completase și o uitase aici. ― Uite!... Așa-i c-am găsit? strigă triumfător către Ilona, ca să-și scuze minciuna. O desfășură
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de școală,...cum să nu crezi în aceste semne? Când cădea seara, treburile încetau, animalele rumegau în staul, iar ei, copii așteptau nerăbdători să le repovestească mereu aceleași lucruri care le păreau noi de fiecare dată. Stăteau întinși liniștiți pe lavițe și li se desfășura în fața ochilor misterele ținutului cu piscuri semețe care se pierdeau în neguri albastre; codrii străvechi și întunecați fără de sfârșit, având mușchii verzi aliniați pe copaci spre miazănoapte; recunoșteau toate potecile spre munte, cu animale fioroase, îndrăznețe
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
dimensiuni nu se pot stabili, din cauza deteriorării părții estice) era doar o vatră răvășită, de mici dimensiuni, amenajată direct pe platformă. În încăperea principală, în spațiul rămas între vatră, cuptor și peretele sudic a fost amenajată, prin lutuiri succesive, o laviță (Pl. 11/1), care se înălța cu cca. 20-25 cm deasupra platformei, având o lungime de 2,70 m și o lățime de 1,60 m. Atât vatra, cât și lavița au avut cel puțin câte o refacere a fățuielii
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
peretele sudic a fost amenajată, prin lutuiri succesive, o laviță (Pl. 11/1), care se înălța cu cca. 20-25 cm deasupra platformei, având o lungime de 2,70 m și o lățime de 1,60 m. Atât vatra, cât și lavița au avut cel puțin câte o refacere a fățuielii, vatra având chiar trei re lutuiri. Cuptorul avea o formă aproximativ pătrată, cu laturile de aproximativ 1,70 m lungime, orientarea acestuia fiind aproximativ pe axa SE NV, cu deschiderea spre
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
mare, și 18 cm, diametrul mic. La demontarea platformei locuinței s-a observat că lutuielile podelei au fost aplicate pe o structură lemnoasă din butuci despicați pe lungime, cu diametre variind între 15 și 25 cm. Spre marginea sudică, sub laviță și sub vatră, au apărut, dispuse pe un șir, patru calupuri de pământ amestecat cu cărbune, care indicau probabil că platforma locuinței fusese foarte ușor înălțată deasupra solului, cu ajutorul unor mici popi de lemn, având înălțimea de cca. 5 cm
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
ei și ale bărbatului, hainele cele noi ale copiilor. Apoi, trecu la icoanele așezate spre răsărit, merse la vatra focului, traversă tinda, rece, cu miros de pere, mentă și cimbru, și începu a uda, bolborosind rugăciuni învățate de la bunica Nastasia, lavița, șervetele, chiupul de umplut borș, împinse motanul spre cuptor și se repezi, afară, în bătaia vântului, spre a alunga duhurile rele de la țarcul oilor și din grajdul, care adăpostea pe Dumana, o junică de trei ani, și pe Murgu, calul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
apa răcoroasă, al cărei izvor venea tocmai din Poiana Căldărușei, ajunse la răscrucea drumurilor spre târgul Hîrlăului și spre vechea Cetate de Scaun a Sucevei, oprindu-se, nehotărât, la poarta cârciumei. Fratele nu era acasă, așa că se așeză, abătut, pe lavița dinspre fereastra camerei, unde cumnată sa, Ileana, fierbea grâu pentro o colivă, menită să ierte păcatele numeroaselor odrasle luate de Domnul în împărăția lui. Te văd c-am abătut, cumnate!? rosti, întrebător, Ileana, continuând să mestece grâul din ceaunul mare
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
stoarsă pe paletă, iar el își încinge pensula, în lățime ne-a cerut s-o facem atât cât cuprinde deschizătura brațelor sale, Drept, cu picioarele ușor desfăcute, concentrat la mișcările mâinii, eu, poate la un metru depărtare de el, pe lavița de lemn, scriind la masă pe un caiet gol cu linii, caiet în care, Mai stoarce-mi roșu! îmi cere nerăbdător și eu, atent la fiecare dorință de-a lui, apăs tubul roșu, conducându-i apoi mâna, roșul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
buline roz ne-aduce pe-o farfurie dulceață, în cealaltă mână ține un coș cu pâine albă, încerc distrat să-i fac loc pe masă, dând la o parte cărțile, rochia albă cu buline roz se-așază lângă mine pe laviță, cutele largi ale rochiei mi-ating genunchii, Ileana pregătește o felie de pâine pentru Theo, se-mbujorează toată potrivindu-i-o între degete, Theo nu mai face gestul îmbrățișării, îl reconstitui numai eu în minte, brațul meu drept învățat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Mi-ar plăcea și mie să vin la mănăstire! M-aș bucura să vii! De ce? Așa! înfiorător de rușinos, Dacă mă lasă mama, oh, cât o fi ceasul oare?! se lasă umbrele, trebuie să plec! Mai stai! Se ridică de pe laviță, atingându-mă cu rochia albă, Nu pot! Aș mai sta, dar o să mai vin! Când? Mâine! Mă ridic și eu neștiind prea bine ce să fac când rochia albă cu buline roz, Seara, în camera lui Theo, mă roagă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
punându-și ochelarii când citea am crezut că puterea cititului îi vine de la acel misterios obiect, două cercuri de sticlă, părintele Ioan nu e în chilie, ochelarii lângă cartea deschisă, a ieșit chemat de fratele Rafael, eu stau cuminte pe laviță, e frig afară, cum a deschis părintele Ioan ușa, un val de frig, tentația e mare, stau în șezut pe laviță, picioarele mele nu ajung jos pe podea și pentru a coborî trebuie să mă răsucesc cu tot trupul pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ioan nu e în chilie, ochelarii lângă cartea deschisă, a ieșit chemat de fratele Rafael, eu stau cuminte pe laviță, e frig afară, cum a deschis părintele Ioan ușa, un val de frig, tentația e mare, stau în șezut pe laviță, picioarele mele nu ajung jos pe podea și pentru a coborî trebuie să mă răsucesc cu tot trupul pe-o parte, iată-mă jos, mă apropii de casă, în vârful picioarelor mă ridic ca să ajung la ochelari, i-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
literele, m-a învățat fratele Nicodim, nu mi-au plăcut bastonașele niciodată, N-ai primit nici o notă? Nu! Atunci ce s-a întâmplat astăzi la școală, Daniel? Părinte! Da! Cine este mama? Hm! Părintele Ioan mă cheamă lângă el pe laviță, eu am terminat cu îmbrăcatul, Eu aș vrea ca mama mea să fie Învățătoarea! El zâmbește acum, Hm! Ajung în brațele lui, foarte aproape de barba căruntă, Ți-amintești când te-am dus în biserică în prima ta zi de școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de pe acum te poți considera unul dintre ei, Mulțumesc, părinte! Mă întreabă despre rezultatele mele de la facultate, despre profesori, îi răspund reținut, măsurat, pare mulțumit de relatările mele, dă ușor din cap surâzând, în locul în care stă el acum pe lavița de lemn de sub fereastră stătea adeseori părintele Ioan când eu pe același scaun de la masă îi mărturiseam despre neînsemnatele mele păcate copilărești, în rest în camera aceasta totul e modificat, vechiul dulap l-am văzut la intrare, scos pe corridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fi auzit ceea ce i-am spus, de parcă nici n-ar mai avea cunoștință de prezența mea acolo, un bec simplu, golaș arde în tavan, de dincolo de ușă se aud de afară greierii în noapte, părintele pe locul lui preferat, pe lavița de sub fereastră acoperită cu același pled vârstat, își ține mâinile îmbinate în poala sutanei negre și-și ridică fața suptă spre mine, Își dau trei zile de post și încearcă să fii cât mai singur, să nu vorbești cu nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
zvârcolesc neputincios în așternutul meu de iarbă și crengi și afară licăre primii zori, se crapă de ziuă, mă ridic și ies în aerul tare al dimineții, în același loc ca și aseară, mă așez pe piatra alungită ca o laviță de la intrarea în peșteră, mă sprijin cu spatele de stâncă și încerc să-mi obișnuiesc ochii cu umbrele umede de boarea alburie a dimineții, pe cer dispar rând pe rând stelele și nu-mi mai dezlipesc ochii de bolta cerească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se iluminară din interior, căpătând acea duioasă inflexiune a tatălui ce-și strânge la piept fiul rătăcit și reîntors la autoritatea părintească, Nu, părinte! nu mai e nevoie! și zâmbetul meu nevinovat îl aduce pe părintele Ioan lângă mine pe lavița de sub fereastră, Nu știu dacă ai auzit vreodată povestea adevărată a mănăstirii noastre, începe părintele și lumina duioasă din privirea lui încă mai stăruie, ridic din umeri neștiutor, Nu-i chiar atât de veche mănăstirea noastră, continuă părintele rar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în toată odioasa mea splendoare, un monstru de egoism, orgoliu și trufie și-n fața părintelui Ioan tot nu încerci să te căiești, Părintele Ioan mă privește blând, cu o bunătate care stoarce din mine tot răul, stăm afară pe laviță, în soarele ce-și începe coborâșul de seară, pe Daniel l-a trimis în odaia lui să citească, M-a trimis în odaia mea să citesc dintr-o carte de rugăciuni, dar eu îmi ridicam ochii pe fereastra îngustă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a trimis în odaia lui să citească, M-a trimis în odaia mea să citesc dintr-o carte de rugăciuni, dar eu îmi ridicam ochii pe fereastra îngustă de deasupra mesei mele de lemn, fereastra dă în curtea mănăstirii spre lavița pe care stau părintele Ioan și Theo, din plecarea grăbită a lui Janos și văzându-l pe meșterul Luca întins pe bancheta din spate cu ochii lui albaștri dați peste cap am înțeles și eu, în toată frăgezimea vârstei, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fratele Rafael i-a spus în șoaptă fratelui Nicodim, Ăsta nu-i lucru curat, să cadă în biserică, cartea mea de rugăciuni rămâne deschisă pe masă, eu cu ochii pe fereastra joasă la părintele Ioan și la Theo care pe laviță, Pe Daniel l-a trimis în odaia lui să citească, și eu îi pusesem întrebarea gravă părintelui Ioan, crezi, părinte, că fapta mea nebunească l-a supărat într-atât, Nu, fiul meu, meșterul Luca nu mai e tânăr, duminică seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vorbesc părintelui Ioan de fântânarul orb, de apa de ochi, de bucuria de a mă lipsi de bunătatea lui Dumnezeu, de răul provocat de prea multă iubire, Nu știam eu, Daniel, uitându-mă prin fereastra închisă din cauza muștelor, afară, spre lavița pe care stăteau părintele Ioan și Theo, nu știam eu atunci ce cuvinte se rosteau între ei, îl vedeam doar pe Theo vorbind, în felul lui pătimaș, înflăcărat și la cuvintele lui nu participau doar buzele materializând înlănțuirea sonoră, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
clipe părintele înainte de a vorbi, era felul lui de a tăcea înainte de a se apropia de tine cu cuvântul, mâinile împreunate așezate în poala sutanei, chipul său uscățiv împodobit cu o barbă rară, căruntă, îl văd și acum acolo pe laviță, lângă Theo, Theo așteptând, 28 septembrie, s-a întors astăzi Janos la mănăstire, meșterul Luca se simte mai bine, intenționează ca imediat ce se reface să vină să picteze, vrea să termine altarul până dă frigul, vestea mă bucură și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pasta Colgate, săpun, hârtie igienică, Dumnezeule, și dintr-o dată mi-e rușine de toate aceste obiecte străine de odaia asta simplă spoită în albastru, cu tavanul de lemn înnegrit de ani, cuvertura vărgată pe pat, perna albă cu colțurile brodate, lavița de lemn cu spătar incrustat, lampa cu pe trol agățată în tavan, deși odaia are lumină electrică și-mi văd mai departe de despachetat cu un sentiment tulbure în suflet, filtrul mic de cafea, numai pentru o persoană, adus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]