307 matches
-
fapt, nu e inutil a spune, chiar ediția critică Eminescu, începută în 1939 și încheiată în 1997 (a durat deci, 58 de ani!) ar trebui acum reluată (dacă am avea editori și mijloace financiare) pentru a corecta toate erorile de lecțiune, descoperite pe parcurs, din secțiunea poezie și lămurirea paternității unor articole la secțiunea publicistică. Salut, bucuros, reeditarea ediției Ion Pillat. Ion Pillat, Opere, I, Poezii (1906-1918). Ediție îngrijită, tabel cronologic, notă asupra ediției, note, tabele sinoptice, referințe critice și prefață
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
de boala poetului, sînt de o importanță cu totul deosebită. Sînt, mai întîi, publicate cîteva acte privind diverse cumpărături ale lui Gh. Eminovici, cîteva bruioane de poezii (una pare a fi chiar scrisă de poet) din care pot ieși și lecțiuni noi. Apoi o scrisoare inedită a Veronicăi Micle datată Iași 8 martie 1875, către o prietenă ieșeancă aflată în călătorie în Germania. O scrisoare a lui Lascăr Catargi către principele domnitor, datată 9 februarie 1878, transcrisă "pe curat", după o
Documente inedite Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16231_a_17556]
-
franceză, italiană, engleză sau latină). Cu atât mai mult cu cât, deși și editorii precedenți ai textului - I. A. Rădulescu-Pogoneanu și, respectiv, Georgeta Rădulescu-Dulgheru și Domnica Filimon - stăpâneau această limbă, examenul critic al versiunilor lor a evidențiat numeroase erori, de lecțiune ca și de traducere din germană în română, ca să nu mai vorbim de omisiunile inexplicabile și de „interpretările” textului originar. Explicația acestor erori de editare ține de variațiile normei lingvistice pe care Titu Maiorescu a urmat-o, atunci când a utilizat
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]
-
către Negruzzi; dar - întrebare - a fost scrisoarea și expediată?). Urmează analiza, amănunțită, poezie după poezie, vers după vers, a erorilor știute de tipar ale ediției princeps (confruntate cu textul din Convorbiri și, apoi, cu cel din manuscrise atît cît îngăduie lecțiunile posibil de corecte), totul migălos și cu acribie științifică. Și, apoi, completările și eliminările unor greșeli de tipar în cele 16 ediții ale plachetei (Maiorescu veghind ediția pînă la cea de a zecea, 1907), după care ele s-au tipărit
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
Perpessicius a recunoscut în 1939 că Scurtu a fost "întîiul cercetător pasionat al manuscriselor" și, cu siguranță, că și-ar fi perfecționat ediția dacă n-ar fi murit în iulie 1922. Ediția sa a corectat, după manuscrise, destule erori de lecțiune și a avut parte de încă două reeditări. În 1914 i-a venit rîndul maniacului antisemit A.C.Cuza (care l-a cunoscut personal pe poet) să publice o masivă ediție (680 pagini), mixtură din toate despărțămintele creației eminesciene: publicistică, traduceri
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
textul ediției Scurtu. Dar se dă, aici, prima oară, traducerea din Kant (adnotată), drama Bogdan Vodă. Înghesuită pe două coloane ale paginii, ediția, la care au lucrat mai mulți, e, acum, bizară, chiar dacă Perpessicius a folosit-o la verificarea unor lecțiuni. Abia I. Crețu, în ediția sa din 1939 (și cea din 1942), oferă un sumar mai complet al publicisticii eminesciene, corijînd și completînd ambițioasa ediție A.C. Cuza. A urmat ediția didactică a lui Gh. Adamescu de după primul război mondial, care
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
formele dialectale moldovenești, nerespectînd poetului ortografia de maturitate. Ediția Dragomirescu din 1937 comite eroarea de a împărți sumarul după trihotomia sa din Știința literaturii, dînd prioritate poeziilor socotite capodopere, expediind la anexe cele considerate de virtuozitate și de talent, preluînd lecțiunile lui I. Scurtu. Ediția G. Călinescu (1938), vine după capodoperele sale Viața lui M. Eminescu și Opera lui M. Eminescu. Deși era un bun cunoscător al manuscriselor eminesciene, ediția sa cuprinde numai antumele; încercînd o împăcare între ediția Ibrăileanu și
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
corpusul lor de comentarii mai tot ceea ce se găsea în mai vechile ediții critice de la E. P. L. și Editura Minerva: locul primei apariții, geneza operei, receptarea ei în epocă și mai tîrziu, note explicative semnalînd pînă și unele erori de lecțiune îndătinate. Dacă în spațiul ediției s-ar fi găsit și corespondența și publicistica, puteam spune că aceasta este adevărata și moderna (inclusiv în comentarii) ediție Caragiale și nu cea a lui Zarifopol-Cioculescu sau cea din 1959-1965 a lui Al. Rosetti
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
cu mult mai modest care avea despre creația sa o năstrușnică apreciere penibil suspusă. Apoi Gherea, dar, mai ales, Călinescu, apoi Iorga, Sanielevici, M. Dragomirescu au apreciat cum se cuvine nuvela. Să adaug că editorii descoperă aici o greșeală de lecțiune ("s-a sculat devreme" în loc de "s-a culcat devreme") care s-a perpetuat în toate edițiile, deși în Convorbiri forma era corectă. Greșeala a fost corectată de Paul Zarifopol în ediția sa iar, după el, toți editorii ulteriori, chiar prezentă
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
căzut sub incidența durității sale opresiv negatoare. Pune în 1894, la Nauburg, după concepție personală, bazele Arhivei Nietzsche, pentru ca, în 1897, să o transfere la Weimar. Rămâne fundamental acuzatoare, în situația ei, imixtiunea în texte, intervenția în manuscrisele greu descifrabile, lecțiunea lor greșită ducând la urmări, nu doar penibile și grave, ci absurde, în ultimă instanță. “Îmbogățirea” bibliografiei nietzscheene cu titlul Voința de putere, lucrare al cărei autor Nietzsche nu a fost vreodată. Prefața mai urmărește îndeaproape mersul lucrărilor care au
Erudiție și pasiune by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14333_a_15658]
-
răspundă, la o eventuală întrebare a amicilor, noul erou al noii tragedii urbane. Pe numele său din acte, de data aceasta, Petru Cimpoeșu, după cum ne arată clar pagina 139, cea care conține amintita citație. Cred că o eroare similară de lecțiune a făcut ca autorul acestor proze să rămână, vreme prea îndelungată, într-un plan secund al literaturii române. Și tare mă tem că a lua în serios războiul glumeț dintre autorul Ficțiunilor ilicite și desantul generației '80, e unul dintre
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
1998. El constă în agende, caiete sau carnete, în jur de două sute, în afara altor mii de hârtii cu însemnări, adunate când anul se arătase debordant în evenimente. În al său "cuvânt de mulțumire", autorul recunoaște că în ciuda tuturor dificultăților de lecțiune și a formei lor "adesea eliptică" acesta reprezintă "o bază biografică infinit mai sigură decât corespondența Marthei Bibescu cu abatele Mugnier în care omisiunile și înfrumusețările deformează uneori adevărul." Deficiență remarcată și de Philip Kolb în prefața la volumul al
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
aprinse ale colegilor nu luăm parte." Tânărul e timid, retras, e absent din disputele "la zi", dar nu e indiferent față de lumea din jur: "Mai vârtos mă jignea viața studențeasca în genere. Între profesorii mei nu era nici unul ale căruia lecțiuni puteam să le ascult cu plăcere. Unul singur, un evreu dealtminteri simpatic, vorbea bine-n limba maghiară; ceilalți, Hoffmann, Kautz, Wentzel, isi țineau lecțiile într-o limbă-n toate privințele pocita, încât îmi era rusien să-i ascult. După felul
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
Și m-am sculat din luntre, de jos, ca să-l salut,/ Ca-n fața unui rege strein, necunoscut". 3. în poezia închinăciune, versul 5 din ediția apărută în 1959: "Să-și oțărască solzii lor de tine", a fost "întors" la lecțiunea corectă din Cuvinte potrivite (1927): "Să-și oțelească solzii tăi de tine", iar versul 36, care în ediția din 1959 se citește: "Și ne simțeam acasă, în cer, ca-ntr-o odaie", a fost modificat: "Și ne simțeam acasă, subt
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
și începutul secolului XX. Pentru noi, românii, tradițional ignoranți în materie de viață spirituală a vecinilor noștri, ele sunt inestimabile. Ediția, efectuată după textul original din publicațiile epocii, ni le restituie pentru prima dată integral. Mai există mici erori de lecțiune, ca și fatalele greșeli de tipar, dar singura scădere cu adevărat demnă de a fi semnalată vizează insuficienta amendare în note a celor câteva ieșiri antisemite ale publicistului. Cu atât mai mult cu cât antisemitismul lui Slavici e demult cunoscut
Noi revelații despre Publicistica lui Slavici by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3447_a_4772]
-
de lucru din partea tuturor! Practic, nu există ediția etalon, de încredere sub raportul acurateții, al exactității. Pe ce baze să se efectueze exegezele de dorit, cînd destule texte mai zac risipite prin publicațiile epocii iar cele în circulație denotă carențe, lecțiuni incerte, vicii de transcriere trecute cu vederea și perpetuate de rutină tiparului? Cel putin aceasta este sugestia degajata din aparatul critic al primei ediții de anvergură puse la cale cu importantul aport al redacției de profil de la "Minerva", după baremuri
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
Abia acum se constată că Enigmă Otiliei a cerut o minuțioasa restaurare a textului, avariat pe parcursul numeroaselor reeditări. Confruntarea minuțioasa cu manuscrisul, efectuată de N. Mecu, dezvăluie erori de lectură din însăși partea tipografului care a cules cartea în 1938. Lecțiunile fanteziste, nebăgate în seamă, adesea, nici de autor, s-au perpetuat și au proliferat. Li s-au adăugat, în anii din urmă ai scriitorului, intervenții sub presiunea cenzurii, vizibil în contrast cu spiritul românului. Prin confruntări succesive între ediții, lucrurile șunt restabilite
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
a metempsihozei și concepția foarte pragmatică a locuitorilor piramidelor. Între India pe înțelesul tuturor și Egiptul tăinuit de toți nu există prea multe rute ideatice. Realitatea istorică a conducătorului Tla - de fapt Tlas - derivă și ea dintr-o eroare de lecțiune, încetățenită însă în Berlinul studiilor lui Eminescu. Recent, numele acestui lider fără identitate din dinastia a doua, a fost descifrat corect, drept Uneg sau Wadjnes. Sistematizate suplimentar și rescrise degajat, fără pedanterii mai degrabă ilizibile, descoperirile de sorginte germanistă ale
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
Politice din cadrul Departamentului de Științe Politice al Universității din București, care, în volumul curent, X, numărul 4/2010, cuprinde o serie de analize și recenzii realmente interesante și bine racordate la realitățile politice și editoriale curente. Volumul se deschide cu lecțiunea prof. Mauro Calise, de la Universitatea Federico II din Napoli, susținută spre sfârșitul anului trecut, cu ocazia primirii titlului de doctor honoris causa al Universității din București. Alocuțiunea tratează tema personalizării puterii politice. Modelul politic de largă circulație în Europa (vestică
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5551_a_6876]
-
prin ale căror umbre treci, fără să-i poți, vreodată, cuprinde. Stări paralele, parcă mai jos, si totusi mai sus de lumealume” (p. 123). Tot o premieră, de astă dată în interpretarea prozei aceluiași, înregistrează autoarea atunci cand identifica o posibilă lecțiune a numelui lui Aubrey de Vere, din Remember. Mai mult decât o aluzie, acesta e un cod. Tibi nom de Vere era, în Renașterea engleză, o exerga ce putea fi citită anagramat că mente videbori, adică „vezi-ma cu mintea
Cozerii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4242_a_5567]
-
în evidență și influențele reciproce dintre cei doi: Slavici împrumută de la Eminescu unele formule, iar Eminescu de la Slavici o metodă de argumentație. Contribuția ediției de față la clarificarea acestui aspect este inestimabilă. Sunt și câteva scăpări, desigur. Două erori de lecțiune (se cere, la p. 102, în loc de recere, ca sinonim al lui necesită, formă des întâlnită în publicistica ardeleană de la 1880, și Tiernagora, la p.453, în loc de Țârnagora, adică Muntenegru), câteva note imprecise și cam multele greșeli de tipar nu pot
Un nou Slavici apăru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5637_a_6962]
-
mai povestească niciodată basmele minunate care numai el știa să le spună, și îmi încredință copiii săi pentru a lucra cu mine muzica. Lecțiile urmau să înceapă cât de curând, având ca eleve pe ambele principese. Și într-adevăr începui lecțiunile, venind regulat de 3 ori pe săptămână la palatul Cotroceni și fiind întotdeauna reținută la dejun cu familia regală, care îmi arăta cea mai delicată atenție. Pentru mine aceste leccții erau o ocupație pe cât de binevenită, pe atât de interesantă
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
sedințele de sonate cu Géza de Kresz. Conservatorul se mută, neavând local propriu, în str. Visarion. Aceasta face ca să avem încă o lună de vacanță, lucru, care nu îl regretăm deloc, fie zis în paranteză. Se reîntoarce curtea și reîncep lecțiunile cu principii regali. De această dată se mai adaugă un elev, micul prinț Nicolae, care insistă grozav să îmi fie și el elev. „Bine, ai să înveți și tu cu domnișoara Cionca (micul prinț nu mă numea altfel decât „Madame
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
tot ce s-a spus mai important în literatura de muzică pentru violină și pian. Urmează un an plin de griji pentru țara noastră și noi toți. În acest timp unii dintre artiștii români se manifestă mai des. Principesele urmează lecțiunile de muzică regulat. Regina noastră se reîntoarce din străinătate, unde la Desr (?) în Franța, a urmat o cură. Micul prinț, Mirces, venit și el pe lume în timpul marilor evenimente ce se pregăteau, a dat prilej de mai multă suferință augustei
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
lor. Readuc în memoria celor care au uitat-o sau au trecut-o cu vederea teribila gafă a lui Călinescu, care, la mijlocul anilor '30 ai secolului trecut, cade pradă unei cumplite erori de transcriere (de tipar, de editare sau de lecțiune, nu putem ști exact). Citind și apoi citând copite în loc de copile în versul: , Când în straturi luminoase basmele copile cresc" din Memento mori, criticul scrie negru pe alb: , Scena e însă de o mare umflătură barocă. Basmul este văzut ca
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]