1,613 matches
-
pierdut procesul deoarece Cretzianu a dovedit că este titularul legal al fondului. În 1955, Mihail Fărcășanu a organizat strângerea de donații pentru apărarea grupului de tineri români, conduși de Ovidiu Beldeanu, care intraseră cu forța, la 15 februarie 1955, în Legația României de la Berna (Elveția) și confiscaseră documente compromițătoare pentru anumiți politicieni occidentali "democrați". Mihail Fărcășanu a coordonat apărarea în procesul acestui grup, el însuși venind la bară ca martor al apărării, făcând cu această ocazie un rechizitoriu violent la adresa situației
Liga Românilor Liberi () [Corola-website/Science/311400_a_312729]
-
în statul major. Norvegia a rămas neutră în Primul Război Mondial; Quisling detesta mișcarea pacifistă, dar costul ridicat al războiului, suportat de celelalte țări, i-a moderat puțin părerea. În martie 1918, a fost trimis în Rusia ca atașat la legația norvegiană de la Petrograd, pentru a profita de cei cinci ani în care studiase această țară. Deși consternat de condițiile de trai pe care le-a întâmpinat, Quisling a concluzionat totuși că „bolșevicii au un control extraordinar de puternic asupra societății
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
de puternic asupra societății rusești” și s-a minunat cum Leon Troțki reușise să mobilizeze Armata Roșie atât de bine; prin contrast, el a remarcat că, acordând prea multe drepturi poporului rus, al lui și-a atras propria cădere. Când legația a fost rechemată în decembrie 1918, Quisling a devenit expertul militar norvegian în chestiuni rusești. În septembrie 1919, Quisling a plecat din Norvegia și a devenit ofițer de informații la delegația norvegiană de la Helsinki, post ce combina politica cu diplomația
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
El a lucrat aici până când Prytz a început să pregătească închiderea afacerii la începutul lui 1927, când Quisling s-a angajat din nou ca diplomat. Afacerile britanice în Rusia erau gestionate de Norvegia, iar el a devenit noul secretar al legației; Maria a venit și ea la sfârșitul lui 1928. A izbucnit un mare scandal după ce Quisling și Prytz au fost acuzați de folosirea canalelor diplomatice pentru a scoate milioane de ruble pe piața neagră, o afirmație repetată frecvent și care
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
Regale", București, anul II, nr. 9, 1 septembrie 1935, p. 596.</ref> Scriitorul îi scrie ministrului de externe Alexandru N. Lahovari, rugând să fie înaintat în funcție, dar, în loc să-l înainteze, ministrul îl transferă în iunie 1892 ca secretar de legație la Atena, cauzându-i o nemulțumire profundă.<ref name="Bucuța 9/1935 597-599">Emanoil Bucuța, „Scrisorile trimise de Duiliu Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 9, 1 septembrie 1935, pp. 597-599.</ref> Duiliu Zamfirescu
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Zamfirescu lui Titu Maiorescu”, în "Revista Fundațiilor Regale", București, anul II, nr. 10, 1 octombrie 1935, p. 123.</ref> Scrierea a fost întreruptă o perioadă ca urmare a transferării lui Duiliu Zamfirescu, începând cu 3 noiembrie 1892, ca secretar de legație la Bruxelles. În ianuarie 1893, după o perioadă de întrerupere, scriitorul a reluat lucrul la roman, „în care voiu să încerc a arăta geniul românesc sub toate formele lui, la boier și la țăran, la femeie și bărbat, la cei
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
o serie de evrei au dat declarații și au depus mărturie, confirmând sprijinul de care beneficiaseră din partea ei personal. În procesul în care Veturia Goga a fost judecată împreună cu Maria Antonescu, acestea au fost acuzate și de furtul bunurilor din Legația Sovietică în vara anului 1941, constând din mobilier, covoare, veselă. În 1967 Veturia a donat proprietatea statului cu condiția înființării unui complex muzeal memorial, care să poarte numele poetului, iar ea să poată locui aici până la moarte. În plus, a
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
a institutului École Libre des Sciences Politiques din Paris. Și-a început cariera de diplomat în 1918, după sfârșitul Primului Război Mondial, ca secretar privat al ministrului afacerilor străine. Prima sa numire pe plan extern a fost cea de secretar II al Legației Române de la Roma (1921-1923). În acest interval, a fost și membru al delegației României la Liga Națiunilor. a fost, de asemenea, membru al delegației române la Conferința Economică Internațională de la Genova (10 aprilie - 19 mai 1922) și al delegației române
Raoul Bossy () [Corola-website/Science/319045_a_320374]
-
1923 a fost rechemat în țară și a lucrat pe postul de consilier politic la Oficiul Primului Ministru în perioada mandatului lui Ion I.C. Brătianu (1923-1926). După schimbarea guvernului, s-a reîntors la Roma în postul de prim secretar al Legației Române (1926-1927). În timpul minoratului regelui Mihai I al României (1927-1930), a îndeplinit funcția de secretar general al Regenței, revenind apoi la cariera diplomatică pe postul de consilier al Legației Române din Viena (1931-1934). În 1934 a fost promovat la rangul
Raoul Bossy () [Corola-website/Science/319045_a_320374]
-
s-a reîntors la Roma în postul de prim secretar al Legației Române (1926-1927). În timpul minoratului regelui Mihai I al României (1927-1930), a îndeplinit funcția de secretar general al Regenței, revenind apoi la cariera diplomatică pe postul de consilier al Legației Române din Viena (1931-1934). În 1934 a fost promovat la rangul de ministru plenipotențiar, fiind numit pe rând ca șef al Legațiilor Române din Helsinki (1934-1936), Budapesta (1936-1939), Roma (1939-1940), Berna (1940-1941) și Berlin (1941-1943). În 1943 a demisionat din cauza
Raoul Bossy () [Corola-website/Science/319045_a_320374]
-
a îndeplinit funcția de secretar general al Regenței, revenind apoi la cariera diplomatică pe postul de consilier al Legației Române din Viena (1931-1934). În 1934 a fost promovat la rangul de ministru plenipotențiar, fiind numit pe rând ca șef al Legațiilor Române din Helsinki (1934-1936), Budapesta (1936-1939), Roma (1939-1940), Berna (1940-1941) și Berlin (1941-1943). În 1943 a demisionat din cauza dezacordului cu politica promovată de Ion Antonescu (conducătorul statului român) și s-a refugiat în Elveția, unde a fost numit delegat permanent
Raoul Bossy () [Corola-website/Science/319045_a_320374]
-
este tatăl lui Eugen Barbu și altele extrem de interesante în rescrierea biografiei sale. * Légation Royale de Roumanie Sofia Sofia, 30 decembrie 1940 Dragă și stimate domnule Călinescu, Eu am fost numit, cu câteva luni în urmă, atașat de presă pe lângă Legația noastră de aici. Am fost de curând la București și am găsit acolo o c[arte] p[oștală] a d[umi]tale. Îți mulțumesc pentru cinstea pe care mi-o faci și te asigur că, la rându-mi, chiar când
O epistolă necunoscută a lui Nicolae Crevedia by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4968_a_6293]
-
doi ambasadori ai Regatului României în Italia: până în anul 1917 Dimitrie Ghika și după 1917 Alexandru Emanuel Lahovary. În luna august 1917, cu scopul de a întreține și a dezvolta sentimentul național la prizonierii de război români din Italia, personalul Legației Române din Roma a intervenit pe lângă guvernul țării gazdă pentru a obține permisiunea de a înființa un birou cu această destinație. Însuși șeful misiunii diplomatice de la Roma, Alexandru Lahovary, a cerut oficial permisiunea guvernului italian ca "„românii să-și facă
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
al participării primelor unități de voluntari la victoriile trupelor italiene, un memoriu care solicita urgentarea Legiunii ca unitate de sine stătătoare, a fost remis de către "Comitetul de acțiune" președintelui Consiliului de Miniștri al Italiei. Semnale similare au venit și dinspre Legația Italiei din România, iar la 18 august guvernul României a intervenit în același sens pe lângă autoritățile din Peninsulă. O serie de contradicții care au avut ca sursă participarea în cadrul viitoarei Legiuni și a unor români din Regat, au determinat manifestarea
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
România, ultimele batalioane de voluntari români au fost trecute în revistă de regele Ferdinand I, „"trezind entuziasmul tuturor autorităților și al cetățenilor pentru excelenta condiție fizică a soldaților, pentru echipamentul complet și pentru disciplina ireproșabilă."” Într-o notă trimisă de Legația română de la Paris pe data de 14 noiembrie 1918, în contextul unor puncte de vedere republicane care erau atribuite lui Vasile Lucaciu, s-a sugerat Guvernului român aflat la Iași să intervină la Roma pentru a pune piedici lui Lucaciu
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
realitate, care, așa cum ea, în sine însăși, rămâne inaccesibilă. S-a născut la Wrington, Anglia; studiază mai întâi la Londra, apoi trece la Oxford, manifestând o deosebită preferință pentru studiile exacte, medicină și filosofie. În anul 1665 este secretar de legație la Cleve, pe lângă Sir Walter Van, dar pentru scurtă vreme, două luni. Întors de la Cleve în Anglia, cunoaște un an mai târziu pe Lordul Anthony Ashley, care va fi ridicat ceva mai târziu la rangul de Earl of Shaftesbury, cu
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
comandor (r). Victoria Pokol (n. 1903?, Brașov - d. 1950, București?) a absolvit Școala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino” din Băneasa în anul 1935, obținând brevetul de pilot nr. 99/1935, fiind a opta aviatoare brevetată. Între 1936-1941 a fost funcționară la Legația Germaniei din București. În 1942, la Serbarea Aviației a făcut o demonstrație de acrobație aeriană. În război a activat ca pilot de legătură, zburând cu avionul personal, un Bücker Bü 131 „Jungmann” cu două locuri în tandem, cu care a
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
aproape goale, în urma tirurilor iugoslave, avionul nu mai avea niciun aparat în funcțiune în afară de altimetru. Cu ultimele picături de benzină au reușit să aterizeze pe un aeroport militar la Bari, în Italia. Ivor Porter, care în acea perioadă lucra la Legația Regatului Unit din București și era la curent cu tentativa de evadare, avea gata pregătită o telegramă pe care a expediat-o de la București la Bari, pentru ca fugarii să fie luați imediat sub protecția forțelor aeriene britanice. În memoriile sale
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
bază pentru planurile agresive ale Moscovei.Având în vedere aceste fapte, menținerea și pentru mai departe a recunoașterii "guvernului" dela Bucuresti apare a fi păgubitoare prestigiului și intereselor politice ale Statelor Unite. Teza, sustinută de anumite cercuri, anume că "prezența" unei Legații Americane ar însemna încurajare pentru cei robiți, este, în opinia noastră de români, cu totul falsă. Dimpotriva, o asemenea "prezență", cu toate umilințele pe care le implică și cu flagranta ei neputință, îndeplinește un singur rol important, anume de a
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
temeinic și sincer devotat Statelor Unite ale Americii și nobilelor lor idealuri umane și politice."" " În 1955 Mihail Fărcășanu a organizat strângerea de donații pentru apărarea grupului de tineri români, conduși de Ovidiu Beldeanu, care intraseră cu forța, la 15 februarie 1955, în Legația României de la Berna (Elveția) și confiscaseră documente compromițătoare pentru anumiți politicieni occidentali „democrați”. În continuare, Mihail Fărcășanu organizat apărarea în procesul acestui grup, el însuși venind la bară ca martor al apărării, făcând cu această ocazie un rechizitoriu violent la adresa
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
a fost reprezentat de o scurtă ocupare a legației României Populare din Berna, Elveția, de un grup de emigranți români, care se opuneau regimului comunist. Evenimentul s-a petrecut între 14 - 16 februarie 1955. Atacul a fost plănuit de Oliviu Beldeanu, un sculptor născut în 1924 la Dej. La
Incidentul de la Berna () [Corola-website/Science/306120_a_307449]
-
luni, după cum se spune, ca agent al UDBA (serviciile iugoslvave de securitate). În 1951, Beldeanu a ajuns în Italia. El avea să se stabilească mai târziu în Konstanz, Germania de Vest. În 1954, Beldeanu a început să pregătească asaltul asupra legației României: el a călătorit de mai multe ori în Elveția, a făcut rost de armele și sculele de care considera că va avea nevoie și a organizat ședințe de antrenament cu ceilalți membri ai grupului, (Ion Chirilă, Stan Codrescu, Dumitru
Incidentul de la Berna () [Corola-website/Science/306120_a_307449]
-
antrenament cu ceilalți membri ai grupului, (Ion Chirilă, Stan Codrescu, Dumitru Ochiu și Tudor Ciochină). În dimineața zilei de 15 februarie 1955, grupul s-a deplasat de la Konstanz la Berna, iar doi dintre membrii săi au intrat în apartamentul șoferului legației, unde au găsit-o numai pe soția acestuia. După aceasta, membrii grupului au trecut la cercetarea discretă a documentelor din ambasadă. Atașatul Miron, secretarul Sandru și "șoferul" Șețu s-au deplasat în după amiaza zilei de 14 februarie 1955 la
Incidentul de la Berna () [Corola-website/Science/306120_a_307449]
-
cercetarea discretă a documentelor din ambasadă. Atașatul Miron, secretarul Sandru și "șoferul" Șețu s-au deplasat în după amiaza zilei de 14 februarie 1955 la Zürich pentru a prelua curierul diplomatic, sosit din România cu trenul Arlberg-Express. Acești funcționari ai legației s-au întors la Berna la 15 februarie, oraele 01:30. Șandru, Miron și Șețu au remis curierul diplomatic însărcinatului cu afaceri al RPR, Stoffel. Zece minute mai târziu, secretarul Șandru s-a reîntors la apartamentul său de la reprezentanța comercială
Incidentul de la Berna () [Corola-website/Science/306120_a_307449]
-
curierul diplomatic însărcinatului cu afaceri al RPR, Stoffel. Zece minute mai târziu, secretarul Șandru s-a reîntors la apartamentul său de la reprezentanța comercială a RPR (din Brunnadernstrasse), însoțit de "șoferul" Șețu, după care acesta a revenit apoi singur la sediul legației (Schlösslistrasse), pe la ora două dimineața. Atunci, "șoferul" Aurel Șețu, (presupus agent al Securității) a fost somat de Stan Codrescu, de santinelă în acel moment împreună cu Ochiu; el nu a răspuns somației. Apoi, s-a reîntors spre mașina (Buick) parcată în
Incidentul de la Berna () [Corola-website/Science/306120_a_307449]