978 matches
-
au indus confuzia generală. Ba PSD dă de înțeles că PNL nu ar susține programe sociale. Greșit. Noi, liberalii, răspundem la cerințele societății, urmărind creșterea economică. PNL, după aceea, prin faptul că este susținătorul proprietății private, garantează eliminarea corupției.” Despre lehamite și circ politic, un alt publicist - Constantin Iftime -, remarca: „Sub potopul lehamitei, oare ce pierdem? Apatia civică nu este o stare nouă. O semnalase profesorul Dumitru Drăghicescu, printre viciile fundamentale ale caracterului nostru, la începutul secolului XX. Făcând istoria acestei
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ar susține programe sociale. Greșit. Noi, liberalii, răspundem la cerințele societății, urmărind creșterea economică. PNL, după aceea, prin faptul că este susținătorul proprietății private, garantează eliminarea corupției.” Despre lehamite și circ politic, un alt publicist - Constantin Iftime -, remarca: „Sub potopul lehamitei, oare ce pierdem? Apatia civică nu este o stare nouă. O semnalase profesorul Dumitru Drăghicescu, printre viciile fundamentale ale caracterului nostru, la începutul secolului XX. Făcând istoria acestei neîmpliniri, specialistul în psihologia socială ajunge cu săpăturile la strămoșii noștri îngropați
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o medicină mentală. La capătul fiecărui efort, ajungeam la filozofia lui lasă-mă ca să te las. [...] Prinse în această ramă, frica și lașitatea trec neobservate și acum. Revoluția a fost până la urmă opera celor cărora li s-a acrit de lehamite, ca țăranului răsculat, de ștevie. [...] Ca la toate revoluțiile noastre, și efectele celei din 1989 s-au stins repede. O schimbare dureroasă ne înspăimântă în continuare (cum ar fi venirea la putere a unui partid de dreapta!), mai mult decât
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Un scenariu asemănător pun în mișcare și mulți oameni politici, atunci când, din imensa masă a celor amărâți, aduși în pragul disperării, se trezesc câțiva, plini de energie, gata să răstoarne angrenajul de minciuni al privilegiaților. Iar masa celor atinși de lehamite se lasă îmbătată mai departe de giumbușlucurile politicienilor travestiți în circari.” Tot în presa română apare un articol semnat de Mihai Chiper, din care citez: „Timp de mai bine de un an a durat o epopee unică în statul de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pe nisipuri mișcătoare, din ce în ce mai obosiți, mai demoralizați, și aproape am uitat că resemnarea a fost unul din pilonii pe care s-a sprijinit dictatura. Suntem gata, s-ar zice, să ne resemnăm din nou. De ce? Simplu. Fiindcă între disperare și lehamite e uneori un singur pas. Și totuși, când e vorba de intelectuali autentici, se aud voci care zic: locul lor, normal, nu e în politică, să rămână în biblioteci. Ce-i drept, intelectualul adevărat are două caracteristici care îl stânjenesc
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
rog, actele. - Na, bă, acte, am zis, întinzându-i carnetul și talonul mașinii. - Tocilescu vă cheamă? - Da. Și? Acum știi cine sunt? - Tocilescu. Și ce-i cu asta? - Cum bă, tu nu știi cine sunt? Polițistul dădu din mână a lehamite. - Ați băut? întrebă. - Păi, dacă n-aș fi băut, aș fi stat eu de vorbă cu tine? am răspuns eu. - Vă rog să nu fiți... - Ce să nu fiu, nene? Dau acum un telefon și te zbor din poliție, bă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Genial, șopti Mioara. Din ochi i se prelingeau cinci lacrimi. - Cum îți vin ție ideile astea, Marcele? Extraordinar! spuse o fată care semăna cu Ronaldinho. - Și câd te gândești că tot Cărmăzan... tot Nicolaescu... zise Oana, dând din cap a lehamite. - Lasă-i pe Cărmăzan și Nicolaescu, pufni Luca. Parcă mai era cineva cu un scenariu, nu? - Da, eu, zise fata care semăna cu Ronaldinho. - Să-l auzim, o pofti Luca. - Totul începe într-un compartiment de tren, începu fata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
oasele care rămân sunt zdrobite c-o presă. Câte nu mi-a povestit Iancu... - Poate unii nu vor să rămână nimic după ei. E și de vreo zece ori mai ieftin, la asta nu te gândești? Dă din mână a lehamite. - Ei... Am văzut io într-un film că iau cutia și-o împrăștie un copchil pe bunică-sa din avion, peste tot orașul... Nici așa! Să mă toarne-n parc unde toți câinii ridică piciorul sau în vreo râpă, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
muncă. S-ar fi zis că relația lor, acea deosebită și ciudată „lună de miere” pe care o trăiseră - violentă, sfîșietoare, respingătoare și aproape Înspăimîntătoare -, se terminase și pătrundeau, ca atîtea alte cupluri, pe cărarea lungă, Întunecată și Întortocheată a lehamitei și ranchiunii Împărtășite. CÎnd mama lui Diego Ojeda primi vești despre crima comisă pe Insula Hood, la care fuseseră martori oamenii din echipajul de pe Adventurer, nutri speranța că poate taina pe care o ascundea acea insulă avea legătură cu misterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să te obișnuiești cu ei." "Și dacă nu poți? Dacă te ustură și te mănîncă, dacă te umfli din cauza lor, dacă ajungi să faci friguri, atunci cum o să-i lași să te obișnuiești, domnule Ali?" Turcul făcu un gest a lehamite, "dacă nu poți să te obișnuiești atunci seci balta. Dacă-ți dă mîna. Numai că balta are pește. Și dacă o seci nu te mai mănîncă țînțarii, dar nici tu nu mai mănînci pește. Asta-i. Turcul nu mănîncă porc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
speculei și În general a „jafului“. Despre mare, În afară că era murdară („un closet turistic comun“) și că erau meduze („le atrage Împuțiciunea omului ca pe păduchi“) n‑a spus nimic, nici o vorbă. A dat numai din mână a lehamite. Acum știu ce Însemna: Îndelungatul vis despre Adriatica, acea nălucă Îndepărtată, era cu mult mai fascinant și mai frumos, mai pur și mai profund, decât balta aia zoioasă În care se bălăceau bărbați unsuroși, groși la ceafă și femei unse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sâmbăta ori duminica, așa cum ar fi trebuit în mod normal. Nu știu de ce, spuse Luana, poate pentru că atunci pleacă acasă. Unde acasă? întrebă Sanda contrariată. Acasă la el, la Săbăoani. Aici stă la o mătușă. Mama dădu din mână a lehamite. A, e clar. E țăran. Și-o sfătui să nu se mai întâlnească cu el. Pe Luana o agasa atitudinea mamei. De câte ori își făcea noi prieteni, întreba repede: "Ce-s părinții?" Dacă respectivii nu erau pui de profesori, doctori sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ai grijă, Luana. Se așteaptă mult mai mult de la tine. Gândește-te bine la ceea ce vrei să faci în viitor. Nu vei mai avea timp și pentru viața personală. Gândindu-se la neîmplinirile ei conjugale, femeia dădu din mână a lehamite. Care viață personală?! Draga mea, va veni și ziua aceea, spuse Bariu cu un optimism fără margini. Eu, unul, lucrez la asta. E timpul să-mi urmezi exemplul. Uluită de planurile lui, ea știu că trebuie să profite de ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Triburile din Noua Guinee nu cunosc depresia, așadar nici eu nu sufăr de depresie, spunea ori de câte ori se simțea copleșită de deznădejdea lumii din jur. E drept că așa ceva nu i se Întâmpla adesea, uneori era totuși cuprinsă de o cruntă lehamite care o storcea de puteri, de speranță și de dorințe. Asta se petrecea mai cu seamă În răstimpul dintre Întoarcerea acasă și plecarea În oraș la căderea nopții. Atunci Își zicea: haide-hai, trebuie să fac ceva În privința asta. Acele momente
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
De ce să treacă neobservat când, de pe urma popularității, avea avantaje? Desigur, mai erau și dezavantaje dar acelea erau calculate așa încât să nu-l coste dar să fie difuzate la toți. Mult zgomot pentru nimic, manevră și nimic altceva. Ți se face lehamite, îi simți cu ani înainte către ce anume vor să țintească, nu ne duc ei de nas, în nici un caz, noi avem memorie și memoria noastră nu iartă. Dormi agitat, visă bucăți enorme de carne puse la frigare pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
al meu, scoatem de la CEC femeie, dacă trebuie, trebuie, numai să ia examenul dar știu eu cui să-i dau? Mai bine i-ai pune niște meditatori, să lucreze cu el, să-i mai sistematizeze materia. Ei, aș, dădu a lehamite femeia din mână, bani dați în vânt, ce crezi că ăia de le zice meditatori îi poate băga în cap cu lopata? Dacă nu-i merge mintea, geaba! Seara se înfățișă la familia Alexe. Sună la ușă, așteptă mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
făcu să se strângă de teamă, se congestionă, simțea că-i ies pe urechi aburi. S-a întâmplat ceva? l-a întrebat îngrijorată Monica. Inima, îi spuse și duse brațul către piept, apoi văzând mimica alertată a musafirilor, făcu a lehamite din mână. Lasă, că nu mă sperii eu dintru-atâta. Dar rămase cu urechea la pândă către interioarele sale, cu degetele reci, amorțite, vineții, atent să sesizeze și alte schimbări. Au plecat târziu. Ovidiu era bine dispus, fluiera la volan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
strigau, deschide, deschide fereastra, ai aburit cu respirația geamul, nu mai vezi nimic, hai repede, repede, trage de mâner, cât încă nu e prea târziu. Abia așteptau, săracele, ca ea să-și isprăvească cercetarea și să le lămurească, gesticulând a lehamite: Nu v-am spus eu? Cu foanfele din ziua de azi nu-i șagă, ce, mai există credință, ce, mai există bun simț? Zboară din floare în floare, ei, aș, ce spun eu, din par în par. Și chipurile celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
devreme, zise Eleanor. Cum arată-n pielea goală? Nu mi-am putut da seama. Doar știi că la sauna e-ntuneric. Dar la duș? — N-am făcut dus împreună. Am ramas la sauna până când ea... Adrian schița un gest de lehamite. Nu știu, zău, de ce-am intrat în jocul asta stupid! Mă duc să mă-mbrac. Făcu câțiva pași spre bucătărie, dar apoi păru să se răzgândească. Ieși în hol și urcă la etaj. Eleanor rămase o clipă locului, ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
-nțelegeți, domnule profesor... Totul! Da' uite cum se strecoară În sufletul omului Îndoiala. Și, când ai ajuns aici, nimic nu te mai Întoarce... Petru tocmai se pregătea să se replieze, să se disocieze de o asemenea atitudine fatalistă nu doar lehamite simțea față de sine În acest viraj În care se angaja, ci și un soi de teamă În mod neașteptat iscată de propria sa ticăloșie când Îl văzu pe Brândușă apucând sticla de „Borsec” ca pe o grenadă și, ochind soclul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cé a pierdut toporul și ferestréul și n-a putut sé lucreze noaptea, cé, dacé Începe sé lucreze acum dimineață, Îl prind”, gîndea Șasa. 25 Nu era nici un semn cé timpul ar fi trecut pe acolo, În chip de obosealé, lehamite sau alté formé. Era o zi nemérginité cu vînturi calde și ușoare, care nu féceau decît sé legene capetele portocalii și galbene care-și deșchideau gurile la adierile plécute, ca niște pui de pasére la auzul bétéilor de aripi. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
mult a tatei (clipe de durere vie); altfel mă doare moartea lui decît a Ettei. Mama mea tragică. Cuvenit lucru ar fi să mă țin departe de poze vechi și de poezie cînd sînt atît de mohorîtăuzatădestrămată. Să lupt cu lehamitea și, femeie bărbată cum mă aflu, să iau ca un macho șaua manuscrisului între picioare și să dau pinteni celor 89 de pagini. Să le depășesc, să depășesc criza romanului meu (dar a fost altfel decît în criză romanul, întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Chiverniseam salariul (bănuții nu-mi erau de-ajuns, însă de la Marx tot am învățat ceva: mi-a transmis sila de sacul cu bani capitalist, de scopurile materiale scuzînd mijloacele), mă împrumutam să le fac rost de bunătăți. Patrick întîmpina cu lehamite toate gesturile de gazdă binevoitoare. "A, Pepsi!" Prefera Cola. "A, portocale!" Prefera mandarine. În tandem, și lui Brăduț îi puțea orice era românesc. Pîinea era acră (și era), cărțile erau tipărite pe hîrtie proastă (și erau), albumele de artă erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
peste tot și cu o mulțime de cărți pe pereții acoperiți cu tapetul unor pagini solfegiate sau mâzgăliți cu crochiuri și studii ale unuia și aceluiași bărbat cu chipul lui Charles Bronson. În umbra unui gând, a unei neînțelegeri, a lehamitei de viață, a bucuriei uitării, a senzației neantului, a încruntării viitorului sau a nesiguranței neîmplinirii trecutului vâscos. După ce vizeta era închisă și Mioara își savura ceaiul ca desert după masa servită din bunătățile rămase de la clienți, în contul vieții (sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ieși dintr-un asemenea bucluc, își amintește vorbele Bătrînului, atingîndu-și pieptul cu palma pentru a-și număra bătăile inimii, care deși i se par mai potolite nu-l pot face să uite de marea dezamăgire care îl stăpînește, sleiala și lehamitea care îl chinuie. Se oprește în fața unui stîlp pe care este lipit un afiș al Teatrului Național care anunță premiera Azilului de noapte de Gorki. Privirea îi alunecă obosită dintr-o parte în alta, ochii îi cad pe cîteva nume
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]