431 matches
-
duhurile” cerului înstelat. Versurile par născute „din voluptatea unui chin cum apa prefăcută în vin”. Convinsă de singurătatea ei sufocantă, poeta trăiește în același timp spaima celui mereu supravegheat. SCRIERI: Desueta noblețe, București, 1975; Cavalerul din dreptul soarelui, București, 1979; Leoaica adormită, București, 1984. Traduceri: Asug Alescher, Versuri, București, 1978. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Vocație și aspirație, RL, 1975, 41; Al. Piru, Plus și minus, LCF, 1976, 10; Nicolae Manolescu, Debuturi, RL, 1976, 18; Costin Tuchilă, Cavalerul din dreptul soarelui, LCF
BULAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285925_a_287254]
-
Neputincioasă în fața arcanelor făpturii lui Orfeu, Euridice asumă, magic, misiunea de a-l apropria înglobându-l, „înfășurat în hrana ochiului meu”. Tot acum, capătă consistență cealaltă temă, a memoriei, în care subzistă universul fabulos, mitico-magic al copilăriei: bunica „trecea precum leoaica / bătrână în amurg, / cu un popor de zâne / și iepuri după ea”, Oltul - mag și vrăjitor - „cu soare mă ungea, / cu șopârle mă lega” etc. Acest spațiu-timp originar reapare în Dimineața primigeniei (1980), unde abundă evocările de ritualuri: „diminețile” morților
BANTAS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285606_a_286935]
-
care nu le va fi de folos, nici nu-l va ajuta, nici nu le va folosi, ci va fi spre rușinea și ocara lor." 6. Proorocie asupra unor dobitoace de la miază-zi: printr-un ținut strîmtorat și necăjit, de unde vin leoaica și leul, năpîrca și șarpele zburător, își duc ei bogățiile în spinarea măgarilor, și vistieriile pe cocoașa cămilelor, către un popor care nu le va fi de folos. 7. Căci ajutorul Egiptului nu este decît deșertăciune și nimic, de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Atena se supuse fără alte comentarii. Intrară În hotelul unde Tony Pavone - spre surprinderea lui - avea să constate bucuros: pasiunea fetei se deslănțui cu toată vigoarea de o așa manieră Încât, avea senzația nelămurită,el fiind acela ce căzuse pradă Leoaicei Înfometate...!! Apsolut toate femeile Îmbrățișate la timpul trecut - femei cu inimă de piatră - se evaporau În fața curățeniei sufletești, a iubirii de fată...!! Momentele cari se derulau puteau fi considerate de o supremă delicatețe! Atena Îi Înlănțui Întreaga ființă, aciuindu-se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
detașat și purificat, ca dintr-o altă parte a universului. Ce erau ăia, pantofi albi din piele de vițel? Ce erau colanții ăia - de nailon, opaci? Unde conduceau? Acel efect la păr numit vopsire În șuvițe, acea culoare de sub botul leoaicei, acel pas unduit care să Întețească puterea firească a bustului! Haina ei de plastic inspirată de cubiști sau de Mondrian, forme geometrice În alb și negru; pantalonii ei creați de Courrèges și Pucci. Sammler urmărea aceste fenomene rachetă În Times
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Jos, jud. Alba -mențiune la concursul literar George Țărnea 26 noiembrie 2010, Râmnicu-Vâlcea -premiul revistei Algoritm literar, la concursul on-line „Poezie și suflet” premiul I la concursul Dragostea-i destin străvechi, 14 februarie 2011, Pitești -Premiul Cafeneaua literară la concursul Leoaică tânără iubirea, editia 2011 Pitești -Premiul III la concursul literar Visul, Orăștie, ediția a VII-a 2012 -Premiul special la concursul literar Visul secțiunea volume publicate pentru Transplant de iubire -Mențiune la ediția a 6-a a concursului de literatură
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Teribilul marelui nimic entuziasmul s-a subțiat o arătare leșinată aripi în convulsie s-au prăbușit în hăul umanei erori trepidații seismice în golul ce-l port în loc de stomac orologiul pendulează gâfâit tic-tac clipele s-au pierdut în viitor cândva leoaică tânără sufletul meu mugea prin savane sfâșia prejudecăți din carne până la măduvă bizară fiară omul gol cel care se pierde pe sine în labirintul propriilor născociri cândva mai existau ariadne acum și firul e rupt ce sinistră istorie ce absurdă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
care ei le părăsesc. Tovarășii mei sunt surghiuniți, proscriși, răufăcători din toate regiunile. Dar oare nu din măruntaiele cașalotului iese ambra cenușie? Înșirase cuvintele astea de parcă ar fi recitat Fatiha. Apoi, pe alt ton: — Sora ta a fost minunată. O leoaică din Atlas. Se află în casa mea de la Jijil, la șaizeci de mile de aici, cu cei trei băieți ai noștri; cel mai mic se numește Hassan. N-am încercat să-mi ascund emoția. — Nici o clipă nu m-am îndoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
împliniri și eșecuri ai acestor „cei mai frumoși ani”, care-mi curg prin vine lumină vie, albastră ca o dimineață de april. Am senzația că întreaga lume și-a deschis generos porțile, mă așteaptă întinsă la picioarele mele, ca o leoaică neîmblânzită chemându-mă din ochi languroși, s-o mângâi. Și totuși, senzația aceea de teamă și mister față de cuvântul „adolescent” nu m-a părăsit. Mi-am dat seama ieri, când îi povesteam mamei despre un grup de colegi care au
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
se-mbucă, dar de ieșit ies pe minus. Le plătesc salariu, iar ei se-ocupă de afacerile lor. Dacă nu-i strâng cu ușa, n-am cum să aflu. Buzz se eliberă din strânsoarea lui Mickey, gândindu-se la învârtelile leoaicei: Audrey cu un creion ascuțit și un creier brici. Vrei să mă interesez la ai noștri? Să-l pun pe șeful de brigadă de la Firestone să-i scuture puțin, ca să afle cine și cât pariază? — Încredere, Buzzulete! Mi-l dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a lui Johnny, ca și povestea aia cam trasă de păr, îl agitaseră, iar ceasul lui interior era reglat după fusul orar al lui Audrey, ceea ce-l obliga să piardă o oră aiurea. Așa că Buzz se duse direct la casa leoaicei, parcă în spatele Packardului ei și sună la ușă. Audrey deschise ușa. Era în pantaloni și pulover și nu se machiase. — Ziceai că nici nu vrei să știi unde locuiesc. Buzz își târșâi picioarele, arătând ca un absolvent de liceu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Audrey au început să i se închidă ochii, iar el a început să se gândească la Mickey și i s-a făcut frică. S-a gândit să-și mute mașina, dar n-a vrut să deranjeze modul perfect în care leoaica își cuibărise capul pe clavicula lui. Frica l-a cuprins tot mai tare, așa că a întins mâna pe podea, a înhățat revolverul și l-a pitit sub pernă. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI UNU În sala de așteptare de la azilul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pentru durerea îndurată când Gene Niles fusese împușcat în cap chiar în patul ei. Cine are noroc, are. Slavă Domnului că-i picase pleașca cu anchetarea comuniștilor. Dacă nu se vor prăpădi unul de dorul celuilalt, probabil că el și leoaica lui vor supraviețui. Puștiul rămânea în continuare jokerul pe care nu știa cum să-l joace. Trecuseră douăsprezece ore de când purecase apartamentul lui Niles. Să se întoarcă și să aranjeze lucrurile în așa fel încât să pară că tipul și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
soluție care să-i salveze pe amândoi - dar pentru puști era de-acum prea târziu. Pleașcă. Ceea ce continua să-l agaseze era faptul că aranjase mai întâi schema delapidărilor lui Audrey. Petey Skouras îi înapoiase lui Mickey mălaiul ciupit de leoaică. Mickey a fost generos și l-a iertat după o chelfăneală: Johnny Stomp și un mic acolit de-al lui i-au masat rinichii. Apoi Petey a șters-o la Frisco, deși Mick, impresionat de căința acestuia, l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lui versiune asupra conspirației. Șobolanul Adonis aduse vești proaste: când Petey Skouras o tulise la Frisco, luase cu el încasările pe-o săptămână. Așa îi spusese Audrey când ridicase banii din Southside. Buzz se vârî în discuție, gândindu-se că leoaica nu putea fi atât de proastă încât să încerce să profite de pe urma dispariției lui Petey. Probabil că o făcuse chiar el - își luase o primă suplimentară, pe lângă cei o mie de dolari primiți pentru bătaia încasată. Știrile aduse de Johnny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sărute, mânjindu-se tot. Apoi îi spuse printre sărutări: — Mickey știe că l-ai furat. Audrey icni. — Asta nu-i corect! Apoi: — Nu trebuie să mă vezi așa! Buzz se gândi că Fritzie K. se apropia, așa că o înșfăcă pe leoaică și o cără afară, la mașina ei. Îi spuse gâfâind: — Ia-o spre Ventura pe autostrada Pacific Coast. Eu o să fiu în spatele tău. Nu e Beverly Wilshire, dar e un loc sigur. Audrey întrebă: — Cinci minute, cât să împachetez? Buzz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu excepția iubitului ei cărăuș, Audrey începu să plângă. Buzz îi sărută restul de cremă de pe față, îi spuse că-l va suna el pe amicul lui, ca să se ocupe de locuință, și că diseară o să o sune și pe ea. Leoaica îl lăsă să plece, suspinând, dar cu ochii uscați. — Mickey era bun pentru parale, dar era mizerabil în pat. O să încerc să nu-i duc dorul. *** Buzz se duse direct la Oxnard, următorul oraș în direcția sud. Găsi un telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe rupte chiar acum. Tocmai m-a sunat locotenentul de la Brigada de Intervenții și mi-a zis că e cea mai nasoală încăierare pe care a văzut-o vreodată. Vrei să pui vreun pariu? Șansele s-o poată scoate pe leoaică afară din țară: unu la unu. — Șefu’, Mickey a luat-o razna din cauza lui Audrey. Probabil că asta l-a făcut să-i sară muștarul. A aflat că ea îl ciupea la afacerea lui de cămătărie. — Iisuse! Știe despre... — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Dudley Smith din anuarul absolvenților de la Academia de Poliție a LAPD, apoi se îndreptă spre Chateau Marmont. Amurgul și o ploaie ușoară coborau peste lume în timp ce el parca pe Sunset, în fața intrării principale. Tocmai începea să-și facă griji în privința leoaicei, când Mal îi bătu în parbriz și se urcă în mașină. Buzz zise: — Punct lovit. Tu? — Punct lovit de două ori. — Șefu’, chestia e cu dus-întors și contrazice din nou ipoteza cu tipul între două vârste. Mal își întinse picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
despre vapoare spre China și despre slujbe de mercenari în America Centrală, unde liderii locali îi plăteau pe gringos cu mulți pesos ca să stăvilească Pericolul Roșu. Au discutat dacă s-o ia cu el pe Audrey sau s-o lase pe leoaică într-un loc secret vreme de vreo doi ani, punând în balanță argumentele pro și contra. Au ajuns la o singură concluzie: Buzz se va mai ocupa încă patruzeci și opt de ore de răzbunare, după care se va ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
De ce? Pentru că faci să le fie frică să rămână singuri. Asta te include și pe tine? — Mai ales pe mine. Audrey sări în brațele lui. Buzz lăsă plasa să cadă și îi trase un picior, pentru noroc. O duse pe leoaică în dormitorul din față și încercă să stingă lumină. Audrey îl prinse de mână. — Las-o. Vreau să te văd. Buzz se dezbrăcă, așezându-se pe marginea patului. Audrey se dezgoli încet, apoi sări pe el. Se sărutară de zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fi putut să ceară imediat națio nalitatea franceză, căci ea s-a născut la Paris. Dar a vrut să rămână româncă. — Cum ai regăsit-o după detenție? — A fost o apropiere patetică între noi. Mă simțeam ca un vierme în fața leoaicei care era ea. Nu știu dacă viermele poate avea remușcări, dar eu trăiesc cu ele. Nu pot să cred că am fost în stare să-mi duc viața fericită, în timp ce ea avea parte numai de suferință. Ceea ce tri miteam din
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
5. Trezițivă, bețivilor, și plîngeți! Văitați-vă toți cei ce beți vin, căci vi s-a luat mustul de la gură! 6. Căci în țara mea a năvălit un popor puternic și fără număr, cu dinți de leu, și măsele de leoaică. 7. Mi-a pustiit via; mi-a făcut bucăți smochinul, l-a jupuit de coajă și l-a trîntit jos; mlădițele de viță au ajuns albe! 8. Bocește-te, ca fecioara încinsă cu un sac după bărbatul tinereții ei! 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
fi putut să ceară imediat națio nalitatea franceză, căci ea s-a născut la Paris. Dar a vrut să rămână româncă. — Cum ai regăsit-o după detenție? — A fost o apropiere patetică între noi. Mă simțeam ca un vierme în fața leoaicei care era ea. Nu știu dacă viermele poate avea remușcări, dar eu trăiesc cu ele. Nu pot să cred că am fost în stare să-mi duc viața fericită, în timp ce ea avea parte numai de suferință. Ceea ce tri miteam din
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Este jefuită, pustiită, și stoarsă de tot! Inima îi e mîhnită, îi tremură genunchii, toate coapsele suferă, și toate fețele au îngălbenit. 11. Unde este acum culcușul acela de lei, pășunea aceea pentru puii de lei, pe unde umbla leul, leoaica și puiul de leu, fără să-i tulbure nimeni? 12. Leul sfîșia cît îi trebuia pentru puii săi, sugruma pentru leoaicele sale; își umplea vizuinile de pradă, și culcușurile cu ce răpise. 13. "Iată că am necaz pe tine, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]