480 matches
-
a lăsat împăratului Ludovic cel Sfînt imaginea unui suveran înzestrat cu cele mai rare virtuți morale și cu o pietate profundă. Ducînd o exisență foarte simplă, nu o dată îi primește pe cei săraci la masa sa sau îi îngrijește pe leproși, în fiecare noapte se trezește pentru slujba religioasă și, în fiecare vineri, se lasă biciuit în amintirea flagelării lui Hristos. În 1244, refăcut după o grea boală, el hotărăște să ia crucea și să se îmbarce, în august 1248, la
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
cel Mare se îngrijea de tot ceea ce era necesar pentru viața acestui așezământ de binefacere. Însă și mai impresionant este faptul că Sfântul Vasile nu s-a sfiit să aducă în casele de binefacere pe cei mai abandonați oameni, pe leproși, care din cauza bolii lor, erau ocoliți de toată lumea. Această instituție de caritate se subîmpărțea în diferite compartimente după nevoile celor în cauză și a celor care îi slujeau. Aici se afla biserica și locuința mitropolitului. În apropiere se aflau camerele
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
care l-au avut ca inițiator pe marele sfânt Vasile, episcopul Cezareei Capadociei († 379). În această perioadă, vom putea vorbi de: azile, ospătării, case pentru reeducarea fetelor decăzute, școli și spitale pentru cei neputincioși, chiar și așezăminte speciale pentru cei leproși. Toate acestea au rămas cunoscute sub genericul Vasiliada. Acestea, cu siguranță, s-au extins în Biserică pentru că la sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea pe scaunul Patriarhiei de Constantinopol a fost așezat unul dintre cei
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
fără a face deosebire între oameni, fie ei creștini, păgâni sau evrei" (Petcu, 2009, p. 165). În timpul păstoririi sale în Cezareea Capadociei a înființat instituții de asistență socială ca: azil, ospătărie, casă pentru reeducarea fetelor decăzute, spital, chiar și pentru leproși. Toate aceste așezăminte sunt cunoscute sub numele generic de Vasiliada (Rămureanu, 1992, p. 178). Un aspect foarte important dezbătut de către Vasile cel Mare a fost cel cu referire la stratificarea socială. Viața morală și economică a timpului în provincia în
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
și dintr-o funcție de diplomat la o ambasadă și se ascunsese prin buruieni de rușine, ieșind la cumpărături doar noaptea. Vuise Iașul la aflarea veștii că X era un turnător și absolut toată lumea îl evita mai ceva ca pe un lepros. Cînd a scos capul? mă întreabă profesorul Giurăscu. O dată cu ceilalți. Ăștia nu duc lipsă de tupeu. I se dă cuvîntul turnătorului și acesta, văzîndu-l pe Giurăscu, devine moale. Eh, nu am lucrat singur la proiectul acesta. A fost și profesorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pompierilor și artificierilor la catolici. Pe măsură ce-mi vorbea de o divinitate, lua statueta de lemn și mi-o arăta. Gestica era de ritual, plină de respect. Aproape că făcea abstracție de existența mea. Acesta este Babalu Aye, zeul leproșilor, al medicinii și al recoltelor. Este identificat cu Sfîntul Lazăr. Acesta este Oko, zeul agriculturii și al fertilității. Acesta este Olokun, zeul oceanelor, responsabil de furtuni și amenință să înghită lumea. Obatalá, marele șef, îl neutralizează menținîndu-l la fundul apelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe acolo, luna, care acoperă câmpul cu un văl prăfuit, murdar ca un perete văruit și soios. * Dacă ar fi fost alte timpuri, dar demult, în anii cărora le spunem ai evului mediu, acolo ar fi fost un câmp al leproșilor alungați ca niște duhuri necurate din orașele și satele ținutului. Acolo și-ar fi făcut un lăcaș al lor, unde, cu clopotul la gât, să se ferească lumea de ei, ar fi murit de mizerie și de răutatea pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
lăcaș al lor, unde, cu clopotul la gât, să se ferească lumea de ei, ar fi murit de mizerie și de răutatea pe care o produce mizeria în sufletul celor condamnați, căci în sufletul nenorocit și simțămintele se nenorocesc. Acolo leproșii ar fi primit nevestele și ibovnicele necredincioase să le spurce cu pofta lor și cu puroiul lor fetid, cu gura fără dinți, cu batjocura pumnilor fără degete, pedeapsă mai cumplită pentru aceste păcătoase decât tăișul gealatului. Dar acestea sunt închipuiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
tăios iarna, când spulberă zăpada, leneș în celelalte anotimpuri... Foarte rar, câte un iepure, fugind bezmetic. Nici o destinație nu se poate da acestui pământ al nimănui. In alte timpuri, poate în evul mediu, acolo ar fi fost un câmp al leproșilor alungați din lume. Acolo și-ar fi făcut un lăcaș al lor, purtându-și clopotul la gât, să se ferească oamenii de dânșii, și acolo ar fi murit de mizerie și de răutatea pe care o produce mizeria în sufletele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ar fi făcut un lăcaș al lor, purtându-și clopotul la gât, să se ferească oamenii de dânșii, și acolo ar fi murit de mizerie și de răutatea pe care o produce mizeria în sufletele nenorocite. Acum nu mai sunt leproși, nici ciumați. Ar fi fost potrivite, în aceste locuri, niște spânzurători pentru tâlhari și ucigași, dar acum nu se mai practică spânzurarea. Așa că nu se poate da nici o întrebuințare acestui pământ sterp, care nici măcar nu a fost revendicat de nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
puteau căpăta o destinație spirituală; și acest caracter l-au avut toate bunurile libere ale Bisericii, care se administrau și se distribuiau în spiritul iubirii; prin ele se întrețineau sfinții slujitori, cultul divin se alimenta; mîinile săracilor, ale văduvelor, ale leproșilor, ale sclavilor, ale pelegrinilor, ale tuturor nevoiașilor deveneau prețioase scrinuri în care Biserica își păstra comorile ferite de rapacitatea omenească; și făcînd toate acestea, maica enoriașilor nu se îndepărta de slujirea ecleziastică, fiindcă este vorba aici de o slujire în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
trăi”). 3. Îl învie, după ce a plâns și S-a rugat; și modul de a-l învia a fost porunca: („Lazăre, vino afară!”). 286. DESPRE CINA DIN BETANIA. MT. 26,6-10. 1. Primul. Domnul ia cina în casa lui Simon leprosul, împreună cu Lazăr. 2. Maria varsă untdelemnul pe capul lui Cristos. 3. Iuda murmură zicând: („Pentru ce această risipă?”); dar Domnul o apără pe Magdalena încă o dată, zicând: („De ce necăjiți femeia? Căci frumoasă faptă a săvârșit față de Mine”). 287. DUMINICA FLORIILOR
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mult mai mică dinapoi; vehicul socotit totuși primejdios circulației publice, ca, de altfel, toate bicicletele și bicicliștii, obligați pe atunci de Prefectura Poliției ca, pe lângă trompeta cu bășică de gumă, să aibă atârnat de ghidon un clopoțel, la fel cu leproșii din Evul Mediu; și totuși, se mai pu tea citi Încă, din când În când, la rubrica „Întâmplări din Capi tală“ din Universul, vreun caz nenorocit cu trecători călcați de o bicicletă. În această epocă de domnie suverană peste toate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Petru Dâncă, Pr. Ion Butnaru, Pr. Petru Băcăoanu, Pr. Gh. Patrașcu, Pr. Carol Susanu (preot diecezan), precum și despre studenții teologi: Iosif Sabău, Iosif Simon, Eugen Blăjuț și Iosif Gabor. Rostul preotului „Mergeți, arătați-vă preoților!” (Lc 17) Evanghelia celor 10 leproși, despre care se vorbește în Luca 17, 11-19, pune la discuție o chestie din cele mai de căpetenie: rostul preotului. Dar această chestie se pune în discuție în două feluri. Întâi, înaintea credinței ne întrebăm: trebuie preot? E nevoie de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
hrană cerească, el căsătorește, el curăță prin spovadă, el e totul în viața sufletească cum tatăl e totul în viața trupească. Despre dânsul vorbește Isus oamenilor din toate timpurile și le dă porunca pe care a dat-o celor 10 leproși din Evanghelie, zicându-le: „Mergeți de vă arătați preoților!” Marele om, cu renume universal, Giuseppe Verdi, muzicantul neîntrecut, a spus cuvântul său pentru ultima dorință, cuvânt pe care îl pun ca auguriu ce-l fac tuturor cetitorilor mei, ba tuturor
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
nu mai este interesat și avid de câștig, de petreceri, de visuri cavalerești. Frecventează bisericuțele din marginea orașului, rămâne ore întregi într-o tăcere misterioasă, se roagă uneori cu suspine adânci și în momentele de extaz se duce chiar între leproșii cazați în afara zidurilor orașului, lucru de neconceput pentru un cetățean onorabil și sănătos la cap. Peste tot împarte cu dărnicie bani proveniți din vânzări; pe oricine îl întâlnește în cale, țăran, orășean, cavaler, slugă, episcop, cerșetor, îl învăluiește cu o
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
sângerii/ trandafirii/ nu mai știu să înflorească/ pe pământul de ape sticlind/ Aud cum cresc lichenii/ în ochiul oglinzilor negre/ și-n încăperea strâmtă unde m-am întors/ văd cum se prelinge pe ziduri/ vorbire străveche,/ nevindecatele răni/ de pe trupul leprosului// Cu fața spre asfințit/ în singurătate/ lunec/ cu treptele casei/ în mlaștinile zămislitoare/ de putredă frăgezime” (Al patrulea amurg). În următoarele cărți se reiau aceleași teme și motive, cu variații de ton. Universul din Multcălătoare / Preatrecătoare (1981), din nou întunecat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
El, s-a Învrednicit de milostivirea Lui și El a tămăduit-o de toată stricăciunea”. Câteva rânduri mai departe: „O tradiție spune că Maria Magdalena ar fi o păcătoasă care a uns cu mir picioarele Domnului În casa lui Simon Leprosul și că era una și aceeași persoană cu Maria, sora lui Lazăr”. Această opinio communis este completată, adeseori, cu episodul „femeii adultere” salvate in extremis de Isus, cum se Întâmplă, de exemplu, În celebrul film al lui Martin Scorsese, The
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Fragmentul din Matei (26,6-13) ne prezintă o femeie oarecare, ținând În mâini un vas de alabastru plin cu parfum de mare preț. Ea Îl varsă, atenție!, peste capul lui Isus, În timp ce Acesta șade la masă În casa lui Simon Leprosul, cum menționează și textul din Proloage. În urma gestului, ucenicii se enervează și-I cer socoteală, dar Isus, așa cum ne amintim, ia apărarea femeii, spunându-le că ea a făcut ce-a făcut ca semn al apropiatei Sale Îmbălsămări și Înmormântări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
alabastru, gest care va declanșa, brusc, drama finală a predării Mântuitorului, a condamnării și crucificării Sale (scenariul va fi preluat genial de Dostoievski, În Idiotul). Luca Însă creează amalgamul despre care vorbeam. El plasează scena În casa unui fariseu, nu lepros, pe nume Simon. Contextul lucanian este unul de polemică antifariseică, unctio Încheind un capitol În care Isus vorbește despre Ioan Botezătorul și despre botezul cerut de acesta și refuzat de mulți dintre farisei. Iată fragmentul care ne interesează În cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
La Marcu, Iuda se pierde În masa „celor doisprezece Iuda”. Matei (capitolul 26) propune o versiune diferită, cu câteva elemente inedite. Arhiereii și bătrânii poporului se adună la Caiafa și pun la cale prinderea lui Isus. Acesta merge la Simon Leprosul din Betania, unde o femeie Îi toarnă pe cap un vas de parfum prețios. Matei ne spune că „ucenicii s-au mâniat” din cauza risipei. Nu se Înțelege bine dacă din pricina episodului din casa lui Simon ori fără vreo legătură directă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Întrupează. Cu altă privire se apropie de personaj Giovanni Papini, În prima povestire, „Giuda tentato”, din volumul I testimoni della Passione (Martorii Patimilor), apărut În 1938. Papini surprinde momentul ispitirii, fixat a doua zi după cina din casa lui Simon Leprosul. Iuda stă Întins la umbra unui ficus, În câmpia Betaniei, „la ceasul opresiv al siestei”, notează Papini, trimițând simultan spre atmosfera magic-seducătoare din Phaidon, dar și la sensul teologic al „ceasului amiezii”, ceasul acediei, al demonului „meridian”. Aici, la umbra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
venisem, un tânăr amic, poet, A.P., zâmbind cald cum știa să o facă când emitea un lucru neplăcut, mi-a spus, privindu-mă cu ochii lui albaștri: „Cred că-ți dai seama, nu-i așa, Nicolae, că... ai devenit un lepros social!”. Am dat din cap și am Încercat să zâmbesc, dar În mintea-mi strigam: - Oho, prietene sau... fost, cald, prieten, dar de când! Sunt un „lepros social” de la o fragedă vârstă și „ea” m-a izbit cu atâta vehemență, această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
albaștri: „Cred că-ți dai seama, nu-i așa, Nicolae, că... ai devenit un lepros social!”. Am dat din cap și am Încercat să zâmbesc, dar În mintea-mi strigam: - Oho, prietene sau... fost, cald, prieten, dar de când! Sunt un „lepros social” de la o fragedă vârstă și „ea” m-a izbit cu atâta vehemență, această boală care răspândește o inestimabilă duhoare, Încât, În prostia tinereții și a lungii mele singurătăți, am simțit chiar ispita revoltei! Da, a revoltei contra zeilor, Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un liceu peste care Începuseră să domnească tinerei aroganți, cu fulare murdărele În jurul gâtului, care veneau de la „județeana UTM”, și peste niște profesori zgribuliți de frică, ci În plină capitală, iar „coborîrea” mea din nou În postură de victimă, de „lepros social” cum ziceai tu, a fost anunțată din capitala Franței și nimeni În toată țara românească nu a mai putut-o ignora! Ce „gafă”, nu-i așa, monumentală, dar și ce aroganță, ce spirit „aventurier”, dar și ce splendidă „sinucidere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]