972 matches
-
Albă (1476), întru pomenirea oștenilor moldoveni căzuți în acea luptă. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2015, având codul de clasificare NT-II-a-A-10647 și fiind formată din 4 obiective: După cum relatează cronicarul Grigore Ureche în ""Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă"", sultanul Mahomed al II-lea ("Cuceritorul") a invadat Principatul Moldova în anul 1476, împreună cu o armată numeroasă
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
sunt cu totul deșarte"". Conform tradiției locale, Biserica "Sf. Gheorghe" - Albă din Baia a fost construită de domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) după lupta de la Baia (1467). Anul construcției bisericii nu este cunoscut în lipsa pisaniei și a altor referiri în letopisețele medievale. Legendele leagă Biserica Albă din Baia de Bătălia de la Baia din 14-15 decembrie 1467. Conform letopisețului lui Grigore Ureche, regele Matia Corvin a intrat în Moldova cu oastea sa ungurească ca să supună Moldova. A trecut Carpații Orientali pe Valea
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) după lupta de la Baia (1467). Anul construcției bisericii nu este cunoscut în lipsa pisaniei și a altor referiri în letopisețele medievale. Legendele leagă Biserica Albă din Baia de Bătălia de la Baia din 14-15 decembrie 1467. Conform letopisețului lui Grigore Ureche, regele Matia Corvin a intrat în Moldova cu oastea sa ungurească ca să supună Moldova. A trecut Carpații Orientali pe Valea Trotușului, a trecut prin orașul Roman pe care l-a jefuit și incendiat și apoi a luat
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
1394-1399), iar, doar după tată, pe Alexandru (viitorul domn Alexandru cel Bun, ce a cârmuit statul românesc est-carpatin, între 1400-1432) și pe Bogdan „jupanul”. Cu supranumele de „Ologul” (mai mult ca sigur cu înțelesul de „Paraliticul”), îl întâlnim numai în Letopisețul de la Putna, întocmit, în primii ani ai veacului al XVI-lea, motivele, pentru care a rămas în istorie cu această poreclă, necunoscându-se cu precizie (probabil că suferea de o boală care îi îngreuna deplasarea). Mănăstirea a fost înzestrată de
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
sfânt militar), a avut loc Bătălia de la Râmnic dintre oastea moldoveană condusă de Ștefan cel Mare și oștile muntenești și turcești conduse de Basarab cel Tânăr (Țepeluș) și Alibeg. Lupta a fost câștigată de moldoveni, cronicarul Grigore Ureche scriind în letopisețul său că s-ar fi ""arătat lui Ștefan vodă sfântul mucenicu Procopie, umblându deasupra războiului călare și într-armatu ca un viteazu"". În semn de mulțumire pentru victoria sa, Ștefan cel Mare a înălțat între 8 iulie și 13 noiembrie
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
complet: ) este o lucrare scrisă de cărturarul Radu logofătul Greceanu. Este cronica oficială a Țării Românești în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Scopul cronicii era asigurarea faimei în țară și peste hotare, printr-o scriere care să fie independentă de vechiul letopiseț al țării și de "Letopisețul Cantacuzinesc". Autor a fost ales de către Brâncoveanu un cărturar care împreună cu fratele său Șerban Greceanu se distinsese încă de pe vremea lui Șerban Cantacuzino (1678-1688), traducând sub oblăduirea lui Constantin Cantacuzino stolnicul Biblia în limba română
Cronica lui Radu Greceanu () [Corola-website/Science/332909_a_334238]
-
de cărturarul Radu logofătul Greceanu. Este cronica oficială a Țării Românești în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Scopul cronicii era asigurarea faimei în țară și peste hotare, printr-o scriere care să fie independentă de vechiul letopiseț al țării și de "Letopisețul Cantacuzinesc". Autor a fost ales de către Brâncoveanu un cărturar care împreună cu fratele său Șerban Greceanu se distinsese încă de pe vremea lui Șerban Cantacuzino (1678-1688), traducând sub oblăduirea lui Constantin Cantacuzino stolnicul Biblia în limba română din 1688. se caracterizează prin
Cronica lui Radu Greceanu () [Corola-website/Science/332909_a_334238]
-
un turn-clopotniță înalt, pe care s-a amplasat o pisanie. Împrejmuirea mănăstirii s-a făcut cu binecuvântarea mitropolitului Anastasie Crimca. De asemenea, a fost construită și trapeza. Contribuția domnitorului Miron Barnovschi-Movilă a fost menționată și de cronicarul Miron Costin în letopisețul său. Vorbind despre ctitoriile domnitorului sus-menționat, cronicarul scrie următoarele: După slujba ce au făcut Barnovschii-vodă împărăției la Dașău, domniia cu mare fericiie țărîi, stîndŭ tot după grijile țărîi și după lucruri dumnedzăierești. Și au fîrșitŭ mănăstirea mare în dricul orașului
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
Sfântul Mare Mucenic Procopie (sfânt militar), voievodul moldovean Ștefan cel Mare (1457-1504) a obținut o victorie în lupta de la Râmnicu Sărat împotriva lui Basarab al IV-lea cel Tânăr (Țepeluș), domnul Țării Românești (1477-1481, 1481-1482). Cronicarul moldovean Grigore Ureche în "Letopisețul" său afirmă despre lupta de la Râmnicu Sărat, cu Basarab cel Tânăr (Țepeluș), din 1481 că s-ar fi ""arătat lui Ștefan vodă Sfântul Mucenicu Procopie, umblându deasupra războiului călare și într-armatu ca un viteazu, fiindu într-ajutoriu lui Ștefan vodă
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
a 35 de localnici sunt înscrise pe placa comemorativă de la monumentul din centrul satului. Răsculăcirea, deportarea celor mai buni gospodari și-au lăsat și ele amprentele dureroase în inimile locuitorilor din sat. Colectivizarea a fost încă o pagină neagră din letopisețul satului. În prezent principala noastră bogăție - pământul este proprietatea sătenilor, care îl lucrează în mod individual. În sat lipsește un cămin cultural, iar gazificarea caselor de locuit și obiectelor de menire social culturală e abia în stadiu de început. Nu
Podgoreni, Orhei () [Corola-website/Science/305195_a_306524]
-
atestări documentare ale unor localități au apărut în 1375 și în documente interne din 1423. În perioada 1435-1442, Vaslui a fost rezidența Țării de Jos și era considerat a doua citadelă a Moldovei. De Vaslui scrie și Grigore Ureche în Letopisețul său următoarele: „"[...] la leatul 6948 dichemvrii 12 zile, iarăși au intrat tătarii în Țara de Jos, de au prădat și au arsu Vasluiul și Bârladul. Iară letopisețul leșesc de acești/tătari ce scrie mai suscă au prădat țara, nimica nu
Județul Vaslui () [Corola-website/Science/296669_a_297998]
-
considerat a doua citadelă a Moldovei. De Vaslui scrie și Grigore Ureche în Letopisețul său următoarele: „"[...] la leatul 6948 dichemvrii 12 zile, iarăși au intrat tătarii în Țara de Jos, de au prădat și au arsu Vasluiul și Bârladul. Iară letopisețul leșesc de acești/tătari ce scrie mai suscă au prădat țara, nimica nu însemnează"”. În 1440, Bogdan al II-lea câștigă în pădurea de la Crasna o importantă bătălie împotriva polonilor, dar eroismul și patriotismul locuitorilor acestor meleaguri a fost dovedit
Județul Vaslui () [Corola-website/Science/296669_a_297998]
-
folosește importante documente ale epocii: "Cronica lui Constantin Manasses" (secolul XII), „Cronografia pe scurt a patriarhului Nichifor al Constantinopolului”, „Cronica universală a lui Simion magistrul și logofățul”, "Cronica lui Ioan Zonaras", "Cronica anilor 1296-1413 (atribuită lui Ioan Chortasmenos)", așa - zisele "„Letopisețe sârbești noi”, „Letopisețul de la Putna”", iar unele informații le-a luat direct din Biblie. Soarta manuscrisului este următoarea: manuscrisul a fost descoperit la mănăstirea Bistrița în anul 1845 de filologul rus Vasili Grigorovici, care-l publică la Kazan în anul
Mihail Moxa () [Corola-website/Science/306814_a_308143]
-
ale epocii: "Cronica lui Constantin Manasses" (secolul XII), „Cronografia pe scurt a patriarhului Nichifor al Constantinopolului”, „Cronica universală a lui Simion magistrul și logofățul”, "Cronica lui Ioan Zonaras", "Cronica anilor 1296-1413 (atribuită lui Ioan Chortasmenos)", așa - zisele "„Letopisețe sârbești noi”, „Letopisețul de la Putna”", iar unele informații le-a luat direct din Biblie. Soarta manuscrisului este următoarea: manuscrisul a fost descoperit la mănăstirea Bistrița în anul 1845 de filologul rus Vasili Grigorovici, care-l publică la Kazan în anul 1851. În prezent
Mihail Moxa () [Corola-website/Science/306814_a_308143]
-
celui înșelat de Doamna Chiajna și de fiul ei, voievodul Petru cel Tânăr , hotărăște schimbarea domniei în Țară Românească. Primul act notabil al acestei domnii îl reprezintă o baie de sânge printre boieri, făcută după modelul Mircea Ciobanul. Astfel, în "Letopisețul Cantacuzinesc", se menționează că: "„deci atuncea boiarii câți erau pribegi încă au venit de s-au închiat toți la Alexandru vodă. După aceia trecând 2 luni, iar Alexandru vodă au început de au tăiat mulțime de boiari, anume: Radul logofătul
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
exterior sudic al pridvorului se află un rând de patru medalioane cu monahi (printre care și starețul Isaia). În pridvorul bisericii se află, sub ocnița tabloului votiv, piatra de mormânt a episcopului Macarie, cel care a înscris în file de letopiseț povestea anilor de domnie ai ocrotitorului său, Petru Rareș, precum și lespedea funerară a mamei lui Alexandru Lăpușneanu. Ambele au fost aduse aici, potrivit tradiției, din pronaosul bisericii. Pe lespedea de pe mormântul Doamnei Anastasia se află următoarea inscripție: "Binecredinciosul și de
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
din Țările Române dar și a multor slujitori de-ai lor. Printre acești slujitori vrednici de laudă se remarcă și neamul Hânculeștilor despre care Alexandru Xenopol scria: „Multe pagini frumoase, numeroase ca stelele în cer a înscris această familie în Letopisețul suferinței poporului nostru”. Posibil, cel mai ilustru membru al acestei familii de nobili moldoveni a fost sărdarul Mihalcea Hâncu. „Fruntaș al vitejilor basarabeni”, el s-a remarcat, mai ales, în răscoala contra despotului Gheorghe Duca, cît și prin întemeierea unui
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
a orașelor transilvănene, iar ocupațiile locuitorilor s-au extins și la meșteșugurile practicate de sași. Din punct de vedere al dovezilor scrise, Tîrgu Neamț este unul din cele mai vechi orașe din Moldova, fiind atestat documentar la sfârșitul anilor 1300 (Letopisețul Novgorodului - cunoscut și ca „Lista rusă de orașe”, datat între 1387-1392), din timpul domniei lui Petru vodă, când se construiește și Cetatea Neamțului. Toponimul Neamț este menționat întâia oară în lista rusă de orașe „valahe” - adică românești - întocmită între anii
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
perioadă de timp s-a crezut că această biserică a fost construită după Bătălia de la Podu Înalt din 10 ianuarie 1475, când oștile moldovenești ale lui Ștefan cel Mare le-au înfrânt pe cele turcești. Această confuzie a plecat de la letopisețul lui Grigore Ureche, în care cronicarul sus-menționat a scris următoarele: "„Și într-acéia laudă și bucurie au ziditu bisérica în târgu în Vasluiu, dându laudă lui Dumnezeu de biruință ce a făcut”.", iar Misail Călugărul a completat că "„Mărgândŭ Ștefan vodă
Ținutul Vasluiului () [Corola-website/Science/334499_a_335828]
-
și în volum în 1915 de către Editura Minerva din București. Acțiunea filmului se petrece la începutul secolului al XVII-lea, în timpul domniei în Moldova a lui Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615). Sursa principală de inspirație a romancierului a fost "Letopisețul Țărîi Moldovei de la Aaron Vodă încoace" al cronicarului Miron Costin (1633-1691) în care sunt relatate principalele evenimente istorice petrecute în timpul domniei lui Tomșa Vodă. Multe personaje ale cărții sunt figuri istorice precum domnitorul Ștefan Tomșa, Doamna Elisabeta Movilă și fiii
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
veche a Putnei care acum ca parohialnică eclezerisească"" din 4 iulie 1853); sau 1346 (după cum este indicat de Dimitrie Dan în monografia Putnei din 1905). Primul cronicar care a menționat această tradiție a fost marele vornic Nicolae Costin (1660-1712) în ""Letopisețul Țării Moldovei de la zidirea lumii până la 1601 și de la 1709 la 1711"". Vechea biserică de lemn de la Putna s-a distins în istoria românilor prin aura acestei legende, care i-a însoțit și protejat existența de-a lungul veacurilor. După
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
Întemeietorul; n. înainte de 1307 - d. 1367) a fost voievod al Maramureșului și domn al Moldovei. Este privit drept întemeietorul țării Moldovei, stat de sine stătător, cu reședința la Baia. Perioada domniei lui în Moldova a fost de patru ani conform Letopisețului de la Putna: „"Și a domnit Bogdan, 4 ani"”.. Astfel, perioada domniei lui Bogdan I se presupune a fi fost între 1363 și sfârșitul lui 1367, dată oferită cu o oarecare certitudine de datarea bătăliei de la „Codrii Plonini” de la mijlocul anului
Bogdan I () [Corola-website/Science/299087_a_300416]
-
sub deal", în "capul iazului", adică probabil în apropierea locului unde a fost construită mai târziu Mănăstirea Frumoasa. Deoarece temelia a fost așezată într-un loc nesigur, zidurile bisericii s-au surpat la scurtă vreme. Cronicarul Nicolae Costin afirmă în letopisețul său că ""mănăstirea Galata, ce o zidisă în vale (...) să risipisă"". De la vechea biserică a mai rămas un clopot pe care se află următoarea inscripție: ""Acest clopot l-a făcut Io Petru Voievod și l-a dat mănăstirii unde este
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
am isprăvit-o și am miluit-o cu sate și cu metoace"". Din acest document rezultă că domnitorul dăruise un sat chiar în ziua sfințirii bisericii, presupusă de Nicolae Stoicescu a fi chiar data documentului. Cronicarul Grigore Ureche menționează în Letopisețul său că Petru Rareș a început construirea Mănăstirii Probota în anul 1528, ridicând-o până la jumătate în prima sa domnie și săvârșind-o în a doua sa domnie (""Pre acéle vremi Pătru vodă au urzit mănăstirea Pobrata și o au
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
-lea, zidul din partea de vest s-a prăbușit după ce s-a surpat o porțiune din deal. Plecând de la mențiunea că la asediul din 1717 austriecii nu au putut escalada zidurile mănăstirii, așteptând să le vină scări, după cum este scris în letopisețul lui Ion Neculce și în cronica tradusă de Alexandru Amiras, se poate deduce că zidul de vest nu se prăbușise încă. În 1682, la sfatul patriarhului Dosithei Notaras, Duca Vodă a instalat în clădirile complexului mănăstiresc o tiparniță cu litere
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]