353 matches
-
date ca adevărate și în mecanismul textual al dezvăluirii progresive a unei realități pe care TU era inițial incapabil s-o vadă. Așa cum am spus mai sus, segmentul [C] pare a contribui la regresul reprezentării prin întoarcerea la PdV1. Prezența lexemului vizuină, care conotează o locuință animală, și modul de hrănire al oamenilor cu pricina aruncă îndoiala și fac să oscileze reprezentarea între umanitate și animalitate. Sintagma nominală din [D1] (ceilalți oameni) confirmă PdV2 introdus la sfîrșitul lui [B], iar partea
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
doi membri care conțin cele două părți ale întregului (glas și picioare) care sînt cei doi indici ai umanității (facultatea limbajului articulat și poziția lui homo erectus). Conectorul CÎND aduce cel de al treilea membru în care conotația negativă a lexemului chip este corectată de adjectivul omenesc. Lexemul ca din B1 și verbul a arăta din B3 nu semnalează decît o aparență perceptuală a umanității. Reformulativului ÎNTR-ADEVĂR îi este încredințat rolul de a redefini animalele nedefinite de la începutul textului, transformînd
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ale întregului (glas și picioare) care sînt cei doi indici ai umanității (facultatea limbajului articulat și poziția lui homo erectus). Conectorul CÎND aduce cel de al treilea membru în care conotația negativă a lexemului chip este corectată de adjectivul omenesc. Lexemul ca din B1 și verbul a arăta din B3 nu semnalează decît o aparență perceptuală a umanității. Reformulativului ÎNTR-ADEVĂR îi este încredințat rolul de a redefini animalele nedefinite de la începutul textului, transformînd evidența perceptibilă (vezi) în cunoaștere (verbul a
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
deci un instrument metatextual pe care textul poate fie să-l presupună, fie să-l conțină explicit sub formă de marcatori de topic, titluri, subtitluri, cuvinte-cheie. Pe baza topicului, cititorul decide să privilegieze sau să mențină latente proprietățile semantice ale lexemelor în discuție, stabilind astfel un nivel de coerență interpretativă numită izotopie. (U. Eco, Lector in fabula, ed. cit., p. 131) Titlul "Deznădejdea bătrînei" anunță un sens care intră în contradicție cu începutul textului T81, însă treptat el devine coerent ca
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Harald Weinrich a fost unul dintre primii care au examinat rolul textual al timpurilor verbale (1964). În perspectiva a ceea ce el numea deja "lingvistica textuală", reflecția sa teoretică nu se mulțumea cu cadrul realizărilor lexicale (morfem temporal asociat cu un lexem) și frastice ale formelor verbo-temporale. Subliniind,1 împreună cu Carl Vetters, că "o descriere satisfăcătoare a întrebuințării timpurilor verbale nu se poate limita la un singur nivel de analiză, fie el frastic sau textual", ci trebuie să integreze aceste două nivele
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
fiindcă își regăsiseră COPILUL 728(HIJO). [...] [e12d] aș fi dorit să știu [e12e] dacă FIUL (HIJO) pierdut a renăscut și a murit în clipa aceea de extaz [...]. În ciuda acestui fapt, Caillos traduce hijo din [10c] cu enfant. Neglijența traducătorului confundă lexemul trimis în trecut în [e9d] ["în vremea cînd era copil (chico)"] cu cuvîntul ales de Borges pentru a sublinia starea fiului regăsit (hijo). Sub acest detaliu lexical se strecoară timpul și problematica transformării identitare a personajului. La începutul ultimului paragraf
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de reversibilitate (plus semantic = perceperea acțiunii ca inversă Zugun, 2000, p. 120): dezrădăcina, desface, demonta, decoda etc. (b) Compunerea constă în formarea de cuvinte noi, pe teritoriul limbii române, prin alăturarea (cu sau fără cratimă), contopirea sau abrevierea 64 unor lexeme deja existente în limbă. Se disting, astfel, următoarele tipuri 65 de compunere: * compunerea prin alăturare fără cratimă: Ionel Popescu, Ștefan cel Mare, Prâslea cel Voinic, de pe, ca să, o sută trei, cei ce, Luminăția Voastră, câte trei, de trei ori etc.
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
sensului: asindeta, brahilogia, parataxa, zeugma, anacolutul, apoziția, eufemismul etc. (...) Elipsa este adesea element constitutiv și al altor figuri: substituția (de nume, de personaje etc.), eufemismul, dar și sinecdoca, metonimia și metafora; aceste figuri și-ar pierde, de fapt, caracterul dacă lexemele ori sintaxa lor ar fi dezvoltate". Wooldridge = "Abrevierea (cuvintelor polisilabice și a celor compuse n.n.) se realizează în mai multe feluri: fie nu se reține decât litera inițială a fiecărui cuvânt, ceea ce se cheamă siglare, fie se trunchiază un cuvânt
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
sanscrita, greacă veche, latină etc.) și analitice (limbi care utilizează și morfemele libere, ca franceză, engleză, germană etc.). În sfîrșit, a fost introdus și un al patrulea tip, numit incorporant, specific limbilor amerindiene și care constă în adăugarea la un lexem a unui mare număr de afixe (prefixe și sufixe morfologice și lexicale). August Schleicher lămurește în 1861 și distincția aglutinant vs. flexionar. Limbile aglutinante utilizează afixe care exprimă categorii gramaticale clar delimitate, afixe adăugate unui radical care aproape că nu
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de limbile indienilor din America, considerate fie un tip unitar, fie subtip al limbilor izolante. De pildă, într-o limbă incorporanta cum este limba eschimo yupik (Siberia), se poate adaugă un număr foarte mare de afixe (uneori chiar zece) unui lexem. Secvență angyaghllangyugtug este compusă din angya - "barcă"; -ghlla- - afix (sufix) augmentativ; -ng- - "a lua, a procura, a face rost"; -yug- - "a vrea, a dori"; -țug- - sufix pentru persoana a III-a singular și se poate traduce prin El vrea să
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de exemplu limbile romanice) sau cu cadraj satelitar (de exemplu limbile germanice), după felul în care exprimă modul și direcția unei mișcări. Diferențele pot produce dificultăți în procesul de traducere. În funcție de caracterul informațiilor pe care o limbă o codează în lexemele unei propoziții, ea poate fi endocentrică (de exemplu daneză), atunci cînd densitatea e concentrată în verb, nucleul propoziției, sau exocentrică (de exemplu franceză), atunci cînd informațiile nucleare converg către nume, verbul conservînd doar un sens general destul de difuz 187. Într-
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
formele de relief etc. pot determina existența sau inexistentă unor cuvinte și numărul de semnificanți denumind aproximativ același desemnat. De pildă, desemnări precum somon, în limba populației de pescari comox (insula Vancouver), ren sau zăpadă, în lapona, au zeci de lexeme diferite (sememe în care cel puțin un sem este diferit). Clasificări ale limbilor lumii din perspectiva textuala nu s-au realizat în mod sistematic, dar s-ar putea avea în vedere anumite tiplogii discursive specifice, adică acele particularități pe care
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
funcțiile și între procedeele diferitelor secțiuni ale unui sistem lingvistic"]. 146 Ibidem. 147 Op. cît., p. 256. 148 Termenul de lexie desemnează, în concepția lui Bernard Pottier (Sémantique générale), un semn individualizat. Pot exista lexii simple (formate dintr-un singur lexem) și lexii complexe (alcătuite din mai multe unități lingvistice) (n.n.). 149 Eugenio Coseriu, "L'ordre des mots au Colloque de Gand. Bilan et perspectives", în Travaux de linguistique, nr. 14/15, (L'ordre des mots), 1987, p. 259. 150 Ibidem
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
recurge la limbajul obișnuit, dar îl folosește în mod neobișnuit, conferindu-i o întrebuințare specială, neobișnuită: metasemică și metaforică, categorială și expresivă. Prin urmare, individualitatea limbajului filosofic nu este conferită de utilizarea unei terminologii specializate, ci de întrebuințarea particulară a lexemelor: "vizând universalul, limbajul filosofic este mult mai bogat în substantive decât în verbe, în nominative decât în genitive, în propoziții atributive decât în cele relaționale; verbul A FI e mai des întâlnit în sensul lui copulativ, care vizează esența, decât
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
publicistica eminesciană se individualizează prin varietatea și expresivitatea construcțiilor sintagmatice: expresii precum politica lingăilor, politica silei, politica paraponisiților, vizând oportunismul oamenilor politici, se perpetuează de-a lungul întregii activități jurnalistice, devenind mărci inconfundabile ale scrisului jurnalistic eminescian. Asocieri inedite de lexeme, îmbinarea lexicului arhaic cu cel neologic, resuscitarea potențialului semnificativ al unor construcții populare, cultivarea unei topici individuale devin tot atâtea atribute ale originalității scrisului jurnalistic eminescian. Aluzia ironică, vizând sfera vieții politice românești, structura anecdotică a articolelor, sunt generate și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și raportul dintre libertate și fixare "idiomatică") fuseseră, însă, rezolvate într-unul dintre primele articole de "semantică structurală" ale lui Eugeniu Coșeriu 9. Aici, savantul de la Tübingen începea prin a distinge între "tehnica discursului", care cuprinde "unitățile lexicale și gramaticale (lexeme, categoreme, morfeme) și regulile pentru modificarea și combinarea lor în frază, mai exact, "cuvintele" și instrumentele și procedeele lexicale și gramaticale", pe de o parte, și "discursul repetat", care include "tot ceea ce este fixat în mod tradițional ca "expresie", "frază
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
întâi, e vorba despre non-comutabilitatea componentelor "discursului repetat", care ar exclude astfel posibilitatea studierii lor dintr-o perspectivă lexico-semantică. Astfel, referindu-se la "locuțiunea" Noaptea toate pisicile sunt gri, Coșeriu avertizează că, în acest caz, nu am putea afirma că lexemele pisică și gri sunt cuprinse în textemul amintit, deoarece "locuțiunea" în cauză nu se opune altor "locuțiuni" similare, de care să se diferențieze printr-o componentă ("trăsătură distinctivă") anume, dat fiind că textemele semnifică întotdeauna "en bloc". În consecință, "elementele
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
anumiți factori pragmatici și/sau sociolingvistici, putând fi astfel (B1) "situațională" sau (B2) "pozițională"61. Dintre aceste subcategorii, fixarea internă materială (A1) acoperă trei aspecte: stabilitatea ordinii și a relațiilor sintactice dintre componente, stabilitatea realizărilor fonetice și restricțiile selecționale ale "lexemelor" componente. În schimb, fixarea internă de conținut (A2) are în vedere unitatea semantică, i.e., gradul de compozabilitate al unei CFC. Cât privește fixarea externă, aceea de natură situațională (B1) privește capacitatea CFC de a se referi la realitatea extralingvistică și
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
privind actualizarea idiomurilor în discurs. Dintre acestea, sunt de reținut mai ales considerațiile asupra "metaforizării secundare"74, fenomen care face ca, în ciuda statutului lor "idiomatic", cuvintele din cadrul unei unități frazeologice să poată contracta, în planul textului, anumite relații semantice în calitate de lexeme autonome. Vom reveni asupra acestui aspect în capitolele următoare. 2.4. Fără îndoială că panorama anterioară nu epuizează complexitatea cercetărilor frazeologice internaționale din ultimul secol. Pe lângă direcțiile și titlurile amintite mai sus, investigații consistente s-au desfășurat - ca să ne oprim
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
e vorba despre forme legate, despre "modificări" sau despre "cuvinte""; de exemplu, e din germ. Tische are semnificatul instrumental "pluralizator", în timp ce la din la table este un "actualizator"; d) semnificatul sintactic, care denumește "semnificatul construcțiilor gramaticale, adică al combinațiilor de lexeme sau de categoreme cu "morfeme""; de exemplu, germ. Tisch-e, privit ca o construcție, are semnificatul sintactic "plural" (categorie din care mai fac parte semnificate precum "singular", "activ"/"pasiv", "prezent"/"preterit", "actual"/"non-actual" ș.a.); e) semnificatul ontic, adică "valoarea existențială atribuită
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
în limbile funcționale paradigmatica și sintagmatica lexicului pe planul conținutului."251 Prin urmare, structurile lexematice sunt de două tipuri: structuri paradigmatice, "alcătuite din unități lexicale care se găsesc în opoziție pe axa conținutului"252 și structuri sintagmatice, adică "solidarități între lexeme motivate prin valoarea lor de limbă"253. 4.3.1. O structură paradigmatică poate fi, la rândul ei, primară, "dacă termenii săi se implică reciproc fără ca unul dintre ei să fie primar în raport cu ceilalți", sau secundară, "dacă implicația între termenii
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
punct dat al lanțului vorbirii și din termenii pe care prezența acestuia îi exclude"256. Câmpurile sunt delimitate cu ajutorul unor concepte pe care Coșeriu le-a propus prin analogie cu fonologia. În ceea ce privește unitățile și trăsăturile distinctive, fondatorul integralismului folosește termenii lexem (= "o unitate a conținutului lexical exprimată în sistemul lingvistic"; ex.: câine, lup, tigru etc.), arhilexem (= "un lexem al cărui conținut este identic cu un întreg câmp lexical"; ex.: animal) și semem (= "trăsăturile distinctive care constituie lexemele", precum "carnivor", "patruped", "domestic
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
delimitate cu ajutorul unor concepte pe care Coșeriu le-a propus prin analogie cu fonologia. În ceea ce privește unitățile și trăsăturile distinctive, fondatorul integralismului folosește termenii lexem (= "o unitate a conținutului lexical exprimată în sistemul lingvistic"; ex.: câine, lup, tigru etc.), arhilexem (= "un lexem al cărui conținut este identic cu un întreg câmp lexical"; ex.: animal) și semem (= "trăsăturile distinctive care constituie lexemele", precum "carnivor", "patruped", "domestic" etc.). În ceea ce privește tipurile de opoziții, Coșeriu le clasifică în trei categorii: graduale, privative și echipolente. "Astfel, în
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
fondatorul integralismului folosește termenii lexem (= "o unitate a conținutului lexical exprimată în sistemul lingvistic"; ex.: câine, lup, tigru etc.), arhilexem (= "un lexem al cărui conținut este identic cu un întreg câmp lexical"; ex.: animal) și semem (= "trăsăturile distinctive care constituie lexemele", precum "carnivor", "patruped", "domestic" etc.). În ceea ce privește tipurile de opoziții, Coșeriu le clasifică în trei categorii: graduale, privative și echipolente. "Astfel, în anumite câmpuri unidimensionale, ca acela al exemplului german al lui Trier: ungenügendmangelhaft - genügend - gut - sehr gut sau cel al
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
celălalt)."257 În funcție de aceste opoziții 258, dar și de alte criterii, Coșeriu a realizat o minuțioasă clasificare a câmpurilor lexicale 259. Celălalt tip de structură paradigmatică primară este, pentru fondatorul integralismului, clasa lexicală: "O clasă lexicală este o clasă de lexeme determinate de către un clasem, acesta fiind o trăsătură distinctivă care funcționează într-o întreagă categorie verbală (sau, cel puțin, într-o întreagă clasă deja determinată printr-un alt clasem), într-o manieră în principiu independentă de câmpurile lexicale. Clasele se
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]