546 matches
-
de piscuri amețitoare, de neatins în condiții normale. Calmul indus miraculos prin aceste “intervenții” cu putere aproape hipnotică a fost pentru mine “panaceul” salvator, când în realitate tonica lor prezența, prestanța simplității personificate - la care eu doar râvneam - îți aduc licărul de claritate și echilibrul atât de necesar în cumpenirea lucrurilor, plusul energetic de care te simțeai dintr-o dată deposedat, cheltuit cu nechibzuință în atâtea înverșunări de prisos, nici măcar adiacente scopului cu care o anume situație te învrednicea... O vorbă spusă
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (12) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359541_a_360870]
-
Adrian Trifan, Mariana Zavati Gardner, Luca Cipolla, Iacob Cazacu-Istrati. Autorii, persoane de vârste și de profesii diferite, majoritatea de origine română, selectați pe principiul calității, trăitori în România sau în Republica Moldova, Germania, Italia, Anglia, Statele Unite, Canada, Australia, sunt uniți de licărul harului dumnezeiesc, de dragostea față de pământul românesc și față de limba română. O apariție singulară și binevenită în paginile cărții o constituie domnul Luca Cipolla, „italiano vero”, născut la Milano, împătimit de România și limba română, poet, prozator, traducător din română
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMANI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME.STARPRESS 2014, COORD LIGYA DIACONESCU de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360280_a_361609]
-
învăluit prin frunze. Profetică iarnă ! mi-am spus cu uimire. Mă îndepărtam puțin câte puțin cu vântul și gerul în brațe. Uneori lacrimile se scurgeau pe față ca niște mărgăritare. Zăpada de sub picioare se lăsa nimicită precum ceața, într-un licăr abia văzut. În drumul meu spre casă, am întâlnit când vorbe de bucurie, când de teamă și mânie pentru această schimbare bruscă. Lăsam în urmă glasul tânguitor al oamenilor și priveam din când în cînd la păsările-n zborul lor
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
vor ajunge în piscul literaturii, dar chiar numai un mușuroi de le-am socoti și tot înseamnă mai mult decât platitudinea drumului de viață care vine de nicăieri și merge niciunde. Tot înseamnă mai mult chiar dacă ar rămâne numai un licăr ca să lumineze peste timp un crâmpei din viața care a fost așa cum m-am străduit s-o fixez în cuvinte. Indiferent cât loc vor ocupa în viitor scrierile mele, știu că acum ele îmi creează momente de bucurie deplină, o
NICIODATĂ NU E PREA TÂRZIU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360068_a_361397]
-
că nu are și ea măcar unul, ne-am sfătuit cu tata și ne-am gândit să i te dăm ei... să fii copilul ei... așa, ar fi fost oarecum, tot ca în familie” - se grăbi să adauge mama sesizând licărul de spaimă din ochii Arinei. „Însă ea pusese ochii pe sora ta, Dora, că era mai dolofană, avea pielea albă ca laptele și era rumenă în obraji - copilul ăsta, nu știu ce soi era, că îi pria orice; se îngrășa și dacă
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
arcuite. Cam subțirel îmbrăcat, cu o traistă pe umăr, iar în mână cu un băț subțire de alun. Se uitară cu mirare la el. - Ai să reușești tu, măi, băiete? îl întrebă o femeie, simțind cum se reaprinde în întuneric licărul speranței. Și dacă pe drum ți se întâmplă ceva, doamne ferește? - Am să încerc, mătușă! zise băiatul. Nu se poate ca soarta să fie nedreaptă cu noi! Și dacă n-oi izbândi, cel puțin să știu că am încercat. Iar
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
fie a fost ce trebuia să fie este dincolo de orizont plouă viața topită până la os picură încet și-ngustează aleea înspre un Dumnezeu lacom mult prea lacom pentru o viață simplă nicio lumină nu e atât de puternică încât să licăre în interiorul ei dar înainte de toate se moare tăcere Referință Bibliografică: tăcere, se moare... / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1683, Anul V, 10 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Teodor Dume : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
TĂCERE, SE MOARE... de TEODOR DUME în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340253_a_341582]
-
sunt abia o adiere pe-o stâncă-n larg de mare, Abia adii și pletele mi le răsfir val după val, Tu ești furtuna care vine, bate și, ucigătoare, Să surpe lumea se izbește sinucigașă-n mal ... Eu sunt un licăr doar, mijind domol din scrum De jar abia aprins la primul ceas de-amurg, Tu arzi de peste zi și zi de zi în vâlvătăi și fum, Și focul tău te mistuie în flăcări care curg ... Copil-stejar (R.N.B.) Eu vin din
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
primi o jucărie îndelung râvnita, mi-a crescut sufletul. Am închis magazinul și-am pedalat, în mare grabă, până la Tușa Anuța. I-am povestit pe nerăsuflate. Tușa s-a bucurat de bucuria mea, dar am văzut în ochii ei un licăr sceptic. N-am reușit să-l ignor pe deplin. - La primuvară, it dăm și noi o oaie de pomeană. Că mai diemult ase ierea: Daca vreunu n-ave oi și vreia să s-apuce, îi dă hai de-ave câti-o
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
uraniu!” (Nichita Stănescu) ● „Theodor Răpan, evoluând nespectaculos, dar sigur, se impune ca unul dintre poeții rafinați și discreți ai tinerei generații ... ” (Cezar Ivănescu) ● „Theodor Răpan e un poet adevărat față de care cerneala tipografi- că n-are cum să-și refuze licărul de tandrețe!” (Gheorghe Tomozei) ● „Oricum, de Theodor Răpan Poesia românească nu va scăpa!” (Artur Silvestri) ● „La Theodor Răpan este vorba de o însușire organică a tradiției, de o retopire proprie, originală, făcută de un spirit cult, inteligent și stăpân pe
DUBLĂ LANSARE DE CARTE de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340933_a_342262]
-
hotar... Tu cheama-ma, iubite! Eu voi pași agale Prin gânduri infinite Care mă duc spre tine și mi te-aduc în cale... Tu cheama-ma, iubite! Așez pe colț de stea O salba de cuvinte, Zâmbet ștrengar și-un licăr din privirea mea... Tu cheama-ma, iubite! Și-ți fac din raze, scut, Petalele umbrițe S-or adapă c-un strop din dorul meu tăcut... Tu cheama-ma, iubite! Eu, uneori te strig Cu țipete șoptite, Si te-nvelesc cu
TU CHEAMA-MA, IUBITE! de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341033_a_342362]
-
în elementele de aur, de Poetul Dragostei al Cerului și al Pământului, atunci vom tâlcui sublim literele de foc care tresaltă în stihurile Iubirii. Dacă privim doar una din minunile Poemului sfânt, divinul Trandafir, în care răsar zorii înmiresmați în licărul de rouă, prelins pe brocardul petalelor îmbobocite ce dau binețe Soarelui, simțim că în mijlocul lor surâde o taină. Este Taina iubirii Poetului! Din toate aceste desăvârșite odrăsliri, înfrumusețate cu nenumărate felurimi, Poetul Dragostei a tors admirația, ce înflorește în Om
TAINA SCRISULUI (43) – LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341387_a_342716]
-
scânteiază-n urmele pașilor lui Iisus Hristos. Am îngenunchiat pe țărâna caldă, ca o plămadă de cer în care s-au cuibărit sceptruri și coroane voievodale, atârnate doar de poala veșniciei Celui Preînalt. Am simțit cum crește-n trupul meu licăr de floare, din mireasma sublimelor Fecioare, care au rămas în frumusețea vie a martiriului sfânt. Am atins smerit stâncile, foste odinioară schimnicii Hotarului de veghe, ce-au tors din Caierul timpului sumanul veșniciei. Am îmbrățișat falnicii brazi, scânteietori în sumanele
TAINA SCRISULUI (43) – LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341387_a_342716]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > DANS FANTASTIC Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 349 din 15 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Dans fantastic Zare străvezie, licărul de stele Somnolent la ora miezului de noapte, Ceas de rugăciune-a lanurilor coapte - Și se înfiripă straniu joc de iele. Ca o nălucire, dans sub clar de lună- Și, ciudat, nu este ora cunoscută; Nu e nici ciuleandra, nu
DANS FANTASTIC de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341416_a_342745]
-
veșnicia timpului. Mă fură gândurile și se țese un dialog cu oamenii peste timp, un dialog cu însuși timpul și din când în când, fac câte un popas la câte o clipă prea repede trecătoare peste care a alunecat un licăr de lumină. Și cuprinsă de farmecul unei existențe care pare când că am trăit-o, când că mi se pare, pun repede mâna pe creion s-o prind, s-o recreez, s-o torn într-o formă care să-i
PRIN ROMÂNIA ÎN VARA ANULUI 2013 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342212_a_343541]
-
din cele mai tulburătoare și mai stranii poeme ale acestui periplu liric. Este vorba de Bocet 17 și de Chipul din fereastră. Îl reproducem pe cel dintâi: Într-o oglindă spartă chipul mi se oglindește. Privirea zdrențuită caută pupila și licărul pierdut. Sub streașina frunții umbrită de vreme, ochii se-ngrămădesc. Gura cea strâmbă oare va mai putea rodi cuvinte drepte? În cioburile chipului cubist frica se-ncuibează: oare va recunoaște Cerul hidoșenia aceasta, când lutul cărnii sfâșiate se va risipi
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
a coborât privirea și lătrând aproape stins, Niciun gest n-a mai schițat, se știa demult învins. Vânzătorul negustor prezentându-i că pe-o marfă I-a lăudat pe fiecare, omițând să fac-o gafă. Observându-i ochii blânzi, fără licăr, bucurie, L-a-ntrebat pe comerciant, respectuos, cu modestie Dacă poate cumpăra cățelușul întristat Fiindcă-i este tare drag, este ceea ce-a visat. Fâstâcit peste măsură a-ncercat să-l lămurească: Cățelușul este șchiop, nu prea vrea nici să zâmbească, Nici
POVESTE DE LA FEREASTRA SUFLETULUI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342280_a_343609]
-
Precum o precupeață. Se cultivă poezia- Proză, Anemică, Ciolănoasă Și bântuită de nevroză Port cu mine Mi-au prădat avutul hoții; Au intrat în sanctuar; De comun acord cu toții, n-au lăsat un rând măcar. Toate visurile mele, Deziluzii amărui - Licăr argintiu de stele Și aromă de gutui. Dar s-au înșelat cu toții: Căci speranțe, gânduri line Nu le pot fura nici hoții: Permanent le port cu mine. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Moda / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MODA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342555_a_343884]
-
urc la stânga peste deal până...Știu! Știu! Asta e mâna stângă și cealaltă e dreapta! E simplu. Dar...nu văd podețul! Unde e podețul ? Ăăăă...A, uite-l ! Gata! Trecu podețul atent și o luă la stânga, chinuindu-se să observe licărul urmelor de sanie dar...unde a dispărut cișmeaua ? Și ce caută tufișul ăsta în fața mea ? Tăcând blând, tufișul îi scutură pe căciulă toată neaua după creanga lovită de el. -Ce ai cu mine, băiețaș, ce ți-am făcut ? -Au ! Cine
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
urc la stânga peste deal până...Știu! Știu! Asta e mâna stângă și cealaltă e dreapta! E simplu. Dar...nu văd podețul! Unde e podețul ? Ăăăă...A, uite-l ! Gata! Trecu podețul atent și o luă la stânga, chinuindu-se să observe licărul urmelor de sanie dar...unde a dispărut cișmeaua ? Și ce caută tufișul ăsta în fața mea ? Tăcând blând, tufișul îi scutură pe căciulă toată neaua după creanga lovită de el. -Ce ai cu mine, băiețaș, ce ți-am făcut ? -Au ! Cine
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
un sărut Pe buzele tale fierbinți, Să stau iarăși, mut, Privindu-te goală, Ca o sculptură în lut! Mi-e dor de-ai tăi ochi, Smarald cristalin, Sub catifeaua de gene! De-al lor drag suspin, Iar fără-al lor licăr, Viața mea-i chin... Mi-e dor de-al tău zâmbet Senin și duios Pe chipul tău calm, diafan! Pe cerul noros Doar luna e tristă, Eu, lângă tine-s voios..." Așa m-alintai Cu vorbe de-amor În seara
ALINT de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341619_a_342948]
-
copil. După ce a plecat mama lui, am trecut la lecție. Ca niciodată, Radu și-a scos caietul și era liniștit. Voia să scrie, să se chinuie, să își amintească literele și să își întrebe colegii cum să facă. Am văzut licărul de speranță în mine pentru el. Începusem să văd că a căpătat echilibru acum, cu venirea mamei lui. Dar aceea a fost ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. Astăzi, în tren fiind, m-am decis
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” () [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
celei ce mă luminează. În nopți târzii, alături de a mea, Pe 'nalta boltă, mai lucește una - Însingurată și uitată stea, Pe-același loc, de mult..., dintotdeauna. Să fie steaua ta, aceea ce apare, În serile târzii, pe bolta înstelată? În licărul ei palid, mi se pare Că-s ochii tăi, aceiași..., de-altădată. Amintire albastră Pe ceașcă, trei flori de nu-mă-uita își admiră azuriul petalelor; Culoare din albastrul ochilor tăi a folosit zugravul; Sorb ceaiul și gândul sfielnic se-ntrebă: pe
POEME de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344352_a_345681]
-
în vis cu sufletul curat, vei fi mereu mai tânăr și mai singur, plutind pe țărmurile vii, ca o petală albă!... FLOAREA PUSTIEI Doamne, pe apele gândului, o corabie trece, cu pânzele albe și catarg de rubin, iar în vis, licăre steaua iubirii pe cerul de fum! Scriu poeme lângă unicul far, pe când Îngerul vine cu Floarea pustiei în dar și parfum de tămâie pe tâmple și suflare de viață pe pleoape adie, ca un dor, ca o flacără vie, în
POEME SFERICE de IULIANA PALODA POPESCU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344004_a_345333]
-
sau doar anost, plătind o vamă la risipă ! Iar EURI,poate adevărate ne sunt ,,servite” zi cu zi. În plinătate de păcate, nimic nu e ce pare a fi ! (DADO) IDEEA de Dorel Dănoiu Chimism de creier în idee... Un licăr scurt,ca o scânteie aleator așa,deodată apare acuma selectată Sosește ca o noțiune, mic fulger de înțelepciune, doar pic,atâta,o prezență fărâmă de inteligență Manifestare de manie, principiu,teză,nebunie zburând pe a gândului aripă, intenție poate de
DOAR PĂRERI... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342829_a_344158]