738 matches
-
ultim moment, spuse Dwight. Au recunoscut apoi că aveau nevoie unii de ceilalți. Nu știau la cine vor apela În caz de urgență sau dacă vor avea nevoie de alinare În cazul În care situația se Înrăutățea. Buștenii aprinși aruncau licăriri sperioase pe fețe. În primele zile ale exilului lor, discutaseră despre posibile variante de a pleca din Locul Fără Nume. Pe măsură ce șederea lor neplanificată se prelungea, se frământau Întrebându-se cum vor fi salvați. Cât timp malaria făcea ravagii, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de efemer în eternitatea lui, încât imagina-i nu poate fi prinsă decât de minți fulgerătoare. Dar ne vom face datoria a-i sacrifica și a-l căuta, după cum vom căuta a desluși adevărul, oricât de slabă ne va fi licărirea. Știința nu îngădue preliminarii. Totuși vom spune că vom lupta pentru ideile ce ne sunt mai scumpe, precum chestia națională, cea externă și cea internă (chestia țărănească și cea evreiască); apoi o mai adevărată reprezentare prin introducerea reprezintărei minorităților, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Nici o adunare de oști. La fel, În pusta ungară. Ștefan privi brusc pe fereastră. Spătarul privi și el, dar nu văzu decât o rază de soare izbindu-se, năucă, de pavăza lucrată În argint de pe peretele din spatele tronului și risipind licăriri de lumină blândă pe pietrele prețioase de pe mânerul sabiei lui Ștefan. Departe, se auzi fâlfâitul unui stol de vrăbii rotindu-se de plecare spre țărmurile Însorite ale Mediteranei. 9 septembrie 1458, Castelul Bran, Transilvania Căpitanul Oană ajunsese mai devreme la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
-l mirase. Îl aștepta, chiar, În fața căsuței de lemn, În poiana Înconjurată de brazi, În mijlocul căreia Oan-san se antrenase În disciplinele spiritului. - Satori, spusese bătrânul, parcă zâmbind. Văd În tine lumina. Apropierea ta e vestită de mișcările aerului și de licăririle focului. Bine ai venit. Ștefănel Îngenunche și duse fruntea la pământ. Acum Înțelegea ce forță reprezintă Yamabushi și ce taină a vieții și a nemuririi purta În el. Știa ce miracol se petrecuse atunci când, fugind de călăreții din Daizafu, ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
viu, măi, acilea? se auziră voci mereu mai depărtate, dispărând În ceața care acoperea iarăși totul. Vasluiul devenea din nou un tărâm iluzoriu, fără puncte de reper, un spațiu noroios apăsat de un văzduh moale și jilav, străpuns doar de licărirea speriată a unor făclii În mișcare. - Care ești, măi... se duceau vocile rămase singure În ceață, rătăcind În căutarea vieții, ca niște valuri clipocind Încet pe un țărm al morții. Spre miazăzi se auziră tropotele Înfundate ale unui corp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
avea. Corpul lui era sfâșiat de durere. Nu putea merge, nu putea mișca degetele, zdrobite cu ciocanul unul câte unul. Abia putea să respire. Și totuși, trebuia să-și câștige libertatea de a muri liber. Acest gând Îi răscolea ultimele licăriri de energie. Să moară liber... să-i protejeze, În acest fel, pe cei dragi... acesta fusese gândul de la Brănești. Se Întorcea, acum, la el. Ce tehnică de salvare era posibilă când nu te poți mișca aproape deloc? Aproape... deci ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
care nu înțelege oricum de ce ești diferit și în ce anume constă această diferență. Dacă nu reușești să îndeplinești aceste condiții minimale, eșuezi în banal, devii un simplu "tupeist" de prost gust. Ce prostii pot să scriu! 01 februarie 2001 Licărirea de lumină neagră a bestiei profunde din om: kosovarul întâlnit astăzi la serviciu care mi-a spus cu ochii lucind de satisfacție că tatăl său a ucis în timpul războiului cel puțin 3-4 sârbi. Deliciile intraductibilității: exitus letalis sau "ieșirea în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
spate. Cer ajutorul unui elvețian care își căra mobila uzată în fața casei, pentru a fi ridicată mai apoi de serviciul de gunoieri al municipalității. La cererea politicoasă de a mă ajuta pentru un moment, răspunde scurt, printre dinți, cu un licărire de ură în ochi: "În țara de unde vii, tot așa ceri ajutor? Descurcă-te singur". Ceea ce am și făcut, cu greu. Ochii în lacrimi, inima grea. Nu se pot explica asemenea stări de spirit, ele doar se trăiesc. "Psihanaliza pentru
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe Grigore Alexandrescu și pe Mihai Eminescu, iar prima carte, comedia Rikki-Tikki-Tavi, îi apare în 1921. A colaborat cu versuri, cronici teatrale și cinematografice, articole feministe sau referitoare la situația școlii, cu traduceri din François Villon și Selma Lagerlöf la „Licăriri” (Galați), „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic” „Tribuna Sibiului”, „Sfarmă-Piatră”, „Gândirea”, „Înălțarea” (Sibiu), „Ziarul nostru”, „Zorile” ș.a. Apreciată de Liviu Rebreanu ca fiind „cea dintâi noutate adevărată” din stagiunea 1923-1924 a Teatrului Național din București, aflat sub directoratul lui Valjan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290487_a_291816]
-
L. Boltzmann, Aurel Avramescu, Jacques Merleau-Ponty, G.J. Whitrow, Engels, E.S. Schrödinger, Gödel, Virgil Stancovici și încă alții. "A-i refuza poetului orice intuiție preeinsteiniană, cum se mai întâmplă și azi, în numele unei înguste fidelități față de G. Călinescu conchide impetuos, cu licăriri amenințătoare în priviri, Th. Codreanu înseamnă a-l deservi pe Eminescu, înseamnă a deservi cultura națională, în sensul că faima universală a poeților depinde în mare măsură de ideile pe care le vehiculează critica". Înspăimântătoare somație pentru întreaga noastră critică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Brucan: "Basarabia nu este România, nu este nici a românilor." (!!) O tresărire de orgoliu a avut Ceaușescu, care, la Congresul XIV, a cutezat să pună problema desființării urmărilor Pactului Ribbentrop-Molotov cu destulă directețe. "A fost scrie Codreanu ultima lui licărire de conștiință românească, de care și-a bătut joc în clipa în care a ajuns la mal (n.n.: apropo de zicala cu înecatul la mal). El ar fi trebuie să știe că Basarabia nu este nici a rușilor, nici a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
e rău, des, foarte des. Angoasa mă înșfacă deodată de gât, ca un lup flămând. Mă apăr, mă agit, dar asta nu servește la nimic; sunt victima ei. Devin mai neliniștit, un prizonier al angoasei... Din când în când, o licărire luminează celula mea, o lucire reușind să traverseze carourile groase și mate ale ferestrei mele. Uit angoasa câteva ore și situația mea de prizonier. Atunci beau - mult și cu sistem: devin chiar vesel, dar prețul plătit e enorm. În plus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dar, al psalmodierii, al polifoniei vocale. Martie A venit primăvara? Nici vorbă! E frig, ninge destul de des, dar inima parcă s-a trezit la o viață nouă. Vrea să iubească flori, frunze, fețe de oameni morocănoase și triste, dar cu licăriri ale divinului în ele. Vreau să fac fapte bune, măcar trei în fiecare zi. De aceea am cu mine mereu, în buzunarele paltonului, monezi galbene de zece coroane, pe care știu cui i le voi da: rusului cântând, cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
În sacristie, dar și aceasta era pustie. Într-o parte a Încăperii, pe lângă perete, se ridica o scară din piatră, care probabil că ducea la vechile chilii ale călugărilor. Se avântă pe trepte În sus, de unde părea să vină o licărire. Trebuia să fi fost o torță sau o lumânare aprinsă la etajul superior. Străbătu coridorul aruncând câte o privire În fiecare chilie goală, apoi se aventură În ultima, cu daga În mână. Chilia nu era pustie. În picioare, rezemată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că e ceva foarte serios. Și tu ce crezi? Cred că mi-a ajuns, mi-a spus ea. M-a privit cu suprafețele întinse și nețărmurite ale ochilor ei în care luminițele de la lampioanele din grădină se preschimbau complet în licăriri ale intențiilor ei. Vrea să fug cu el. Nu! Să pleci în Guatemala, Venezuela...? Unde? Asta nu pot să-ți spun, deși am încredere în tine. Dar cu ce bani? Mai are puși deoparte? Nu prea cred. O să locuiești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
s-a văzut clar că nu îi este pe plac, acest beton de Cartier de Vest, atât de plesnit și acoperit de rumegușul lăsat de tarabele băcanilor și ale măcelarilor. Arăta foarte bine. De la pantofii din piele de Cordova până la licăririle de rubin ale butonilor de la manșete, cu cămașa albă pe alb, cu o cravată Sulka, cel mai probabil, un pardesiu Strook, totul lucrat de mână, nu simple hanțe cu care să te acoperi de frig, cum erau pieile de capră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
alt dig, dar meșteșugul pietrarilor de demult se uitase. Așa cum vedeți, digul trebuie acum întreținut în fiecare an, ca să ne bucurăm de liniște și siguranță la adăpostul lui. Din când în când, în nopțile de toamnă târzie, se vede o licărire deasupra apei și oamenii de pe-aici spun că e piatra, care-și caută locul în dig. Iar când apa tresaltă așa, într-un val mai mare, spun că piatra se rostogolește spre mal. Ba unii o și aud glăsuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
inutil. Pe deasupra, "insolența" aceasta nu e lipsită de interes. "Demitizările" au înlăturat multe podoabe false pe care respectul convențional și osificat le-a aruncat peste mituri. Și, nu o dată, în "cadavrele" vechilor mituri a fost resuscitată, prin sensuri noi, o licărire, neașteptată, de viață. Numai că, așa cum se întîmplă de obicei, moda duce la excese. Au apărut "demitizatori" de meserie care cred că asta-i face "moderni". Primul episcop al Mexicului se lăuda că ar fi ars cu mâna lui câteva
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
te-a ales. Poate că și ea este prea inteligentă pentru mine, numai că nu mi-am dat seama de asta până acum. Palmer rămase cu ochii la mine un timp, senin, detașat și blând, având în priviri doar o licărire de neliniște. Trase puțin de marginile halatului, în partea de sus unde se vedea cămașa albă imaculată, și-și eliberă încă un pic gâtul lung. Începu din nou să se plimbe încolo și încoace prin încăpere. Apoi, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
prin mijlocul unei mulțimi fantomatice și ușor isterice, alcătuite din oameni care plecau sau soseau, sau așteptau trenuri pierdute fără urmă. Afară ceața era la fel de deasă și mi-a trebuit ceva timp să scot mașina în stradă. Farurile neputincioase - biete licăriri inutile - aruncau raze într-un zid de întuneric pe care nu-l puteau străpunge. Am pornit-o pe Cheapside cu viteza mersului pe jos. Vrând doar să spun ceva, am întrebat: — Era ceață la Cambridge? Nu, nu era ceață. — Trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
un sunet găunos. Celebrul sistem de încălzire centrală pe bază de ulei nu părea să aibă un efect prea grozav asupra temperaturii din încăpere. Am dat drumul radiatorului electric montat în perete care, în lumina intensă, nu producea decât o licărire stinsă și tristă. Astmul diabolic pe care-l învinsesem prin băutură și oboseală înainte de a mă culca, nu dispăruse și simțeam cum îmi strivește pieptul ca un pansament înfășurat din ce în ce mai strâns în jurul corpului meu. Din plămânii mei ieșeau din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
drept înainte. Supunându-se cu regret, Gosseyn coborî; o clipă mai târziu, era singur în obscuritatea intensă a unei planete necunoscute. 10 Bezna nopții era tăcută. Urmând instrucțiunile robo-planului, Gosseyn abia făcu o sută de metri că și văzu o licărire slabă, undeva, în stânga sa. Mai întâi era o vagă reflecție, dar apoi, pe măsură ce se apropia, intensitatea luminozității se mărea. În cele din urmă se contură o oază de lumină care împestrița cu stropi de lumină frunzișul și iarba. Valul luminos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
parașută antigravițonală. Douăzeci de minute mai târziu, farul atomic al Mașinii se ivi din ceață. Goseyn mânui din nou comenzile întorcând aeronava, astfel încât aceasta să-și reia drumul spre destinația inițală. Așteptă până când fasciculul incandescent al Mașinii deveni o simplă licărire roșiatică de jăratec mocnit, undeva jos, departe în spatele lui. Imediat, în față, începură să se profileze vag în ceață contururile reședinței prezidențiale. Când aeronava aproape că ajunse la verticala palatului, Gosseyn acționa mecanismul de deschidere a ușii. În clipa următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
a fost eliberat și, cu puțin timp înainte a sosit și el aici. Bazându-mă pe raportul lui, l-am convins pe Thorson să mă lase să mă ocup eu de tine, după cum vezi. Goseyn nu spuse nimic; era prima licărire de speranță. Crang, adeptul secret al non-A, reușise să-l convingă pe Thorson. Gosseyn se gândea că poziția lui Crang era mult prea delicată ca să-și permită chiar și cel mai mic semn de interes în favoarea sa; totuși, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
acolo, ci vine el aici. Și o să stați Împreună cu Kiki. Vei fi... bunica lui! Marychka Încuviință din cap, cu aerul omului nehotărît și care de fapt nu-i deloc de acord cu ceea ce Încuviințează. Apoi În ochi i se ivi licărirea unei idei șirete. Mai bine aranjăm cu mama, propuse. Ea e mult mai potrivită ca bunică. Iar eu o să am În continuare grijă de Kiki. Era rîndul Christinei să rămînă pe gînduri. Atîta doar că, În momentele decisive, mintea ei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]