437 matches
-
puteam s-o ascult și acasă, cum spuneai. Dar voiam să fiu într-o sală, între oameni. Nu-i biserică, nici organistul Bach nu e preot. Și totuși... Nu te bănuiam în dispoziție lirică. Nu bănuiam. Aș fi evitat subiectele licențioase. — Licențioase? Dumnezeul meu e ateu și îi plac provocările. Alternativele, improvizațiile, cum spui mata. Și gluma, bineînțeles. E ca noi, ne-a făcut după asemănarea lui, nu? Așa că eu sunt de partea doamnei aceleia care te intrigă. — Moartea! Minciuna, gluma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
s-o ascult și acasă, cum spuneai. Dar voiam să fiu într-o sală, între oameni. Nu-i biserică, nici organistul Bach nu e preot. Și totuși... Nu te bănuiam în dispoziție lirică. Nu bănuiam. Aș fi evitat subiectele licențioase. — Licențioase? Dumnezeul meu e ateu și îi plac provocările. Alternativele, improvizațiile, cum spui mata. Și gluma, bineînțeles. E ca noi, ne-a făcut după asemănarea lui, nu? Așa că eu sunt de partea doamnei aceleia care te intrigă. — Moartea! Minciuna, gluma, acomodarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Presei înconjurată de cârciumioare atractive. Iar la mânăstiri, unde se duce românul de Paști, chiar n-am mai ajuns din copilărie. (Din vacanțele cu ai mei la Mânăstirea Văratec, unde am învățat pe dinafară epitaful de pe mormântul Veronicăi Micle, naiv, licențios, macabru, cum vrei: „Când pulbere țărână de tine se alege / Căci asta e a lumii nestrămutată lege / Nimicul te aduce, nimicul te reia,/ Nimic din tine-n urmă nu va rămânea”. Singurul care avusese grijă să-și ia cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la prima bere, acum desenează în urmele de lichid vărsat pe masă, cu un deget arătător nu tocmai curat, hărți ciudate, urme ale frustrărilor - un fes semănând vag cu conturul Sudanului sau un corn mușcat - Africa de Sud... (Cele 230 de gravuri licențioase din colecția prințului Friedrich August I al Saxoniei, zis „Der Starke“ din cauza tăriei sexului, au ajuns anul ăsta în galeriile Castelului din Dresda. Prințul cu zeci de amante și 365 de copii avea, se vede, momentele lui de inhibiție, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
simbolică a liniajului matern (a „neamului”, în cazul nostru) prin trimiterea la posesiunea femeii. Interesant este însă faptul că, în mai toate aceste societăți, înjurăturile de excludere sînt dublate de ceea ce antropologii numesc, de la RadcliffeBrown citire, joking relations, adică dialoguri licențioase și acide (avîndu-le adesea pe soacre drept destinatare), dar reglementate social sub formă de glume legitime la care nimeni nu are voie să se supere. Uneori, acestea sînt puternic ritualizate, ca în cazul instituției sanankuya din Mali. Ceva oarecum similar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sau ascunse, intromisiuni în intimitățile victimelor victimizate, portretul în negru și în peniță ambutisată dintr-un tăiș de sabie, atacul la persoană fără avertismentul en gàrde! , sugestia cu ițari de metaforă, sperietori din Codul penal, invective publicabile și pe undeva licențioase, zăngănit naționalist, ode patriotice vis à vis de poftele nesătule ale vecinilor istorici și etnii visătoare la reîmpărțirea Europei, după criteriul celui mai tare, sau care au supt „sângele poporului” în chip de binefacere...Cohorta de arme contra prostiei fudule
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
favorizându-se astfel o răspândire mai rapidă în popor. În general, era respectat nu numai metrul textului profan, dar și rimele și conceptele, iar uneori erau păstrate chiar aceleași cuvinte. Faptul că aceste cântece aveau un conținut monden, erotic și licențios, nu avea nicio importanță, fiind vorba de o practică veche, deja răspândită în Evul Mediu. Așadar, nimeni nu considera o profanare acest procedeu, dimpotrivă, era considerat drept un corectiv al cuvintelor, uneori chiar obscene, din textul profan: era un fel
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
lispit de reguli și valori, fără o "hartă a viitorului" etc. (a se vedea grupările de punk-ri), iar normalitatea pentru aceștia constă în consumul de alcool și droguri, de a ieși în evidență printr-un comportament agresiv și indecent (vocabular licențios), abandon școlar, vagabondaj etc. În aceste grupuri, adolescentul sărăcit de afectivitatea familiei se va "regăsi", de fapt va fuge de realitatea din jur, de expectanțele celorlalți, dar și de frustrările resimțite și se va ascunde în spatele unor simulacre psiho-sociale. Capitolul
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
al culturii Decadenței, risipit în gazetărie și rutinat în combinații oculte. Figură de boier cabotin și cinic, libertin prematur consumat de excese (luxură, apoi pederastie și narcomanie), amoralist cu nostalgia moralei, conviv seducător și cult, cu o conversație pitorească și licențioasă (stilul Mateiu Caragiale din corespondența cu N.A. Boicescu), „estet al viciului și vicios al artelor”, prin sprijinirea cărora s-a răscumpărat, Bogdan-Pitești a jucat un rol decisiv în susținerea financiară a cenaclului macedonskian și a revistei Literatorul, în afirmarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
artiștilor. Din 1908, amfitrionul păstorește anual, la „castelul” său din satul Vlaici, județul Olt, pe rîul Vedița, o colonie estivală de artiști plastici. Ferment și sprijinitor al artei moderne, devine un redutabil colecționar. Atmosfera luxoasă, cvasiboemă, cvasiinterlopă, de conversație rafinat licențioasă și libertinaj a salonului era „animată” și de prezența soției sale Domnica (alias Iada Gună din Lunatecii): „de origine poloneză, fostă femeie ușoară culeasă dintr-un cabaret, aceasta se va metamorfoza peste cinci decenii în «tovarășa Bogdan», soră la serviciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
F. Brunea, Filip Corsa, de „anonimi” ca G. Mănciulescu sau de un ortodoxist apocaliptic precum Sandu Tudor („Logica absurdului“) țin de un alt „etaj” tipologic și valoric. În afara literaturii de avangardă (dar nu în afara artei cu tentă socială, anticlericală sau licențioasă) se situează textele unor colaboratori precum N.D. Cocea sau Felix Aderca (ultimul - cu un mai pronunțat apetit experimental). Texte stranii cu deschidere fantastică sau onirică publică, ocazional, Claudia Millian și Mircea Eliade. Printre cele mai șarjate bucăți în proză de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
futuți” (insist în a nota cuvântul ca atare nu din insolență lingvistică, ci pentru a puncta atmosfera voit grobiană care domina spațiile de anchetă și detenție) - sensul era de lichidați, exterminați, dar formula se dorea în mod intenționat a fi licențioasă (mărturia Eugeniei László, 1998). De aceleași torturi dure vor avea parte și arestații din seara de 21 decembrie la București; în timpul și în urma acestor maltratări, câțiva arestați au decedat. Aceste schingiuiri sunt amintite nu doar în mărturiile multor victime supraviețuitoare
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
acorda studiilor și lucrărilor sale în limba latină, catalogând-o ca lipsită de valoare reală, de seriozitate: în Epistola XXI, adresată lui Mainardo Cavalcanti, Boccaccio își sfătuiește prietenul să nu le permită femeilor din casa sa să citească povestirile sale licențioase (le denumește „fleacuri domestice”) ca nu cumva să fie impietate. Această atitudine contrară, față de operele sale mai timpurii, reprezintă unul dintre aspectele paradoxale ale autorului în ultima parte a vieții sale, deoarece, în chiar ultimii ani de viață, a considerat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
credit în ceea ce privește abilitatea, talentul, înțelepciunea, farmecul, gingășia și diplomația de a relata povestiri. Este o lume în care femeile vorbesc sau istorisesc, așadar domină prin forța cuvântului, în care au posibilitatea de a se exprima liber, uneori chiar până la granițele licențiosului, un univers din ce în ce mai matriarhal, ce renunță la dogme și canoane, la reguli stricte și opreliști de orice fel, și pune pe primul loc omenescul în tot ce are el mai complex. Boccaccio nu poate decât să-și dorească niște naratare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mult simț practic; ea reprezintă puterea ordinii. Dioneo, etimologic în legătură cu Venus, fiica lui Dione, este cel senzual, care cere și primește privilegiul de a nu se supune nici unei teme a istorisirilor, având dreptul să spună povestiri care sunt amuzante și licențioase. Ca și autorul din Proem, el apără drepturile femeilor și le îndeamnă să încerce să se exprime cât mai liber. Această libertate este, în primul rând, una sexuală; dacă Dioneo este un feminist, feminismul trebuie definit ca fiind dreptul femeilor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
demonstrat sau argumentat de povestirea istorisită). Eroinele sunt niște erudite în domeniul paremiologiei. Personajele feminine vorbesc, glumesc, se exersează printr-un umor fin, sunt grave atunci când situația o cere, pudice și nu prea, permițându-și uneori și atingerea unor subiecte licențioase. știu să intre într-o competiție, nu ignoră detaliile, nimic din tot ceea ce este omenesc nu le este străin, ironia rămâne mereu un semn al inteligenței, iar experiența de viață pedagogul suprem. Cunoștințele și abilitățile membrelor brigatei nu se limiteză
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un mediu al erosului pentru ea, iar plăcerea pe care nu o mai găsește în activitatea sexuală, o reîntâlnește în limbaj, substitutul ei. Târgoveața participă la o erotizare a literelor” 355 , găsește o satisfacție nebănuită în acest joc de cuvinte licențioase. „Mai mult chiar, atrăgând atenția asupra apetitului propriu, târgoveața reliefează dorință ei de a consuma fie senzual soții, fie textele sau orice altceva. De fapt, în timp ce <<interpretează>>, ea devorează atât partenerii, cât și sursele scrise sau orale, apropriindu-și-le pentru a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe acuzatorul său. Se dovedește mai priceput decât starețul, la care intuiește aceleași porniri, iar replica sa finală, plină de subtilitate și ironie (nu este o acuză directă) ni-l înfățișează ca pe un bun diplomat pentru propria cauză. Notele licențioase și amănuntele picante nu lipsesc, ele dau o coloratură comică, dezinvoltă, povestirea seamănă mai mult cu o anecdotă. Rigorile Evului Mediu au fost uitate, există o libertate firească în vorbire, viciul nu mai este un tabu, poate fi dezbătut și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
desăvârșire uitată, femeile „strigându-i vorbe deșucheate, fiind încredințate că dânsul nu le aude”538, iar stareța nu adoptă nicidecum o atitudine severă, tolerându-le limbajul. Imoralitatea merge însă mai departe, votul castității este încălcat fără remușcări, de unde și notațiile licențioase ale naratorului („Drept care, până a nu pleca, fieștecare vru să afle, nu într-un singur rând, ci de mai multe ori, cum știe mutul călări”539), care se amuză pe seama exploatării sexuale a bărbatului, devenit bogat în odrasle, atunci când, la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
credulitatea unui om simplu care își încredințează soția unui preot, don Gianni din Barolo, de o viclenie aparte, ce pretindea că are puteri miraculoase și ar fi putut-o transforma în iapă. Descrierea ritualului acestei metamorfozări este presărată cu aluzii licențioase, căci totul nu era decât o încercare de a profita trupește de o femeie naivă și de a încornora un soț „cam prostănac”549. Pentru a-și atrage „prada” de partea sa, călugărul din mediul rural (VIII. 2) oferă femeii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de literatură pentru femei, pentru că, Boccaccio speră ca scrierea sa să-i aducă Andreei plăcere și delectare în timpul liber, cartea ilustrând exemple ale unor personaje feminine virtuoase și povestiri fermecătoare. Autorul are convingerea că destinatara lucrării va ignora orice aluzii licențioase, de care povestirile nu puteau face abstracție, și va reține doar acele exemple ce merită toată lauda. Naratorul clarifică din Introducere faptul că va vorbi despre femei păgâne și nu creștine, deoarece acestea din urmă au fost deja lăudate de către
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
apare și 871 G. Boccaccio, Decameronul, vol. I, p. 213. 872 Ibidem. 873 Ibidem, p. 219. 874 Ibidem. 235 un tânăr amorez corupt care îi va oferi femeii ceea ce soțul nu îi putea garanta în intimitate. Din nou avem note licențioase, situații comice, iar femeia devine credibilă în actele ei de trădare, stârnind nu blamarea, ci compătimirea. Ultima nuvelă a zilei a cincea ne înfățișează tot un soț neputincios, de data aceasta homosexual, pe care consoarta sa nu poate decât să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
morarului, parodiază limbajul curtenesc, îl fac ridicol: femeile sunt descrise ca asemănându-se unor zeițe, poftele trupești precum un fel de adorație divină, frustrarea sexuală ca fatală.916 Donna demonicata apare, după cum a reliefat și naratorul chaucerian, în situații comice, licențioase, mai puțin demne, dar foarte autentice și credibile prin naturalețea și prospețimea pe care le degajă. 911 Linda Lomperis, art. cit., p. 245. 912 Ibidem, pp. 248-249. 913 Ibidem, p. 249. 914 H. Marshall Leicester Jr., Newer currents in psychoanalytic
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
scuză pentru reacția benevolă a tinerei. Povestirea apărea și la Boccaccio (IX. 6), de unde se pare că Chaucer a preluat-o și a îmbogățit-o în manieră proprie. Descrierea fetei depășește idilismul obișnuit literaturii medievale, îndreptându-se spre realism, notele licențioase dovedind ca sursă posibilă un fabliau al vremii: „De douăzeci de ani, nemăritată/ [...] Era huidumă-n lege feticica,/ Cu nasul cârn și ochi verzui ca sticla,/ Cu buci bogate și bogată-n piept,/ Dar păr bălai frumos, ce-i drept
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dragostei. Numai în Decameronul cele două puncte de vedere puteau fi întâlnite în mod simultan. În lumea plurivalentă a acestei capodopere toate atitudinile și stilurile de viață coexistă, de la cele mai rafinate și mai curtenești, până la cele mai mundane și licențioase. În întregul complex al operelor boccaccești scrise în limba vorbită, Corbaccio poate fi privit ca o extremă a unei cariere literare, care de obicei poate fi dialectică (de exemplu opoziția Venus - Diana) și care cunoaște un moment de echilibru doar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]