1,086 matches
-
nocturn. Oameni anume pregătiți încep să-i alunge cu niște evantaie uriașe, să-i strivească, să-i măture. C-un minciog mare și des, ar putea, în beneficiul serii viitoare, să recupereze mii de insecte. Dar organizatorii știu că niște licurici obosiți noaptea următoare nu vor fi îndeajuns de strălucitori sau vor zbura greu, influențând negativ spectacolul. Dacă e vorba de seara de adio, grijile sunt și mai mici: până la celălalt Carnaval, vor fi crescuți alții, există o preocupare permanentă. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sfârșesc la fel? O serbare de nouă zile nu se contramandează pentr-un cap spart. Ministrul Provinciilor a renunțat să mai afle amănunte, nu era polițist. Următoarele seri au ieșit bine, chiar dacă, în una, o rafală de vânt a spulberat licuricii, de-abia lansați, și a doborât un cort, iar în alta s-a lăsat un frig subțire ce i-a învinețit pe participanți. Tot lucruri obișnuite. Deosebită a fost seara a șasea, când a apărut o mască nouă. O față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
uluitor despre egalitate, morală și dreptate, lumea, puhoi, a pornit spre Cazinou. După numai o jumătate de ceas, locul păcatului și al dezmățului era o vâlvătaie. Focul purificator. A urmat Primăria. Apoi vila Magistratului. Noaptea luminoasă a Stațiunii; Carnavalul cu licurici era un moft. Vitrinele de pe Corso au fost făcute zob și flăcările au mistuit încă vreo zece case. Viciul s-a dovedit inflamabil: Pensiunea s-a aprins de la o scânteie. Fațada Teatrului a fost unsă cu catran, iar pe zidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mai aproape. Fuma tăcut încercând să recapituleze tot ceea ce se întâmplase în ultimele ore. Îl sâcâia faptul că gândurile refuzau să se adune într-o ordine cât de cât rațională. Trăgea cu sete din țigară privind în întunericul grădinii. Un licurici singuratic zbura bezmetic în jurul unui copac, probabil unul din prunii lui Pop din care făcea pălinca aceea grozavă. La început timid, apoi din ce în ce mai tare, greierii își începură concertul nocturn. Din nou se înfioră când își dădu seama că până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zvâcnea fără-ncetare. Chipul micuței mi-a venit iarăși în minte, de parcă aș fi primit o palmă. Preotul tăcu. Afară, ploaia se schimbase iarăși în zăpadă, iar fulgii se năpusteau în masă spre geam. Ai fi zis că sunt niște licurici de gheață, fără viață și fără lumină, dar care creau, vreme de două sau trei secunde, iluzia vieții și a luminii. Mai apoi, de-a lungul anilor, am încercat să cultiv rochia-fecioarei în micuța noastră grădină. Nu am reușit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
niciodată mai aproape, dar niciodată nu fusese atât de aproape de vis. O poezie pe care o declamau iar și iar era Triumful timpului de Swinburne, iar cele patru versuri Îi răsunau după aceea În minte În nopțile fierbinți, când vedea licuricii dansând printre coloanele negre ale arborilor și auzea orăcăiala În surdină a cetelor de broaște. Pe urmă i se năzărea că Eleanor se Întrupează din noapte și se oprește lângă el și că-i aude vocea catifelată, cu ritmul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aprinde unul. - A fost ultimul meu chibrit. Pe neașteptate, a cuprins-o În brațe. - Ești a mea, știi că ești a mea! a strigat el năvalnic. Clarul de lună s-a strecurat Înăuntru printre vrejurile de viță, ca să-i asculte... Licuricii li se atârnau de șoapte, ca pentru a reflecta glorioasa lumină din ochii lor... SFÂRȘITUL VERII - Nici un pic de vânt nu ia În răspăr iarba; nici o boare nu suflă... Apa din bălțile ascunse, ca sticla, stă cu fața la luna plină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
câmp de stele, Și fără grijă, le împărțeam zâmbind, Dănțuind frenetic ca-ntr-un joc de iele, Pasiune pură ruptă din cuvânt. Codrii seculari se prindeau cu luna, Și-mpleteau dorințe pe un fir de păi, Susurând, izvoare străbăteau pășunea... Licuricii, candelele coltului de răi. Zorii m-au găsit în brațele tale, Mă scăldam în ochii care ma priveau, Toate îmi păreau atât de ireale, Stelele în ceruri se rostogoleau. Ce coșmar trăit-am în aceste zile... Se făcea că timpul
COȘMAR de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364372_a_365701]
-
cerut arginți cu carul, nu mai bine mă-ntrebai Fără șagă cât mai este de la mine până-n rai? Ți-aș fi semănat ogoare peste care niciodată N-a trecut vântul să fure dragostea adevărată; Poate-aș fi lăsat de pază licurici de vreme rea. Între timp, pe-un fir de vrajă, ți-aș fi fost etcetera... Referință Bibliografică: Ți-aș fi fost etcetera / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1109, Anul IV, 13 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
ȚI-AȘ FI FOST ETCETERA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363784_a_365113]
-
el să cânte seara pe uliță sau la marginea râului unde se duceau să privească stelele în nopțile senine, cântau toate păsările din pădure împreună cu el. Erau mai mulți copii și mergeau la râu să se scalde sau să caute licurici printre rădăcinile putrezite ale unor copaci bătrâni. Zgârmau[1] cu un băț în praful maroniu și umed de rădăcini putrezite. Găseau licurici și umpleau vârfuri de rămurele, apoi se jucau cu ele alergând pe marginea râului. Ziceau că sunt mici
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
din pădure împreună cu el. Erau mai mulți copii și mergeau la râu să se scalde sau să caute licurici printre rădăcinile putrezite ale unor copaci bătrâni. Zgârmau[1] cu un băț în praful maroniu și umed de rădăcini putrezite. Găseau licurici și umpleau vârfuri de rămurele, apoi se jucau cu ele alergând pe marginea râului. Ziceau că sunt mici steluțe căzătoare. Când picau acești viermi strălucitori de pe bețișor, parcă cădeau scântei de jar. Dany, la rugămintea ei, începea să cânte cu
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
poate porni în câteva minute pe întreg litoralul și să țină trei zile. Încă nu se luminase de ziuă când am pornit noi pe mare, trăgând vârtos la rame. Luminile orașului se îndepărtau tot mai mult, devenind sclipiri mișcătoare de licurici. Dacă vom depăși zona digurilor de protecție de la port, îndreptându-ne spre stațiunea Venus, vom vedea toate stațiunile, de la Olimp până la Vama Veche, ca o ghirlandă de steluțe galbene și sclipitoare. Norii acopereau întregul cer. Nici o stea nu reușea să
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
o noapte sau mai multe în aerul curat, reconfortant, în liniștea deplină din mijlocul naturii departe de tumultul citadin. Este un loc sfânt de meditație spirituală și relaxare trupească. De aici, ziua, zările se deschid către orizonturile îndepărtate, iar noaptea licuricii celești licăre nestingheriți sub vegherea atentă a astrului nopții, ca o cloșcă ce-și supraveghează atentă puișorii ce hoinăresc pe câmpul infinit al cerului... În noapte colindă peste înălțimi umbra lui Avram Iancu. De acolo, din cer, privirile sale se
ŢINUTUL ÎNĂLŢIMILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364020_a_365349]
-
Întreb soarele rimelat în albastru cerului. Pe umerii veacului port norii suri. În fața durerii mele cocoșii își înghit cântecul zorilor. Orașul este mut și e tăcere. Noaptea vine, șireată, îmbrăcată în haină neagră, cu felinarele argintii aprinse. Pe pământ dansează licuricii. Referință Bibliografică: JOCUL DE LUMINĂ AL NOPȚII / Cristina Mariana Bălășoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1958, Anul VI, 11 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Mariana Bălășoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
JOCUL DE LUMINĂ AL NOPȚII de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362788_a_364117]
-
spus frunzele? Afin: Fiecare frunză se stingea sub flacără într-un fel unic. Psihologul: Se stigeau? Afin: După ce flacăra le mistuia întreaga făptură se stingeau. Le-am privit pe fiecare în parte. Focul le frământa și ele străluceau ca un licurici ca mai apoi să se stingă. Nu dispăreau de tot. Lăsau în urma lor picături de cenușă. Psihologul: Și zici că ai învățat ceva de la aceste frunze. Afin: Așa se sting și oamenii, picătură cu picătură. Pășesc în viață, pe urmă
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
Întreb soarele rimelat în albastru cerului. Pe umerii veacului port norii suri. În fața durerii mele cocoșii își înghit cântecul zorilor. Orașul este mut și e tăcere. Noaptea vine, șireată, îmbrăcată în haină neagră, cu felinarele argintii aprinse. Pe pământ dansează licuricii. Citește mai mult Întreb soarele rimelat în albastru cerului.Pe umerii veacului port norii suri.În fața durerii melecocoșii își înghit cântecul zorilor.Orașul este mut și e tăcere.Noaptea vine, șireată,îmbrăcată în haină neagră,cu felinarele argintii aprinse.Pe
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
mult Întreb soarele rimelat în albastru cerului.Pe umerii veacului port norii suri.În fața durerii melecocoșii își înghit cântecul zorilor.Orașul este mut și e tăcere.Noaptea vine, șireată,îmbrăcată în haină neagră,cu felinarele argintii aprinse.Pe pământ dansează licuricii.... XVIII. • LUMINĂ CU REFLEXII, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 1943 din 26 aprilie 2016. Minge de foc aruncată-n miezul zilei topind pendula timpului. Stai aninată de toarta lunii legănată de stele. De sub rimelul greu al genelor
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
Marea era albastră și limpede ca un cristal. Razele lunii pătrundeau până în adâncuri, luminând calea meduzelor, ce se unduiau leneșe la suprafață. Nimic nu sugera că aceasta era liniștea dinaintea furtunii. Privind în urma mea, luminile Mangaliei se zăreau ca niște licurici. Poate că eram la o milă de țărm. Se auzea de undeva, din depărtare, muzică. Încă erau deschise terasele prin stațiuni. Litoralul de la Vama Veche până la Olimp, semăna cu o ghirlandă cu mii de becuri aprinse, pusă în pomul de
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
proslăvea libertatea și egalitatea prin dictatura minciunii. -E înțelept să ști să înțelegi ce asculți și să vorbești după o gândire profundă și echilibrată. -Nicolae Iorga făcând aluzie la valoarea cugetărilor spunea:sunt cugetări care-s stele și altele simple licurici,minimalizând rolul licuricilor.Dar,eu afirm că atât stelele care călăuzesc spre portul mult visat pe omul călător pe mări și oceane cât și licuricii care indică omului puritatea mediului în care trăiește,sunt stele de primă mărime ce-l
METAFORE CE ŢIN DE MÂNĂ SĂ NU RĂTĂCEASCŞ-7 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362276_a_363605]
-
egalitatea prin dictatura minciunii. -E înțelept să ști să înțelegi ce asculți și să vorbești după o gândire profundă și echilibrată. -Nicolae Iorga făcând aluzie la valoarea cugetărilor spunea:sunt cugetări care-s stele și altele simple licurici,minimalizând rolul licuricilor.Dar,eu afirm că atât stelele care călăuzesc spre portul mult visat pe omul călător pe mări și oceane cât și licuricii care indică omului puritatea mediului în care trăiește,sunt stele de primă mărime ce-l conduc pe om
METAFORE CE ŢIN DE MÂNĂ SĂ NU RĂTĂCEASCŞ-7 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362276_a_363605]
-
Iorga făcând aluzie la valoarea cugetărilor spunea:sunt cugetări care-s stele și altele simple licurici,minimalizând rolul licuricilor.Dar,eu afirm că atât stelele care călăuzesc spre portul mult visat pe omul călător pe mări și oceane cât și licuricii care indică omului puritatea mediului în care trăiește,sunt stele de primă mărime ce-l conduc pe om spre salvarea de propria-i îndrăzneală. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Metafore ce țin de mână să nu rătăceascș-7 / Al Florin Țene
METAFORE CE ŢIN DE MÂNĂ SĂ NU RĂTĂCEASCŞ-7 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362276_a_363605]
-
ea.” Autoarea parcă vrea să prezinte copiilor întregul univers, ca o evadare spre necunoscut, spre astral, transmițând un mesaj cu semnificație cosmică prin prezența în poemele sale al miilor de aștri ai nopții, stelele, ce presară bolta cerului ca niște licurici. Poeta le vede ca pe niște „balerine”, stele îndrăgostite, dar și o stea care plânge. Aș enumera numai câteva din aceste încântătoare poeme: „Iubite stele”, „Lacrimi de steluțe” , „Stele balerine” , „Plânge o stea” „Stele îndrăgostite”: / Două stele-ndrăgostite / Într-un
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
societate. S-au depus coroane de flori la mormântul Poetului Necunoscut, Căldurii Necunoscute, Hranei Necunoscute, Iubirii Necunoscute, Sănătății Necunoscute, Învățământului Necunoscut, Culturii Necunoscute, Serviciului Necunoscut, și al Viitorului Necunoscut. Mărimile s-au decorat între ele cu diverse ordine de Mari Licurici, clasa întâia, cu suzetă, si au elaborat poporului noi programe să o sugă . Un cetățean, pe nume Mihai Eminescu, a fost bătut, încărcat în dubă, dus la secție, amprentat, și amendat pentru tulburarea decimării publice. La protestele lui, a fost
STAREA NAŢIUNII DE ZIUA CULTURII NAŢIONALE 2012 de LIVIU-FLORIAN JIANU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362428_a_363757]
-
Mâna mea șezând pe pieptul tău, Mâinile șezând pe Dumnezeu Și cu Dumnezeu căzând în hau. Număr fericiri din șapte-n șapte, Te scad din păcatele de noapte, Te adun pe buzele, ce coapte Stau închise între două șoapte. Șapte licurici dacă întreabă Cum de focul stins ne-a ars mocnit, Cum de fuge luna noastră-n grabă, Trupul meu în tine-a putrezit. Te port pe-al meu creștet o cunună; Șapte licurici stau într-o rană Și cu luna
ROZA TUTUROR TIMPURILOR de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/361045_a_362374]
-
coapte Stau închise între două șoapte. Șapte licurici dacă întreabă Cum de focul stins ne-a ars mocnit, Cum de fuge luna noastră-n grabă, Trupul meu în tine-a putrezit. Te port pe-al meu creștet o cunună; Șapte licurici stau într-o rană Și cu luna-n brațe, îți sunt mâna Pe iubirea noastră nestăpână. 30 iulie 2016, Constantă Sursă foto: The #Night we broke the #Moon - #Adrian #Borda #Canvas #Prinț #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii Referință Bibliografica: Roza tuturor
ROZA TUTUROR TIMPURILOR de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/361045_a_362374]