954 matches
-
a fost depus trupul răstignitului în seara de vineri și care, în dimineața Paștilor, a fost găsit gol de către Apostoli. Spre deosebire de alte relicve ale lui Christos-nenumăratele bucăți din lemnul Crucii, stâlpii unde a fost biciuit, cununile de spini, bureții, trestiile, ligheanele în care Pilat s-a spălat pe mâini, toate obiecte mobile smulse din contextul lor, răspândite în atâtea sute de exemplare, lucru ce, pe la începutul secolului al XI-lea, îl supăra pe călugărul Guibert din Nogent-, Mormântul este profund ancorat
Sfântul Mormânt () [Corola-website/Science/315243_a_316572]
-
cu sânge, avortonule ! De-acuma ți-i albul ochilor roșu. Ai obrazul plin de bube negre, ca fața mortului de muște. Ai răsuflarea grea ca o scăpăciune de dihor și ți-i glasul leșios de parcă ai fi golit, de dușcă, lighenele cu spurcăciuni de sub paturile curvelor.” Tot astfel, chiar dacă ar putea fi citit ca o șarjă, ultimul discurs al unui anume Maximilian (ce va fi, imediat după, spânzurat, profanat și incendiat) are un ton prea implicat metafizic pentru a nu-l
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]
-
frate? Genba îl privi cu coada ochiului, dar continuă să-și repeadă bărbia în fața oglinzii până când termină în sfârșit cu bărbieritul. Numai după ce briciul fu pus la loc și i se spălară firele de păr de pe față cu apa din lighean, se întoarse complet cu fața spre fratele său. — Ce este, Yasumasa? — Ai vrea să le ceri tuturor pajilor să se retragă, te rog? — De ce n-am merge înapoi la cartierul meu general? — Nu, nu. Aici e cu-adevărat locul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Dar zestrea este într-adevăr temeiul pe care se ridică orice căsnicie, nu e neapărat o garanție de succes, cât o elementară premisă de supraviețuire. Cătălin Avramescu: Oamenii fac dezaplisuri cu un inventar foarte detaliat al obiectelor, patru batiste, trei lighene, cinci linguri de argint. Mihai-Răzvan Ungureanu: Sunt foarte multe instituții de fapt care gravitează în jurul valorii sociale a conceptului propriu-zis, una dintre ele: parenajul, pe care noi nu l-am avut evident în documente decât mai târziu, odată cu secolele XVII-XVIII
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
pusă această fetiță să spună o poezie - știu că ea dormea lângă mine, fiindcă făcea pipi și nu putea să stea lângă alți copii, că o alungau și ea plângea... Mai rețin o scenă: se făcea baie, se aducea un lighean cu apă și copiii erau Înșirați, ca să se spele pe rând În acest lighean. Eu mă băgam totdeauna mai În față, ca să fie apa mai curată - se pare că era deja un semn că devenisem mai descurcăreață... Îmi mai aduc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
făcea pipi și nu putea să stea lângă alți copii, că o alungau și ea plângea... Mai rețin o scenă: se făcea baie, se aducea un lighean cu apă și copiii erau Înșirați, ca să se spele pe rând În acest lighean. Eu mă băgam totdeauna mai În față, ca să fie apa mai curată - se pare că era deja un semn că devenisem mai descurcăreață... Îmi mai aduc aminte de un goden* aflat În Încăpere... Nu știu dacă dumneavoastră știți ce-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
student. Nu mi-a venit În cap s-o Întreb: „Ai fost În Transnistria, ai fost conducătoare de lagăr sau supraveghetoare de lagăr?” - nu pot să Înțeleg cum am putut să trec peste asta... Din acel episod cu spălatul În lighean, cred că de atunci m-am străduit tot timpul să fiu printre primele, dar n-am reușit decât să depășesc mai mult sau mai puțin linia de mijloc... Mă simt deasupra celor de vârsta mea cu un singur lucru: o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
suprafață destul de mare, pe care erau puse niște cazane cu mâncare, cu ce se aduce... din alea... bidoane. N-aveam nici linguri, n-aveam absolut nimic cu ce și din care să putem mânca. Atunci se opreau - În căruță erau lighene și oale de noapte -, puneau Într-un lighean 5 porții și dădeau oala la primul din rând, coloanei de 5i: „Asta e pentru voi 5”. Dar cum să mănânci fără lingură, fără...? La Început nimeni nu mânca, dar foamea Își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cazane cu mâncare, cu ce se aduce... din alea... bidoane. N-aveam nici linguri, n-aveam absolut nimic cu ce și din care să putem mânca. Atunci se opreau - În căruță erau lighene și oale de noapte -, puneau Într-un lighean 5 porții și dădeau oala la primul din rând, coloanei de 5i: „Asta e pentru voi 5”. Dar cum să mănânci fără lingură, fără...? La Început nimeni nu mânca, dar foamea Își spune cuvântul. Și atunci am găsit soluția: fiecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
astea le pun Între ghilimele... La prânz se dădea o fiertură, În care era ceva din niște legume uscate - asta era În toate lagărele: o mâncare, așa, cum se dă la noi la porci. Se dădea, tot așa, Într-un lighean sau Într-o oală de noapte. Asta a ținut trei săptămâni. Apoi au Început să se organizeze grupuri de lucru, pe specialități. Se spunea să iasă din rând medicii, inginerii și mai știu eu cine, și după aia Îi trimitea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
10 persoane, cu 10 locuri de dormit. Deci Închipuiți-vă locuri de dormit despărțite de scânduri, iar Între scânduri, pe locurile de dormit, erau paie; am primit pătură, o gamelă și o lingură... Vă dați seama că după Auschwitz, după lighene și oale de noapte, să ai propria ta gamelă, propria ta lingură, pătura ta, locul tău de dormit... Era de „5 stele”! Și era normal să ni le dea, pentru că trebuia să lucrăm. Ne-am luat imediat locurile În primire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pretențioși - fuseseră probați vreo trei minute. Idealul meu era pe-atunci ținuta olimpiană a modelelor din eternul decor de toamnă al vitrinelor magazinului Rogers Peet de lângă sediul administrației din Boston. Picături rebele de apă îmi schimonoseau fața reflectată în oglinda ligheanului. Eram un fel de pasăre tropicală împăiată, cu cioc enorm și colorat.270 (Ultima după-amiază cu unchiul Devereux Winslow 1922: veranda de piatră a casei de vară a bunicului) Poemul din care am extras acest fragment este mult mai amplu
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Avînd dulapuri, avînd haine, avînd toate, ne-am înjghebat, în pripă, un fel de colibă, punînd dulapurile roată și rogojinile le-am folosit ca acoperiș. Cînd a venit ploaia, totul a fost praf, toate hainele... săraca mama și soția puneau ligheane pentru ca să nu se ude. Dar era o căldură în balta aceea foarte mare. Atunci în iunie, 25, cînd am ajuns noi. Stăteam și ne uitam, toți vecinii, unul la altul: ce căutăm noi în Balta Brateș, cînd noi avem case
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
E cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată. Capitolul 18tc "Capitolul 18" —Jacqui? Jacqui? —Sunt aici jos, a strigat. —Unde? — În bucătărie. M-am luat după vocea ei și am găsit-o în patru labe, cu un lighean cu apă cu spumă. — Ce naiba...? — Frec podeaua de la bucătărie. Cu dezinfectantul de baie, am observat. Dar ești însărcinată în patruzeci de săptămâni, poți să naști în orice clipă. Și ai o femeie care-ți face curat. Pur și simplu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
s-a deplasat spre față într-o mișcare de flux?“ — Da! — Oh, la naiba, asta chiar seamănă a contracție. Deodată am fost îngrozită. —O să naști! Ceva mi-a atras privirea: o băltoacă se întindea pe podeaua proaspăt spălată. Răsturnase cumva ligheanul cu apă? —Anna, a zis Jacqui pierit, mi s-a rupt apa? Am crezut că o să leșin. Apa ieșea de sub fusta lui Jacqui. Într-un acces de panică, am acuzat-o: — Unde ți-a fost capul, să te apuci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
În grup de parcă ar fi fost un sport de echipă, fiecare dintre ei dovedindu-și abilitățile cu aceeași fată. Iar unele restaurante erau de-a dreptul pustii. Treaba se făcea În spatele draperiilor, unde era un pat simplu, un scaun, un lighean și un singur prosop pentru spălat. Dacă voiai să-și dea hainele jos, plăteai În plus. Autocarul dădu colțul. —Acolo, strigă Lulu și arătă cu mâna spre un magazin unde o femeie și un bărbat stăteau În fața calculatoarelor. Internet café
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Tuturor“, deci și-al nostru. „Salvatorul Patriei“ ne salvase și pe noi, ca Toto Schilacci Italia, la Campionatul Mondial din 1990. Omul care ținea o țară întreagă pe întuneric ne ajutase să ieșim la lumină, scăpându-ne de pensă și lighean. Ironia părea perfectă. Nici Shakespeare n-ar fi ticluit-o mai bine. Ni se cerea acum să facem copii, să întemeiem familii (ca Ștefan cel Mare, odinioară, biserici), să ne bucurăm de viață, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Așa că anul 1450 trecuse fără mari schimbări. În toamnă se născuse micul Alexandru, care acaparase brusc toată atenția contesei și a contelui Matteo, Încă surprins că devenise atât de repede bunic. Palatul era În fierbere, slujitorii fugeau pe coridoare cu ligheane de apă caldă sau cu carafe de lapte, iar Cosmin, În general, era absent. Pregătirea lui se apropia de sfârșit. Acumulase În aproape șapte ani ceea ce se acumula, de regulă, În zece. Zece ani dura formarea de bază a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
rațe, la gâște. Să duc și să aduc mieii la păscut și să-i priponesc din loc în loc, să aibă iarbă proaspătă și bună! Să caut ouăle în cuibare și să le aduc în odaia mare, la răcoare, într-un lighean. Să dau apă și lături la porc și să fierb altele, din barabulele vechi și urluială pentru ziua următoare. Să tai lemne că adusese tata niște crengi uscate din prundul Moldovei și mă îndemna să fac "zilnic oleacă de gimnastică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Nu vedeai nimica acolo... Pe tinetă nu puteai să stai, că n-avea capac, și tot timpul numai te plimbai. Și când am fost dus la celulă, la expirarea pedepsei, am făcut hemoptizie și am Început să dau sânge În lighean câteva zile, până ce m-a dus un ofițer la spital, pe răspunderea lui. Koller n-a vrut să mă ducă din prima zi, cu toate că o văzut ligheanul și cât sânge dădeam... Și când m-a consultat la Röntgen o observat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la expirarea pedepsei, am făcut hemoptizie și am Început să dau sânge În lighean câteva zile, până ce m-a dus un ofițer la spital, pe răspunderea lui. Koller n-a vrut să mă ducă din prima zi, cu toate că o văzut ligheanul și cât sânge dădeam... Și când m-a consultat la Röntgen o observat că era fisurată o venă, și pe acolo curgea sânge În plămânul stâng. Acolo m-a așezat pe un scaun, ca să-mi facă pneumotorax, să introducă aer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
supe fără conținut..., apă goală. Era foarte greu... Și ne aplicau regimul de penitenciar obișnuit, străvechi: spălat și frecat pe jos În fiecare zi... Și era curat, nu era nimic, da’ ziceau: „Spală, dom’le! Ia o cârpă și-un lighean și spală pe jos!”. Da’ acest obicei cu spălatu’ pe jos este și-n Apus. Am citit În literatura de Închisoare că și Hess, și Göring Își spălau celulele În fiecare zi... Tot grupul erați acolo la Închisoare sau doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
TRAI INVIDIAT Puțin câte puțin, din orășeanca elegantă, îngrijită și delicată, așa cum eram până să încep această muncă, am devenit asemenea țăranilor în mijlocul cărora lucram. Eram neglijentă, purtam haine largi, comode și cizme de cauciuc, mă spălam superficial într un lighean. Când ajungeam în oraș și vedeam cunoștințe sau foști colegi de serviciu, nu știam cum să mă ascund. Îmi era rușine de felul cum arătam. Atitudinea mea era înțeleasă greșit de către aceștia. Eram considerată „ajunsă” și foarte îngâmfată. Nu mă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nu vă mai este de folos: șuncă, untură, murături. Sunt mulți și au nevoie de mâncare. După câteva zile de la această discuție, curtea primăriei s-a umplut de etnici căldărari. Căruța cu coviltir care oprise în fața primăriei era plină cu lighene din aluminiu, cazane, castroane, căni din aramă și cazane de țuică, a căror confecționare și comercializare era strict interzisă. Vedeți că v-au lăsat ceva acasă, mi-a șoptit nenea Turuianu la ureche. Dați-le voie să-și vândă marfa
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
spate, care dădea în curtea contabilei, și l-am lăsat pe secretar și pe ceilalți să se descurce cu ei. Când am ajuns acasă, 193 lângă poartă, într-un sac era un cazan mic de țuică, iar lângă el un lighean din aluminiu. Le-am pus în magazie, că oricum nu știam la ce mi-ar putea folosi. Peste câteva zile, într-o sâmbătă după-amiază, au poposit pe terenul de sport din fața porții mele. Maria, cea de care ascultau toți, a
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]