1,152 matches
-
2016 - Trezitorii, poeme Cărți de eseuri 2002 - după ani, după noi (eseuri/interviuri), ed. criterion publishing, București 2008 lumea, un limbaj al invizibilului, ed. Grinta-Cluj. 2011 Cartea Surâsului (jurnalul unui drum lăuntric), Grinta-Cluj. PROZA 2005 - minuturi (proza satirica scurtă), ed. Limes, Cluj-Napoca În limba germană: 1999 ziduri orfane, poeme, Leonberg-Verlag, Leonberg. 2014 libertatea restrînsă a inimii (Eingeschränkte Herzfreiheit), poeme, ed. Grinta-Cluj În limba franceză : 2007 improvisation pour la marche sur l’ eau, poeme în trad. Letiției Ilea, ed. Echinox,Cluj. În
Andrei Zanca () [Corola-website/Science/307298_a_308627]
-
1978-82, ed. Muzeul literaturii române, 2007 - Apoziția, München. 2008 - Apoziția, München. 2009 - Apoziția - München 2011 - Dirijabilul de hartie, "antologie de poezie de Fr. Kocsis, 1971-2011 ed. Arhipelag, Mureș" 2011 - Nouă Poezie Nouă, antologie de poezie coordonată de Dumitru Chioaru, ed. Limes, Cluj 2012 - Poet, Poezie, Destin, un florilegiu alcătuit de Florin Șindrilaru, ed. Arania, Brașov. 2014 - Cele mai frumoase poezii - ed. alcătuită de Al. Petria, ed. Adenium, Iași 2015 - Almanah, Sintagme literare, ed. Eurostampa, 2015 Antologie în Engleză : Romanian poets, ed.
Andrei Zanca () [Corola-website/Science/307298_a_308627]
-
Cartea Românească, 2004 Alexandru Pintescu, Retorica aproximației, Timpul-Verlag, Iași, 2004 George Vulturescu, Cronist la Frontiera Poesis, Princeps-Edit-Verlag, Iași, 2005 Paul Aretzu, Scara din bibiloteca, , Ideea Europeană, 2007 Ion Pop, Poeții revistei „Echinox”, Cluj, 2009. Ion Neagoș, Crăciun, Schlezak, Zanca, ed. Limes/Cluj, 2015 Au scris critici și recenzii: Ion Pop, Marian Papahagi, Cornel Moraru, Al. Ștefănescu, Al. Cistelecan,Titu Popescu, Simona-Grazia Dima, George Vulturescu, Al. Pintescu, Ion Neagoș, Cezar Ivănescu, Mirecea Doreanu,A. Baghiu, D. Chioariu, A.I.Brumaru, Ion Mureșan, Al.
Andrei Zanca () [Corola-website/Science/307298_a_308627]
-
de A. Zanca, ed. Paralelă 45-Braöov Dieter Schlesak, Poeme, ed. Univers, 2001 Dieter Schlesak, Există o viață după moarte, Paralelă 45, 2002 Sorin Anca, Poeme, ed. Galateea, 2004 Miron Kiropol, cînd noaptea e mai lungă-n om că noaptea, ed. Limes, Cluj, 2006 Constantă Buzea, poeme (în franceză de M.Kiropol), ed. Grinta, Cluj, 2006 Gheorghe Gricurcu, poeme (în fanceză de M. Kiropol, ed. Grinta, Cluj, 2009) Iulian Dămăcuș, Povestea lui B., ed. Napocastar, 2015 Traduceri în revistele sus-menționate din: Enzensberger
Andrei Zanca () [Corola-website/Science/307298_a_308627]
-
XI-a Claudia, a V-a Macedonica, apoi Legiunea I-a Jovia, ori a II-a Herculia și tot aici era și flota fluviala romană - Classis Flavia Moesica. Poziția geografică oferea cetății posibilitatea de supraveghere și control a întregului hotar (limes) de nord al Dunării. Această importanță strategică avea să determine și funcția administrativ-economică a orașului ce se va dezvolta în jurul castrului militar. Principal sediu al flotei romane de pe Dunăre (Classis Flavia Moesica), la Noviodunum au staționat unități militare din legiuni
Castrul roman Noviodunum () [Corola-website/Science/314422_a_315751]
-
arată că franceza devenise limba lor maternă după numai cca două secole. Deși armata Rinului, în diverse perioade, era mai mare ca aceea a Daciei, acest fapt nu a fost esențial în romanizarea Galiei, deoarece legiunile renane, erau concentrate la "limes"-ul cu triburile germanice, între Meusa și Rin, cu centre principale la Mainz, Trier, Köln, și Xantem (de altfel, regiune în prezent neromanică). Dar nu numai Renania, ci și celelalte regiuni de frontieră ale Imperiului Roman din Europa (ca Pannonia
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
având ca țintă principală Egiptul. Doar cruciada a șasea și-a atins scopul recuceririi Ierusalimului, și asta doar pentru scurtă vreme. Robert de Clari, Cei care au cucerit Constantinopolul, ediție de Tatiana-Ana Fluieraru și Ovidiu Pecican, traducere de Tatiana-Ana Fluieraru, Limes, Cluj, 2005, 209 p. ; ISBN 973-726-003-1. Geoffroy de Villehardouin, Cucerirea Constantinopolului, traducere și note Tatiana-Ana Fluieraru, ediție îngrijită și prefațată de Ovidiu Pecican, Cluj, Limes, 2002, 212 p. ; ISBN 973-8089-67-7.
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
care au cucerit Constantinopolul, ediție de Tatiana-Ana Fluieraru și Ovidiu Pecican, traducere de Tatiana-Ana Fluieraru, Limes, Cluj, 2005, 209 p. ; ISBN 973-726-003-1. Geoffroy de Villehardouin, Cucerirea Constantinopolului, traducere și note Tatiana-Ana Fluieraru, ediție îngrijită și prefațată de Ovidiu Pecican, Cluj, Limes, 2002, 212 p. ; ISBN 973-8089-67-7.
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
jumătate a secolului I p. Chr. De exemplu, ștampilele unei unități militare al cărui sediu era necunoscut în Dobrogea romană: Ala (Gallorum) Flaviana. Aceasta a fost creată în timpul lui Vespasianus cu rolul de a prelua sarcina apărării unui segment al limesului dunărean, atunci când a început întărirea acestuia, fără să se știe însă locul unde a staționat. Nu încape îndoială asupra prezenței unității la Carsium. În această situație, se poate vorbi, deocamdată ipotetic, despre un sediu al unității: castrul roman. Acesta a
Castrul roman Carsium () [Corola-website/Science/314436_a_315765]
-
Moieciu, în satul Drumul Carului, săpăturile arheologice efectuate cu câțiva ani în urmă de către profesorul Stelian Coșuleț, au scos la iveală urmele unui castru roman care se pare că întregea sistemul de fortificații romane din Dacia, cunoscute sub numele de limesul transalutan. Tocmai datorită importanței sale deosebite, după ocuparea Transilvaniei de către regalitatea maghiară, aceasta a dispus construirea castelului de la Bran, ca punct înaintat de pază și apărare în trecătoarea Branului. Actul de naștere al castelului de la Bran a fost emis de
Comuna Moieciu, Brașov () [Corola-website/Science/300955_a_302284]
-
sud, la contactul dintre relieful cutat al munților și monoclinalul dealurilor din podiș. Între sat și orașul Zalău se ridică Măgura Stânii (716 m), vârf ce face parte din Munții Meseș pe care s-au descoperit urme de fortificații ale limesului Imperiului Roman (sec. II-III d.C.) Satul a aparținut, de-a lungul timpului, de comuna Ungurași (actuala Românași) sau de orașul Zalău (în prezent). Un loc important din viața recentă a satului, îl constituie Dealul Ijileu, de pe care se anunțau de către
Stâna, Sălaj () [Corola-website/Science/308612_a_309941]
-
culmea căreia, în antichitate, romanii au fondat orașul Porolissum. Hotarul actual dintre satul Stâna și orașul Zalău aflat pe culmea principală a munților Meseș, constituise între anii 106 și 271 d.Hr., frontiera de nord a Imperiului Roman, granița fortificată (limes) între dacii din Imperiu și dacii liberi, rămași în afara cuceririi romane. Pe Măgura Stânii și sub Vârful Druia se găsesc urme ale acestor fortificații antice . Prin sat se văd încă urmele unui vechi drum roman, ce trecea de la castrul de la
Stâna, Sălaj () [Corola-website/Science/308612_a_309941]
-
(în limba latină: limes Sorabicus; îm limba germană: Sorbenmark) a reprezentat o [[Marcă (teritoriu)|marcă] la frontiera estică a [[Francia răsăriteană|Franciei răsăritene]] care a existat între [[Secolul al IX-lea|secolele al IX-lea]] și [[Secolul al XI-lea|al XI-lea]]. Ea
Marca sorabă () [Corola-website/Science/325358_a_326687]
-
vorbită de romani, pătrund și în lumea dacilor liberi. La rândul lor, romanii își însușesc anumite deprinderi, cuvinte și mai ales dorința de libertate, dorința de nesupunere la impozitele administrației romane. Acest fapt l-a determinat pe Traian, să construiască limesul Alutanus (drum de apărare a părților cucerite, împotriva celor care nesocoteau legile administrație romane ) Acest drum pornea de la Gura Oltului din dreptul localității Izlaz de astăzi (Jud. Teleorman), până la Caput Stenarum lângă localitatea Boița de astăzi (Jud. Sibiu). Dar limesul
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
limesul Alutanus (drum de apărare a părților cucerite, împotriva celor care nesocoteau legile administrație romane ) Acest drum pornea de la Gura Oltului din dreptul localității Izlaz de astăzi (Jud. Teleorman), până la Caput Stenarum lângă localitatea Boița de astăzi (Jud. Sibiu). Dar limesul Alutanus nu a satisfăcut pretențiile administrației romane și de aceea cu doi ani înainte de a muri Traian (Traian a murit la 11 august 117 ), a început construirea Transalutanusului (un al doilea val de apărare situat la 20-100 km spre răsărit
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
în vremea împăratului Septimiu Sever (193-211). În consecință, rezultă că: la răsărit de Gura Oltului și la nord de Dunăre,inclusiv pe meleagurile localităților: Cioara,Seaca, Vânători, etc. locuiau oameni nesupuși romanilor, (altfel pentru ce erau construite valurile de apărare: limesul Alutanus ? Transalutanus ? ) Pe de altă parte, atât populația supusă cât și cea nesupusă, își continuau modul lor de viață: păstoritul, agricultura, pescuitul, etc. și totdeodată nutreau ideea de libertate. Timp de peste 200 de ani dorința de libertate a dacilor supuși
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
125 m), ocuparea lui după sfârșitul războiului fiind discutabilă. Un castru mai mare, din pământ, a fost amenajat cândva după anul 157, aproximarea fiind făcută pe baza numismaticii, de această dată fiind ocupat de unitatea „neregulată” maură. Poziția mult în spatele limes-ului recomandă în primul rând misiuni de poliție în centrul Olteniei. Ulterior, în jurul anului 200, castrul a fost reclădit din zid de piatră. Castrul de piatră a suferit două distrugeri complete, una în deceniul al treilea (sub Elagabal?), după care
Castrul roman de la Răcarii de Jos () [Corola-website/Science/314433_a_315762]
-
probabil, celui mai bine păstrat castru roman din afara Italiei. După anul 275 d.H. cînd Imperiul Roman cedează Dacia Traiană, romanii păstrează sub controlul lor malul stâng al Dunării, implicit și Pelendava. Constantin cel Mare construiește în Oltenia un al doilea limes (val de pământ) după limesul Transalutanus. Limesul construit de Constantin a fost denumit popular Brazda lui Novac și trece prin extremitatea de nord a Craiovei. Paradoxal, deși în această perioadă documentele imperiale susțin retragerea romană, deci existau premisele unei reveniri
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
castru roman din afara Italiei. După anul 275 d.H. cînd Imperiul Roman cedează Dacia Traiană, romanii păstrează sub controlul lor malul stâng al Dunării, implicit și Pelendava. Constantin cel Mare construiește în Oltenia un al doilea limes (val de pământ) după limesul Transalutanus. Limesul construit de Constantin a fost denumit popular Brazda lui Novac și trece prin extremitatea de nord a Craiovei. Paradoxal, deși în această perioadă documentele imperiale susțin retragerea romană, deci existau premisele unei reveniri, cel puțin parțiale, a culturii
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
din afara Italiei. După anul 275 d.H. cînd Imperiul Roman cedează Dacia Traiană, romanii păstrează sub controlul lor malul stâng al Dunării, implicit și Pelendava. Constantin cel Mare construiește în Oltenia un al doilea limes (val de pământ) după limesul Transalutanus. Limesul construit de Constantin a fost denumit popular Brazda lui Novac și trece prin extremitatea de nord a Craiovei. Paradoxal, deși în această perioadă documentele imperiale susțin retragerea romană, deci existau premisele unei reveniri, cel puțin parțiale, a culturii geto-dace, descoperirile
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
defensive a fost la început ales în așa fel încât să asigure secretul construirii sale. A fost folosit de exemplu denumirea „Programul Limesurilor”, care ar fi dus cu gândul eronat la cercetările arheologice care se terminaseră de puțină vreme la Limes Germanicus - antica frontieră a Imperiului Roman în regiune. Au existat mai multe faze distincte de construcție a Liniei Siegfried: Aceste programe au avut un caracter prioritar, fiindu-le direcționate toate resursele disponibile. La începutul fiecărui program de construcție, prototipurile de
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
împotriva schijele proiectilelor de artilerie sau aviație sau a grenadelor de mână. Programul a fost executat de unitățile "Grenzwacht" - trupe de frontieră care acționau în Rhineland imediat după remilitarizarea regiunii. Bunkerele au fost contruite în imediata vecinătate a frontierelor. Programul „Limesului” a fost declanșat ca urmare a ordinului dat de Hitler pentru întărirea fortificațiilor de pe granița vestică a Germaniei. Cazematele construite începând cu 1938 erau mult mai puternice. Fiecare bunker tip 10 construit în această fază a necesitat folosirea a peste
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
avea prevăzute ambrazuri în partea din față doar în cazuri speciale, iar deschiderile erau prevăzute cu obloane solide din metal. Acest program de construcție a asigurat apărarea orașelor Aachen și Saarbrücken, care se aflau inițial la vest de linia programului „limesului”. Zona apuseană de apărare antiaeriană ("Luftverteidigungszone West" ori "LVZ West") era constituită din două serii de turnuri de turnuri „flak” (artilerie antiaeriană) din beton. Bateriile antiaeriene erau plasate în așa fel încât să silească avioanele inamice de bombardament să zboare
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
beton. Bateriile antiaeriene erau plasate în așa fel încât să silească avioanele inamice de bombardament să zboare la înălțime mare, ceea ce le-ar fi scăzut precizia atacurilor. Aceste turnuri ale antiaerienei erau apărate de bunkerele construite mai înainte în cadrul programelor Limesului și Aachen-Saar. Poziția Geldern prelungea Linia Siegfried spre nord până la Kleve pe fluviul Rin și a fost construită după începerea celui de-al doilea război mondial. Linia Siegfried se termina în nord lângă orașul Brüggen în districtul Viersen. La început
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
lui Dioclețian. Pe plan intern și extern, imperiul depășește în timpul domniei lui Dioclețian criza secolului III. Puterea militară este separată de cea civilă, toate numirile în aparatul administrativ și militar rămân în apanajul împăratului. O grijă deosebită este acordată întăririi limesului și construirii de numeroase "castella" și drumuri, care fac din graniță o zonă fortificată. Efectivele militare sporesc la cca. 500 000 de soldați, numărul legiunilor la cca. 60, mai mici și mai mobile. Dobrogea este separată de Moesia Inferior și
Dioclețian () [Corola-website/Science/299909_a_301238]