797 matches
-
elemente figurate (tabelul 1.1). Producerea de noi celule sangvine are ca punct de plecare celulele stem pluripotente (vezi fig. 1.17). Din celulele stem pluri-potente pornesc divergent două linii celulare stem: una pentru direcția mieloidă și cealaltă pentru direcția limfoidă. Din varianta mieloidă derivă celulele stem granulocitice macrofagice care dau celulele stem granulocitice cu derivați finali neutrofilele, eozinofilele și bazofilele și celulele stem monocitice cu derivați finali monocitele și macrofagele (fig. 1.17). Tot din celulele stem mieloide derivă celulele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
derivați finali monocitele și macrofagele (fig. 1.17). Tot din celulele stem mieloide derivă celulele stem megacariocitice din care se diferențiază în final megacariocitele și plachetele sangvine, precum și celulele stem eritropoietice din care rezultă eritrocitele (celulele roșii). Din celulele stem limfoide derivă limfocitele B și T. În condiții normale, prin hematopoieză se produc zilnic 175 miliarde eritrocite, 70 miliarde granulocite și 175 miliarde plachete sangvine. Primul semnal este reprezentat de prezența antigenului, iar cel de al doilea semnal este reprezentat de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a activa o celulă T helper și o celulă B. Limfocitele sunt celule care, în cursul elaborării răspunsului imun, recunosc specific Ag și de aceea se mai numesc imunocite . De aici derivă denumirea de sistem imunocitar, echivalentă celei de sistem limfoid. Toate celulele acestui sistem poartă pe suprafața lor molecule cu rol receptor, capabile să recunoască specific determinanții antigenici străini. Sistemul imunitar funcționează pe baza interacțiunii dintre semnal (antigen) și receptorul specific limfocitar preformat. În concepția modernă, limfocitul este celula centrală
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
este condiționată de prezența receptorilor prin intermediul cărora antigenele sunt recunoscute. Pe suprafața unei celule pot fi până la 100 000 de molecule receptoare identice, care așteaptă întâlnirea cu substanțele nonself corespunzătoare. După ce limfocitul și-a dobândit competența într-unul dintre organele limfoide primare, el poate rămâne în repaus, dacă organismul nu a recepționat mesajul antigenic corespunzător. Aceste limfocite sunt neangajate („neinformate” sau „naive”). Cele care au venit în contact cu antigenul specific sunt limfocite angajate („informate”). Ele constituie substratul material al memoriei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Situsurile de legare ale celor două izotipuri sunt identice. Numai 10% dintre limfocitele B au pe suprafața lor, ca receptor de Ag, molecule de IgG, IgA sau IgE. Cele care au ca receptor molecule de IgA, sunt localizate în țesutul limfoid asociat mucoaselor. Moleculele imunoglobulinice receptoare sunt inclavate cu capătul lor C-terminal în membrana limfocitului. 1.2.1.2. Limfocitele T Limfocitele T reprezintă până la 80% din totalul limfocitelor circulante. Valorile normale în sânge, pentru limfocitele T sunt cuprinse între
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
2.1.4. Dezvoltarea ontogenetică a limfocitelor În ultima parte a vieții embrionare, funcția hematopoietică este preluată de măduva osoasă, chiar dacă ficatul și splina mai păstrează o activitate hematopoietică, aceasta este limitată doar la un scurt interval, după naștere. Celulele limfoide diferențiate în măduva osoasă, la păsări, migrează inițial în splină și ficat, iar de aici migrează în organele limfoide centrale (timus și bursa lui Fabricius). La mamifere, din măduva osoasă, limfocitele migrează în ficat și splină. Unele își dobândesc competența
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
osoasă, chiar dacă ficatul și splina mai păstrează o activitate hematopoietică, aceasta este limitată doar la un scurt interval, după naștere. Celulele limfoide diferențiate în măduva osoasă, la păsări, migrează inițial în splină și ficat, iar de aici migrează în organele limfoide centrale (timus și bursa lui Fabricius). La mamifere, din măduva osoasă, limfocitele migrează în ficat și splină. Unele își dobândesc competența imunitară chiar în măduva osoasă. La mamifere, ficatul și splina îndeplinesc funcțiile bursei de la păsări. Alte limfocite migrează în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mamifere, ficatul și splina îndeplinesc funcțiile bursei de la păsări. Alte limfocite migrează în timus. Acesta este circuitul primar al limfocitelor, în care se produce diferențierea independentă de antigen, în cursul căreia limfocitele devin imunocompetente. Această etapă se desfășoară în organele limfoide primare (timus, bursa lui Fabricius și echivalenții acesteia de la mamifere). În cursul acestei etape, limfocitele dobândesc receptori specifici de antigen (fig. 1.15, 1.16). A doua fază a diferențierii limfocitelor este dependentă de antigen și se produce în circuitul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
etape, limfocitele dobândesc receptori specifici de antigen (fig. 1.15, 1.16). A doua fază a diferențierii limfocitelor este dependentă de antigen și se produce în circuitul secundar. Limfocitele imunocompetente trec în circuitul sanguin și de aici migrează în țesuturile limfoide secundare, de unde, pe cale limfatică, se reîntorc în sânge. În circuitul secundar, limfocitele au șansa întâlnirii cu antigenul specific receptorului lor, după care se activează, proliferează și se diferențiază spre stadiile de celule efectoare și celule cu memorie. 1.2.1
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
M-CSF -factorul stimulator de colonie macrofag (din Kimball, 1994). Celula-stem generează nu numai precursorul macrofagului, ci și precursorul eritrocitului, al polimorfonuclearelor și megacariocitului. Pe măsură ce se diferențiază, descendenții celulei stem își pierd pluripotențialitatea și devin precursori separați ai liniilor mielo-monocitară, limfoidă, eritrocitară și, respectiv, plachetară (fig. 1.18). Monoblastul este prima celulă identificată pe linia diferențierii fagocitelor mononucleare. El are receptori pentru regiunea Fc a Ig, fagocitează și, in vitro, aderă de suport. Monoblastul se divide o singură dată în două
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
o genă unică pentru o anumită catenă L și o genă unică pentru o anumită catenă H, din rearanjamentul segmentelor genice VL, JL și CL, respectiv VH, D, J H și CH. Edelman și Gall (1969) au identificat în țesuturile limfoide enzime implicate în evenimente de rupere - reunire și schimb de material genetic, de tipul endonucleazelor și polinucleotid-ligazelor, aceasta reprezentând prima raportare asupra existenței unor enzime implicate în prezumtive procese de recombinare somatică. În procesul de asamblare a unei gene funcționale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
catena δ, la alt izotip (γ, ε sau α) implică rearanjări genice diferențiate și prelucrare diferențială și probabil chiar rearanjări genomice ca urmare a instalării endociclurilor care prefațează enorma diferențiere structurală și funcțională a nucleilor diferitelor elemente figurate din sistemul limfoid. Astfel se explică polimorfismul extrem al nucleilor acestor elemente figurate, precum și apariția unor procese de segregare genomică, cu prezența unor punți sau cordoane cromatiniene (fig. 3.13), precum și apariția chiar a politeniei, pe care noi am semnalat-o în anumite
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
reprezintă cel mai variabil sector al regiunii determinatoare de complementaritate (CDR) a moleculei de imunoglobulină de la nivelul aminoacizilor 86-91, unde se unesc segmentele genice VH și D - JH. Adițiile sunt catalizate de enzima terminal-deoxinucleotidil-transferază (TdT) care este activă în celule limfoide imature, și care este stimulată mai ales post natal. Această enzimă acționează preponderent la nivelul segmentelor genice asamblate în gena pentru catena H, dar regiuni N au fost identificate și la joncțiunile V-J ale catenelor L. 4. Mutația somatică
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
intense, când are loc creșterea afinității anticorpilor pentru epitopul antigenului stimulator. Hipermutația somatică este considerată a reprezenta mecanismul esențial în generarea diversității anticorpilor. La om, acest proces are loc în prezența antigenului și se produce în centrii germinativi din țesutul limfoid periferic. Rearanjamentul de segmente genice imunoglobulinice prin transpoziție, la care se adaugă mecanismele de diversificare enunțate mai sus, permite ca, în condițiile existenței a mai puțin de 1000 segmente genice diferite în linia germinală, organismul să producă miliarde de tipuri
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
imunoglobuline (Ig) și genele pentru receptorii de antigen din celulele T, desemnați TCR, prezintă elemente reglatoare cis activatoare, larg separate în genomul liniei germinale, asemenea elemente fiind readuse într-o configurație propice funcționării în anumite stadii din cursul dezvoltării celulelor limfoide spre stadiul lor matur, când sunt funcționale în sinteza Ig și, respectiv, TCR. Expresia genică pentru Ig și TCR este reglată prin două mecanisme. Unul dintre acestea devine operațional prin determinarea momentului și tipului de celulă în care apar rearanjamentele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
SV40 și aceeași secvență octamer a fost identificată și în promotorul bazal. Există în regiunea enhancer și secvențe care inhibă transcripția în celule nonlimfoide, deoarece unele deleții din regiunea enhancer se asociază cu intensificarea transcripției în fibroblaste, pe când în celulele limfoide activitatea transcripțională este relativ neschimbată, în asemenea cazuri. Diferențieri în expresia genelor imunoglobulinice sunt determinate și de prezența silențiatorilor, dar caracterizarea acestor regiuni reglatoare este încă fragmentară și inconsistentă. Analiza alterărilor mutaționale de la nivelul enhancer-ului CH a permis să se
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
situații, asemenea promotori fiind inductibili de către aceiași compuși care activează expresia genei pentru catena ușoară κ, în limfocite. Asemenea observații pot fi explicate luând în considerație proprietățile NF-kB. Promotorii și enhancer-ii proximali ai genelor Ig contribuie la transcripția cu specificitate limfoidă B. Motivele octamer în promotorul bazal și enhancer-ul genelor C H reprezintă cele mai importante secvențe determinatoare ale acestei specificități celulare. Celulele lipsite de proteine de legare la un octamer cu specificitate de celulă B sunt incapabile de a utiliza
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
fost descrise două tipuri de proteine de legare la octamer: unul întâlnit în majoritatea celulelor de la mamifere care a fost desemnat OTF-1 și altul întâlnit numai în limfocite desemnat OTF-2 acesta din urma fiind esențial pentru activarea transcripției cu specificitate limfoidă, atât din promotorul bazal al genei pentru catena grea, cât și din promotorul bazal al genei pentru catena L de tip κ. Ambele aceste proteine se pot lega aproximativ cu aceeași eficiență la secvența octamer și protejează aceleași secvențe nucleotidice
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
promotorul bazal al genei pentru catena L de tip κ. Ambele aceste proteine se pot lega aproximativ cu aceeași eficiență la secvența octamer și protejează aceleași secvențe nucleotidice față de clivarea cu DNază I și metilarea indusă de dimetilsulfat. Deoarece celulele limfoide conțin atât factorul de transcripție OTF-1, cât și factorul de transcripție OTF-2, ele exprimă un spectru larg de gene care au în promotorii lor motivul octamer. Paradoxul apare însă în situația în care acești promotori eșuează în a funcționa în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
față de aceea care se întâlnește în promotorii exprimați ubicuitar. S- a realizat clonarea cADN codificator de proteine OTF-1 și OTF-2. Analiza blotting a ARNm celular, folosindu-se probe cADN a permis evidențierea expresiei ubicvitare a OTF-1 și expresia cu specificitate limfoidă a OTF-2, în toate stadiile de dezvoltare limfocitară. Dacă se realizează transformarea fibroblastelor cu plasmide care pot exprima OTF-2, celulele transformate pot exprima și o genă CH cointegrată s-a dedus ca absența exprimării lui OTF-2 reprezintă factorul limitativ în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
1991). Proteinele de legare la motivele EH se leagă și la alți promotori, ceea ce înseamnă că ele contribuie mai curând cantitativ decât calitativ la transcripția genelor Ig. De aici, se poate trage concluzia că principalul determinant cunoscut al specificității enhancer-ului limfoid CH este doar motivul octamer. Activarea transcripțională a genelor IgL(κ) este mediată de proteine care se leagă la motivele E și B din enhancer. Aceste proteine sunt NF- kE2, NF-kE3 și NF-kB și au fost detectate în extracte nucleare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în special stabilitatea stării latente în care expresia genică HIV-I este silențiată, sunt influențate de starea intracelulară a proteinei NF-kB și prin aceasta de stimularea antigenică a unor asemenea celule latent infectate. Activarea NF-kB nu este cu specificitate intrinsec limfoidă. De fapt, aceasta poate fi indusă în diferite tipuri de celule și de către variați stimuli. Astfel, inducerea sintezei interferonului β, ca urmare a infecției virale a fibroblastelor, implică activarea și legarea NF-kB și prin acestea stimularea transcripției genei pentru acest
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Ig pe care celula B trebuie să îl sintetizeze în momentul oportun pentru a contracara tipul de antigen prezent în celulă. Asamblarea genelor pentru catenele imunoglobulinelor (Ig) și a genelor pentru receptorii celulelor T (TCR = RCT) în cursul dezvoltării celulelor limfoide, poartă numele de recombinare, remaniere sau rearanjare. În fiecare locus genic Ig sau TRC, ADN al liniei germinale se află segmente genice disparate, cunoscute sub numele de segmente genice V, J, D și C. Deoarece acești loci au segmente multiple
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
prin zona de rearanjare nu este esențială pentru realizarea rearanjării V(D)J, la nivelul unor minicromozomi experimentali. Rearanjarea V(D)J este însă un proces foarte complex în care sunt implicați numeroși factori. Chiar dacă reacția este limitată la celulele limfoide, numai un subset dintre componentele necesare prezintă specificitate de celulă limfoidă. Restul factorilor aparțin unui evantai larg de expresie și îndeplinesc și alte funcții celulare generale. Reacția de rearanjare V(D)J este strâns legată de etapele ciclului celular, precum și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
D)J, la nivelul unor minicromozomi experimentali. Rearanjarea V(D)J este însă un proces foarte complex în care sunt implicați numeroși factori. Chiar dacă reacția este limitată la celulele limfoide, numai un subset dintre componentele necesare prezintă specificitate de celulă limfoidă. Restul factorilor aparțin unui evantai larg de expresie și îndeplinesc și alte funcții celulare generale. Reacția de rearanjare V(D)J este strâns legată de etapele ciclului celular, precum și de locusul genic specific. Aceasta asigură producerea unui repertoriu eficient și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]