1,259 matches
-
să repetăm întruna, fără să obosim: în comunism, țara devenise o uriașă colonie penitenciară, iar regimul de viață al românilor avea reguli carcerale. O formulă câștigătoare Revista ORIZONT în primul său număr din acest an își pune în pagină, cu limpezime, formula câștigătoare: o revistă din provincie care-și susține valorile locale fără a fi deloc provincială, o revistă pperfect sincronizată cu ce se întâmplă la vârf în cultura noastră. Sumarul o dovedește cu prisosință. Un grupaj de articole evocatoare îi
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4908_a_6233]
-
din compozițiile barocului și clasicismului, purtând semnătura unor genii ca Johann Sebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven. Lipsit de o pregătire de specialitate, Caragiale are intervenții sporadice în domeniul teoriei artei. Intuiții de profunzime, exprimate cu multă limpezime, întâlnim în eseul intitulat modest Notițe literare, publicat în 1896 în câteva numere ale ziarului „Ziua” și retipărit, cu titlul Câteva păreri, în volumul din 1908, Momente, schițe, amintiri. Eseul are și o tentă polemică, vizând opiniile estetice ale lui
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
întotdeauna că experiențe-limită precum boala, suferința, apropierea fizică a morții te pot aduce într-o anticameră a morții unde capeți alt glas, altă vedere. Este poate și cazul Medeei Iancu. Ea scrie o poezie biografică de o acuitate, intensitate și limpezime rar întâlnite, scrie despre moartea iminentă (în câteva rânduri este vorba despre o clinică de tratare a cancerului), cumva din moarte. Este greu de explicat, dar cred că în principal lipsa oricărui livresc, lipsa calofiliei sunt atuurile ei. Medeea Iancu
Din moarte by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5298_a_6623]
-
fiind, rămâne intact. Doar că într-o versiune, de astă dată, up to date. În special Lispoemele sunt de o cuceritoare actualitate. Mici întâmplări eterate, toate. Exotismul lusitan există, dar nu ocupă prim planul. Mai pregnant se dovedește, întotdeauna, scenariul. Limpezimea de acum rezistă în condiții oricât de complicate. Iar când nu sunt complicate, Alex. Leo Șerban le face să fie!) Exemplar e, din acest punct de vedere, Lisboa III. Urmăriți-i numai textura: „Lisboa/ cu cizmăriile tale/ cu băcăniile tale
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
vă rog să mă adăugați și pe mine.) Pe scurt, demonstrația conducea la ideea că lumea lui Caragiale (în ambele accepțiuni ale sintagmei) era nici mai mult, nici mai puțin decât un text imens compus din toate gazetele epocii lui. Limpezimea argumentelor și elocvența exemplelor nu mai lăsau loc de îndoieli. Plecând de aici, în mai, spre sfârșitul lunii, la Târgul de Carte Bookfest, se lansa deja volumul Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale. Indiscutabil, avem de-a face cu
O interpretare strălucită by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5464_a_6789]
-
au fost încredințate prim soliștilor companiei, Adela Sterp-Crăciun și Bogdan Plopeanu. Deși, în mare, interpretările au corespuns cerințelor coregrafice, dansatorii companiei, mai puțin obiș- nuiți cu genul mult mai liber al dansului modern, au crezut că acesta nu pretinde aceeași limpezime în conturarea miș- cărilor, desenul lor fiind, uneori, mai neglijent. Oricum însă, diversitatea stilistică este binevenită, ea lărgind orizontul interpretativ al trupei de balet. În paralel, este interesant și faptul că cele două piese ale serii, City Beat și Mandarinul
Deschiderea stagiunii în companiile de dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5154_a_6479]
-
Caproni, în triada numită „linea antinovecentesca”, adică opusă direcției esteticii secolului XX; sintagma aparține lui P.P. Pasolini. Cei trei se detașează de limbajul la modă, premeditat dificil, elitist, caracterizat de un spirit analogic simbolic, preferând o exprimare legată de tradiție, limpezime și spontaneitate, ușor de înțeles, reflectând realitatea printr-un sugestiv descriptivism și filon narativ. Este ușor de perceput de ce modelele lor principale vor fi Giovanni Pascoli și crepuscularii, dar cu deosebire Umberto Saba. Revenind la specificul poeziei lui Penna, se
Sandro Penna, poetul aleanului homoerotic () [Corola-journal/Journalistic/5422_a_6747]
-
Cronicar Elegant și nimicitor În DILEMA VECHE (nr. 404, din 10-16 noiembrie) citim cu încântare un articol de Andrei Pleșu, intitulat „O sminteală”. Limpezimea demonstrației, acuitatea cu care observă viața publică de la noi, finețea desenului ce portretizează creând tipologii, formulările inspirate și care-ți rămân în memorie, toate fac din acest text unul antologic. Subiectul micului eseu este „dl. Mihai Gâdea”, realizator tv și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5107_a_6432]
-
fie suplinitori. Adică vor continua să predea și să producă elevi după chipul, asemănarea și înălțimea lor didactică. Perlele profesorilor te lasă fără speranță.” Ceea ce atrage atenția în textul Andreei Pora este faptul că autoarea face corect conexiunile: subliniază cu limpezime legătura de cauzalitate între nivelul precar al școlii și situația generală deplorabilă a țării: „Când vezi câți profesori au dat lucrarea goală-goluță, împușcând doar punctul din oficiu, înțelegi de ce continuăm să ne ușurăm patriotic lângă boscheți, dar și de ce austriecii
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5358_a_6683]
-
prilej pentru Murakami de a lega noi referințe intertextuale cu romanul 1984 al lui George Orwell. Numai că aici, în loc de Fratele cel Mare intră în scenă Oamenii cei Mici. Stilul autorului japonez păstrează aceleași coordonate ca și scrierile anterioare - multă limpezime, propoziții scurte care numai rareori alternează cu fraze mai ample, o atentă dozare a figurilor de stil care apar sporadic pentru a puncta momente sau întâmplăricheie, permanente referințe și legături cu muzica. Aproape fiecare carte a lui Murakami are un
Întâlnire cu Oamenii cei Mici by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5233_a_6558]
-
există une certaine idée de la Grčce în mediul european." (pp. 72-73) Poukamisas nu e scriitor în sens beletrist, ci un autor a cărui pregătire juridică i se întipărește în structura frazei. Scrie lapidar, sec, fără preocupare de stil, dar cu limpezime și informație bogată. De aceea, nu-l citești ca să-l deguști estetic, ci ca să te instruiești pe seama unui spirit erudit. Atracția textelor sale vine fie din diversitatea informației, fie din doza subversivă de îndrăzneală cu care, pe alocuri, se ridică
Tradiția elenității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6731_a_8056]
-
banda de dragoni și narvali." (pag. 24) Cea mai importantă calitate a Odei liberei întreprinderi e dată însă de substanța ambiguității. Aceasta nu mai ia naștere din limbaj, ci din coloana sonoră. Nu o dată, poemele se referă limpede la, tocmai, limpezimea lor. În spatele acestei eficiențe aproape corporatiste (doar vorbim despre o carte cu încărcătură antreprenorială) se simte o forfotă aducătoare de echivoc, de miraj, de inefabil. Sinceritatea devoalării acestora e la originea unor pasaje memorabile: "Eu mi-am imaginat cu totul
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
și după emigrarea autoarei în Germania. Din evocările făcute de Herta Müller, din dialogul ei cu cei doi interlocutori, s-a închegat din ce în ce mai palpabil portretul celui cu care începuse povestea scrierii romanului Atemschaukel: Oskar Pastior. Cu modestie, cu o implacabilă limpezime a ideii și claritate a frazei, fără emfază, fără patos, cu vibrația unei emoții ascunse, abia perceptibilă în inflexiunile vocii, Herta Müller a ținut, ca de altfel și în postfața romanului, să explice de ce această mare carte, îi aparține și
Convorbire cu HertaMüller - Foamea de adevăr și de literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6514_a_7839]
-
Voi împlini anul acesta 54 de ani. {i pentru mine, cum scria Hölderlin, „aprilie și mai și iunie s-au dus“. Cu Orbitor am ajuns, cred, pe vârful dealului meu personal și pot acum privi de jur-împrejur cu mai multă limpezime. Chiar și dacă de-acum încolo voi coboră, n-o să am nici un regret, pentru că am atins o clipă cerul cu palma, și asta e tot ce poate face un om. Dar sper să mai rămân, totuși, o vreme acolo. Minunile
„Am atins o clipă cerul cu palma“ by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/6575_a_7900]
-
Omul care-și supraveghease fiecare cuvințel, omul care născocise toată viața lui ficțiuni ajunge, după moarte, să fie ținut minte doar dintr-o istorisire ticluită despre el, josnicia ascunsă, specifică lui, fiind descoperită și descrisă cu o sinceritate, cu o limpezime, cu o siguranță de sine necruțătoare, cu serioasă preocupare pentru cele mai delicate aspecte ale moralității și cu o doză substanțială de încântare”. Instanța Zuckerman înclină să-i dea dreptate, dar rămâne în pronunțare.
Instanța rămâne în pronunțare by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6584_a_7909]
-
întrebările grave, ultime, puse de către Ivan cel întunecat, cel închis, ca misterul: oare trebuie să iubești viața așa cum este ea mai mult decât sensul ei? Alioșa nu șovăie o clipă, fiindcă pentru el, nu se știe cum, lucrurile au o limpezime originară; e ca și când ar vedea totul printr-un ochean accesibil celorlalți exclusiv în momente de grație; angelicul Alioșa, cel viteaz și singur, pare a fi creat din resorturile eroice ale retortei iisusiacilor. Viața trebuie iubită în afara logicii, căci ea - de la
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
le predam tinerilor cu plete din Winchester și din saloanele lustruite din Eton. Joi seara mă aștepta cu mașina la Paddington, cu geamurile aburite și motorul la ralanti. În acele prime minute ale drumului spre casă, pe străzile întunecate, în vreme ce limpezimea separării dintre noi încă mai exista în mine, iar Lotte încă mai era o ființă distinctă, uneori remarcam în ea o răbdare nouă - față de viața noastră împreună, poate, sau pentru altceva. Da, Lotte era un mister pentru mine, dar eu
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
performață care „neliniștea“, iar spiritul de răspundere și generozitatea erau un fel de mortar aflat între cărămizile instituțiilor. Chiar dacă ele, instituțiile, nu erau la momentul 1918 atât de democratice precum astăzi, la nouăzeci și trei de ani distanță. Echivocul, lipsa limpezimii instituționale și lipsa de complementaritate a instituțiilor crează vulnerabilitate în realitatea românească acum, la peste nouă decenii de la Marea Unire. În decembrie 1989, în timp ce comunismul se prăbușea cu vărsare de sânge, biblioteca lui Carol I, care însemna exact legământ european
Articol scris de Principele Radu: 93 de ani de la 1 Decembrie 1918 () [Corola-journal/Journalistic/46758_a_48083]
-
-i ascult fascinat. În adâncimi . rostesc o banalitate . artele comunica între ele. E suficient să citești Nașterea tragediei a lui Nietzsche pentru a găsi răspunsuri la dilemele și pseudo-dilemele care-l macină pe .comparatistulh amator năucit de dorința de limpezime. Cred că arta interpretativa muzicală seamănă cel mai mult cu formulă în care m-am exersat eu insumi multă vreme . critică literară. A interpreta un text muzical e un act similar analizei critice: stabilești punți de legătură între punctul A
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4561_a_5886]
-
și-i ascult fascinat. În adâncimi - rostesc o banalitate - artele comunică între ele. E suficient să citești Nașterea tragediei a lui Nietzsche pentru a găsi răspunsuri la dilemele și pseudo-dilemele care-l macină pe „comparatistul” amator năucit de dorința de limpezime. Cred că arta interpretativă muzicală seamănă cel mai mult cu formula în care m-am exersat eu însumi multă vreme - critica literară. A interpreta un text muzical e un act similar analizei critice: stabilești punți de legătură între punctul A
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4562_a_5887]
-
întîmpinare. Am reținut astfel, pentru că mă interesează aici, o observație esențială a lui Șerban Cioculescu. Comentînd Accidentul, criticul subliniază că, atît în stilul său eseistic, cît și în cel literar, Sebastian „se ferește să apese, să stăruie, să dovedească, unind limpezimea cu grația neafectată (s.n.)“. Despre transparența enunțului său prozastic se va vorbi în mod repetat. De pildă, lui Ovid S. Crohmălniceanu, cu referință tot la Accidentul, îi displace chiar „limpezimea, ordonarea, cu prețul scăderii sensibile de acuitate problematică“, acuzînd cartea
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
Sebastian „se ferește să apese, să stăruie, să dovedească, unind limpezimea cu grația neafectată (s.n.)“. Despre transparența enunțului său prozastic se va vorbi în mod repetat. De pildă, lui Ovid S. Crohmălniceanu, cu referință tot la Accidentul, îi displace chiar „limpezimea, ordonarea, cu prețul scăderii sensibile de acuitate problematică“, acuzînd cartea tocmai fiindcă „e foarte clar construită, fără abateri de la schema geometrică inițială a acțiunii“ (de acord, însă cu observația că în roman există totuși o neașteptată și aparent inexplicabilă „abatere
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
așa ceva s-a gîndit tînărul pe atunci I. Negoițescu, recenzînd Accidentul și numindu-l pe autor „un romancier amabil”, iar, mai apoi, „un artist amabil“, cu mențiunea că, dintre calitățile stilistice ale lui Sebastian, „prima e desigur claritatea, nu numai limpezimile analitice, dar și exactitatea expresiei“. „Echilibrul romanului e deviat“ însă, remarcă totodată Negoițescu, întrucît înăuntrul romanului pasional începe să crească brusc un alt roman, „lipsit de aderență cu primul“. E vorba, evident, de romanul familiei Grodeck, născut subit în măruntaiele
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
a intercala considerații subtile legate de dialectica literară a dubletelor realitate-ficțiune, model-personaj sau adevăr verosimilitate, emițând, între altele, ideea - paradoxală, în aparență - conform căreia „cu cât o operă de artă este mai perfectă, și ca putere de concepție, și ca limpezime de execuție, cu atât cere mai multe deslușiri ”. Poate că în aceste „digresiuni” nu poate fi identificată, cum crede Al. Călinescu într-un exces de entuziasm, „o «artă poetică» de o importanță capitală pentru înțelegerea concepției despre literatură a lui
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
atunci, Clipe, pe muzică de Maurice Ravel, Miniaturi, pe un colaj din muzică de George Enescu, Vasile Jianu și Ion Maxim și Grand Nonetto de Louis Spohr. Țesătura coregrafică a pieselor sale ne apărea ca fiind caracterizată „prin fluența și limpezimea mișcărilor, prin cursivitatea, aplombul și amploarea desfășurării variațiilor”. În plus, în lucrarea Clipe se adăugau elemente de neoclasicism, iar una dintre piesele suitei Miniaturi, - Toaca, creată și cântată de Ion Maxim și interpretată de Ioan Tugearu - era concepută într-un
Pavel Rotaru și Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5861_a_7186]