262 matches
-
o dusese rău alături de mine. Dar poate că soția mea știe ea ce știe. Oare ideea că Susannah încă mai simte ceva pentru mine nu este la fel de absurdă ca și aceea că îl găsise pe Dumnezeu în șase milioane de lințolii? Iar supărarea ei prefăcută e mai deplasată decât faptul că susține o suferință pe care nu a trăit-o niciodată, suferința unor oameni cu care nu a simțit nici o legătură până în ziua în care ei au murit? Nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
aud țipând. Opriți sirena. Vă rog, poate să oprească cineva nenorocita aia de sirenă... —Kate! Kate, trezește-te. Nu-i nimic. Nu-i nimic. —Ce? — Totul e-n regulă, iubito. Ai visat urât. Mă ridic. Cămașa de noapte e un lințoliu de sudoare. În colovia coastelor, am o pasăre care zgârie cu ghearele să iasă. — Am lăsat copiii singuri, Rich. Era un incendiu. Nu-i nimic. Zău, nu-i nimic. Nu, i-am lăsat singuri. Și m-am dus la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de baie Încă mai atîrna de pielea mea, parfumul propriei mele strangulări care mă Îmbrățișa ca o amintire interzisă. 9 Infernul Un praf fin ca o cenușă acoperi pantele dealului cînd roțile din dreapta ale mașinii lui Cabrera Încălecară bordura; un lințoliu cretos, care se Învîrteji printre palmieri și Înecă aleile vilelor arătoase de pe marginea șoselei. CÎnd aerul se limpezi, am putut vedea casa Hollinger pe dealul ei pîrjolit, un uriaș grătar Înfundat cu jar stins. Cu fălcile Încleștate, Paula manevra de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
spital, operat la picior, invizibil și parcă din nou din ce în ce mai imaterial... Cum era posibil ca, dintr-odată, să se sfărâme totul, și realitatea, care mi se părea nu demult foarte mică și plicticoasă, să se întindă cât cuprinde, ca un lințoliu greu, peste tot ce izvodea mintea mea? Bobo s-a întors cu o cană fierbinte de ceai cu lămâie și m-a obligat să sorb măcar câteva înghițituri. A îngenuncheat din nou și iar mi a șters cu vată julitura
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aprinseseră niște materiale inflamabile. Podelele erau presărate cu cadavre calcinate și răsucite în poziții grotești: un osuar biomecanic. Mai multe corpuri se prăbușiră și dispărură: acidul scurt din rănile lor săpase o gaură mare în sol. Nimic nu țâșni din lințoliul de fum pentru a smulge armele de pe afeturile lor. Detectorul de mișcare rămase mut. ― Ce dracu' se-ntâmplă? (Hudson modifică reglajele aparatelor lui, descumpănit.) Dar te se-ntâmplă, unde sunt? ― De necrezut, făcu Ripley răsuflând. Au renunțat. Au bătut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Simțeam că mi se taie genunchii. Trecutul mi se părea pierdut undeva în ceață, ca un vis de care nu-ți mai amintești, decât arareori și de care chiar ai vrea să uiți. Peste școala de atunci, s-a coborât lințoliul greu al uitării dureroase, acoperind-o, ca o ploaie de cenușă. De pe ruinele ei cad roadele zbuciumului nostru.. S-a prăbușit școala.. s-au risipit gândurile vacanțelor plăcute. Ușa, de la intrare, din stejar masiv, întărită cu vergele din fier forjat
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
omenești pe care o sfâșia nefericirea... dorurile de casă, de școală... de Moldova.. Șaizeci de ani au trecut de-atunci... O prăpastie s-a deschis între noi și trecutul nostru... .................................................. .................... ...Și, încet-încet peste școala de atunci.. începu să se aștearnă lințoliul greu al uitării dureroase, acoperindu-ne ca o ploaie de cenușă.. Pe ruinele ei cad roadele nesfârșitului nostru zbucium...... Vechiul Palat Sturzesc și bisericuța Paharnicului Lozonschi, față în față, stau și vor mai sta... ca doi martori muți, înfipți adânc
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pe două rânduri, înaintăm frumos, nu ne oprim, așa”. În vâr tejul emoțional, colorat și olfactiv în care am intrat, apuc să văd o pelerină care încearcă să depună pe raclă o bucată mare de pânză albă. Pânza, moștenitoarea acelui lințoliu din in, denumit brandeum, cu care se acopereau în Antichitatea Târzie relicvele, este îndepărtată cu un gest expert de către preotul de veghe de lângă moaște. Un alt preot are gestiunea acatistelor și a containerului metalic sigilat conținând banii introduși de pelerini
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de cei ce-or sta când or da turcii în țară și-o să-i facă bucăți pre ei, cei rămași.” (E. Barbu, S.N., 30) Uneori relația de apoziție este mascată prin repetarea regentului termenului-bază: „Pe-un pat alb ca un lințoliu zace lebăda murindă Zace palida vergină cu lungi gene, voce blândă.” (M. Eminescu, I, 32) „Îmi venea greu să-i spun adevărul, să-i spun că e amnezic.” (M. Eliade, 180) Identitatea apoziției - funcție sintactică este asigurată de complementaritatea a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
e o ceața ninsă, soarele stă pitit îndărăt. Lumina tăcută străpunge întunericul nopții acum destrămat odată cu zorile. Nimic nu se mișcă, nici iepuri, nici căprioare, nici măcar neașteptatul lup de prerie. Și păsările au amuțit. Nici semn de primăvară. Albul zăpezii, lințoliul pământului, acoperă tot. Acoperă tot. . . Acoperă tot. BABBALUCI Să aduni lujerii melcilor sălbatici țâșnind din buza dealurilor, unde templele și amfiteatrele sunt simboluri ale timpurilor străvechi, când un popor simplu lăsa văile să afle vântul, să atingă izvorul. Acum stăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Ave Maria, de dragul meu te-ai pribegit, la toată lumea te-ai robit, Ave Maria! ! cine-i Acel așa sfințit, să-ți măsure cît ai iubit? Ave Maria, Ave Maria, îndurătoareo, mi-ai privit pe cruce trupul meu sfîrșit, Ave Maria! ! lințoliu moale-ai pregătit și-n trupul tău iar m-ai primit, Ave Maria, Ave Maria, doar suferință-ai suferit, doar cu iubire ai iubit, Ave Maria! ! eu de niciundelea venit, un venitic ce-i pămîntit nu îți las țiia, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ale plămadei, luminată de flacăra prometeică, victoria atârnă de intensitatea acesteia : De arde până la marginile ființei, partea întunecată se topește în lumina credinței în libertate. De arde fără spor, întunericul se abate asupra ei și o stinge, învăluind-o cu lințoliul destinului (III 6). În Oedip salvat, omul triumfă împotriva destinului, tragedia fiind astfel anulată. Într-o scrisoare din 7 octombrie 1951 către Radu Stanca, Ion Negoițescu contestă concepția despre destin din Oedip salvat, diferită de cea exprimată în altă lucrare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mare care dădea spre grădină. Îl vedeam pe Victor cu urechile ciulite, privind fix spre casă, ca și cum ar fi stat de pază (dar împotriva cui?), iar în spatele câinelui nu era decât câmpul, și sub luciul luminii lunare semăna cu un lințoliu de argint. Chicotul se transformă într-un țipăt ascuțit. Am înaintat și eram doar la doi pași, când am auzit ușa deschizându-se. - Hei! Cine-i acolo? Vocea mea n-avea nici un timbru. Am întins mâna după pistol. Țipătul încetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Sfărmând duioasa pace din somnu lui senin Toți ofițerii vrednici, băieții lui cu care Pe câmpii biruinții alăturea luptase Cu toții se trezise și se înfățișase... Erau spectrali și tragici cu fețele în doliu Și fiecare-n spate purta un lung lințoliu Cu toți pe cel mai mare așa-l împresurară Și câte-un gest lugubru cu toți solemn schițară Apoi, trecură-n noapte înspre eterna pace Ca un convoi funebru ce merge să se...16 [DESPRE "APA MORȚILOR"]* Matei Dumbravă vorbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
leurs bienfaits, et leur domination tyrannique. Mirajul acestor versuri hipnotice (Șt. Tătărăscu) zăgazuri așezate pe temelii mișcătoare de ambiții trecătoare (Mandrea) hainele nu și le-a schimbat au rămas ca scumpe imponderabile din care se adapă și acum (pr. Partenie) Lințoliul insolvabilității interes specific de partid Trebuie să ne unim pentru a lupta împotriva interesului național amenințat. Țara aceasta cu ultima sforțare a conștiinții sale... ... pentru interesele implacabile ale României de mâne. (Șt. Tătărăscu) Șirah cap. VI. verset 16. Prietinul credincios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în jurul meu; pe toți însă ne leagă tristețea. Prietenia noastră este o prietenie a slăbiciunii, a nonacțiunii, a resemnării... Doream somnul, dar a fugit și acesta: trebuie să stau treaz ca să văd eforturile zadarnice ale soarelui de a răzbate prin lințoliul de nori... Un singur vinovat - eu! O singură scuză - împrejurările! și iarna aceasta, care singura nu vrea să mai moară, să se ducă... 18 noiembrie 1951 Monseniorul părăsea Siena tocmai când soseam acasă. L-am făcut să se întoarcă din
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
aminteam de această parte a Făgărașilor, făcută cu ani în urmă în tovărășia lui Popingham, păstrasem o viziune sumbră, desprinsă parcă din Împărăția lui Verde Împărat: un drum de calvar, alcătuit din imense stânci negre, peste care se așternuse un lințoliu de licheni galben-albaștri, învăluit în cețuri și presărat tot timpul de o ploaie fină și deasă ce te pătrundea încet-încet până la piele... De data aceasta totul a fost diferit: un soare cald și prietenos îndulcea toate culorile, transformând peisajul într-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
animal: existau suflete de șopârlă, de potârniche, de gâscă sălbatică, de iepure și de cocor. Sufletele morților zboară pretutindeni, spunea băiatul vecinilor, pentru ei lumea nu-i mai mare ca o batistă. Dar cum ajunge să semene într-o fotografieun lințoliu în iarbă cu o batistă? Iar fotografia mortuară a fiului să-i slujească mamei ca semn de carte în cartea de rugăciuni? Cum încape moartea într-o fotografie maroniu-albă nu mai mare decât o cutie de chibrituri? Cum reușește să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
iarbă? Fiul bunicii, sfârtecat în război de o mină, seamănă, întins pe batista din iarbă, cu o grămăjoară de frunze putrezite adunate de vânt. Cum de cutează o fotografie de pe front, trimisă ca veste de moarte, să confunde între ele lințoliul cu batista, omul cu o mână de frunziș? Nimeni n-a putut lua de pe umerii bunicii povara pierderii fiului ei. Așa cum mie caișii îmi aduceau aminte de tatăl meu mort, la fel și ei un acordeon îi amintea de fiul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
oaspeți între soba de teracotă și pat. De cum intrai pe ușă, privirea îți cădea pe el. Uneori, când cei din casă se aflau suficient de departe în grădină, deschideam geamantanul acordeonului și priveam instrumentul. Clapele albe și negre semănau cu lințoliul alb și iarba neagră din fotografie. Geamantanul acordeonului era obiectul de cult al bunicii mele. Intra zilnic nu în camera locuită de noi, ci de geamantanul acestui acordeon. Îl privea mută așa cum într-o biserică te uiți la sfinți rugându
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
un punct de rezonanță, invocând într-un demers final căderea blestemului asupra speciei umane. Opriți-vă! Nu vă e milă de puii noștri? Asasinilor! Ticăloșilor! Creștini sunteți? Fiți blestemați! Stoluri imense de zburătoare înnebunite acopereau întreaga lizieră ca un uriaș lințoliu negru imaginar și neprotocolar în amintirea puilor transformați în cenușă. Nici în "Păsările" lui Hitchcock nu s-au creat scene atât de reale și de cutremurătoare ca cele ce mi-a fost dat să văd și la care să particip
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cățelandrului nostru, Leu am salvat-o pe mama de la o moarte sigură prin hipotermie (înghețare), când se prăbușise fără putere în zăpada viscolită cu înverșunare de crivățul dezlănțuit, și care începuse deja să-i cânte prohodul acoperind-o cu un lințoliu alb, pentru noi, timp de nouă zile cât a durat crivățul, a început o perioadă extrem de tensionată și dură, care a pus sub semnul întrebării însăși existența noastră. În a treia zi de crivăț înfricoșător, casa nu se mai zărea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
făcuse să înflorească pe geam, ca peste un câmp, albe flori de gheață. De trei zile cerne de sus cu fulgi mari și deși ce plutesc lin așternându-se peste acoperișuri, peste turlele bisericilor, peste zăplazuri, îngropând Suceava sub un lințoliu alb, gros, tăcut de omăt. Ștefan ia de pe pervazul ferestrei o mână de zăpadă și o face bulgăre. Privește roiul fulgilor de nea și întreabă încet, cu teamă: Câți, Șendreo? Șendrea tace, se codește, tușește... Câți, te-am întrebat? Șendrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de materie (cf. Eureka: a prose poem - an essay on the material and spiritual universe / Eureka: poem în proză - eseu despre universul material și spiritual, 1848).] "Voi cataracte aprige, voi șuvoaie de argint; Voi rîuri spațioase, de salcie acoperite cu lințoliu; Suiți-vă pe razele departe luminînd a' soarelui încoronat cu străluciri, Să ajutați îndoliații nouri ce distilează lacrimi. Voi aburi de otravă, peste capul meu zvîrliți-vă; Voi vipere colcăitoare, picioarele-mi înfășurați-le; Voi broaște,-împrăștiați-vă veninul pe cărarea-mi
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
gară pentru că detesta pupăturile de rămas-bun... Când a fost Înmormântat cu mulți ani În urmă În cimitirul evreiesc din Iași, am intrat, dintr-un impuls inexplicabil, În camera mortuară unde doi bărbați Îl spălau, să-l pregătească pentru Înfășurarea În lințoliul alb. L-am privit și am rămas șocat de expresia de mânie de pe chipul lui, parcă indignat de umilința la care e supus. La ieșire, În dreptul unei ferestre, m-am văzut oglindit - speriat să descopăr că, brusc, am Început să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]