27,259 matches
-
Acasa > Literatura > Proza > POLUL VRĂJITOARELOR - IV Autor: Lia Bejan Publicat în: Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Florina demonstrează că este un medium experimentat. Intră repede în transă iar în încăpere se lăsă o liniște apăsătoare. Lucian își stăpânește cu greu nerăbdarea... Un timp, femeia pare să nu dea niciun semn, stă cu ochii închiși, de parcă ar dormi. Respiră regulat, adânc. Lucian se gândește că are timp, poate, chiar să-și mai pună un pahar
IV de LIA BEJAN în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 by http://confluente.ro/lia_bejan_1476623323.html [Corola-blog/BlogPost/374120_a_375449]
-
le intre în viață ș.a.m.d. Răcoarea nopții le făcu bine în parcarea OMV-ului. Nu vrură nici pere, nici altceva să-ngurgiteze. Pupară, culmea, toate țâța ulciorului cu apă de munte, neomițând aprecieri laudative și gălăgioase. Restul drumului avusei liniște. Câteșitrele puicuțele moțăiau. Mașina din spate se ținea de mine docilă. Din când în când, e drept, mai primeam avertizări prin faruri, ca și când Lili m-ar fi somat să nu-mi prăpădesc a încărcătură prețioasă ce duceam la bord sau
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1469943262.html [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
în America. Este totuși surprinzătoare promptitudinea cu care cinematografele bucureștene centrale preiau și difuzează filmul, o operă documentara în ultimă instanță, chiar dacă poetică și uneori suprasaturat metaforica, în care dinamismul urban industrial al marii capitale nemțești este ponderat numai de liniștea premonitorie a evreilor care se plimba neabătuți pe străzi. O promptitudine a cinematografelor autohtone cu atât mai neobișnuită, cu cât pelicula e una din primele care într-un fel canonizează seria de documentare avangardiste care să închine ode și simfonii
EDIŢIA A III-A de IGOR MOCANU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Igor_mocanu_avangarda_revizi_igor_mocanu_1384759439.html [Corola-blog/BlogPost/368575_a_369904]
-
ei ce știau ! Păcat că n-a trăit în vremurile acelea, că era fix ce trebuia pentru „scandal” ! - Liniștiți-vă doamnă,totul s-a rezolvat cu bine, încearcă mustăciosul să potolească spiritele. Iar spiritele se potolesc până la urmă. Acum e liniște .Stau chircit ,înghesuit în spatiul strâmt dintre șinele paralele ale căii ferate ,dar tot e bine că înaintez. Trecutul a trecut,prezentul nu e decât o clipă iar viitorul e tot ce mai contează. Și-n viitorul destul de-apropiat
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1422777710.html [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
moșuleț. Dar porcii gonesc în continuare nestingheriți, către islaz. - Dă-i domnule un ghiont că face gălăgie,îmi recomandă cu tonul ridicat. - Eu n-aș vrea să-i stric somnul... - Ei pe naiba,e mai bine să ne strice el liniștea ? Tataie,vagonul de dormit este mai sus,strigă în timp ce-l zgâlțâie pe bietul om din toate încheieturile. - Maricica...îngaimă tataie cu ochii deschiși, dar cu mintea încă dusă la femeia visurilor lui. - Ce Maricica? ...Așa te opintești la Maricica ? Voi
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1422777710.html [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
numai înjurături.Acum se-aude și femeia care e foarte vulgară pentru o doamnă cu pretenții. Chiar și-ăla micu' are ceva în repertoriu. Intru în toaletă ,să spăl cămașa și să mă țin departe de așa ceva.E mult mai liniște. Doar glasul roților de tren mai execută un țaca-paca sacadat.Mă spăl pe față și pe ochelari,mai dau un pic de galbenul cămășii și uite așa mai trece ceva timp.Aș sta aici până sosesc la destinație,dar curiozitatea
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1422777710.html [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
este o realitate exterioară și o îndeamnă să-și reprofileze universul interior. Eul poetic recunoaște indirect faptul că originea tristeții se află în propriile gânduri. Așa cum subliniază și titlul volumului, viața îi pare o neiertătoare plasă a iluziei care exclude liniștea și certitudinea. Poeta își explorează permanent propriile neliniști și astfel, se naște firesc întrebarea, care este cauza acestor neliniști și tristeți? Răspunsul ne vine dintr-o aruncătură de privire pe necuprinsul vieții. Ne duce gândul la trăiri erodate de platitudinea
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni by http://revistaderecenzii.ro/plasa-unei-iluzii-de-tatiana-dabija-recenzie-de-elena-buica-buni/ [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
înviat și cel dedicat Nașterii Domnului, Bucurați-vă creștini, reliefează și dragostea pentru tradiție, fără de care nu poți fi scriitor dacă o refuzi. Ca și în celelalte poezii pe această temă, discursul liric simplu induce în cititor o stare de liniște și de pace lăuntrică. Simte nevoia de a se mărturisi, fiindcă despovărarea de păcate aduce eliberare: Mă lepăd, Doamne, de păcate/ Ca de niște haine grele, / Ca să pot să duc în spate/ Toate bune, toate rele. (Mă lepăd...) Structurate și
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni by http://revistaderecenzii.ro/plasa-unei-iluzii-de-tatiana-dabija-recenzie-de-elena-buica-buni/ [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
Dreptaciul: (Surprins) - Nu..., nu...! Mă gândeam cum o să le vorbesc oamenilor pe Târâmul Făgăduinței. Stângaciul: - Frumos ...frumos.... Dar ce ai de gând să faci acolo? Dreptaciul: - Ce nu am putut face în țara noastră. În primul rând să trăim în liniște și fără obstrucțiuni din partea birocrației. Doresc să înființez o editură și eventual o revistă literară și ar mai fi... Stângaciul: (Mirat) - Cum crezi tu că poți înființa o editură și un ziar!? Acolo toate sunt ale statului. Numai el, în
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1455427806.html [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
se aude vocea căpitanului.) Vocea căpitanului: - Om la apă! Aruncați colacul de salvare! Dreptaciul: - Mă duc să văd ce se întâmplă. Poate au nevoie de o mână de ajutor. (Iese precipitat. Se aud zgomote. Strigăte. Vaiete. Plânsete. Apoi se lasă liniștea. Se aud doar valurile mării precum o simfonie.) SCENA X (Intră în scenă Dreptaciul. Trist. Este ud.) Dreptaciul: - Vai de soarta noastră! A dispărut unui dintre noi... (Își șterge lacrimile cu batista.) - Câți vor mai dispărea până când ajungem pe Tărâmul
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1455427806.html [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
a aplecat peste punte să-i prindă... dar a căzut în apă. Căpitanul i-a aruncat colacul de salvare, dar rechinii au fost mai iuți... A rămas doar apa înroșită de sânge care se îndepărta de vasul nostru. Se lasă liniștea) - Marin Preda spunea că: „A ști să râzi în clipe tragice înseamnă a stăpâni tragicul”. Dar poți să râzi!? Rămân în urma lui soția și copii... Când vom ajunge la destinație îi voi ajuta... Își pune mâna streașină la ochi și
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1455427806.html [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
îmbrățișând nimicului torsul. alb-negru film se derulează, pe pânza cinematografului aflat de mult în faliment. spectatorii surâd nopții. fiare ale pădurii indiferenței, lasă aplauzele să sperie copilul din inima gândului, remodelat de frică. sărut între două forme. tăiere a moțului liniștii, când fetița cu ochii de ape e cheală. Referință Bibliografică: sărut între două forme / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 431, Anul II, 06 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate
SĂRUT ÎNTRE DOUĂ FORME de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 by http://confluente.ro/Sarut_intre_doua_forme_anne_marie_bejliu_1331045778.html [Corola-blog/BlogPost/348391_a_349720]
-
Pavel îl vedea pe tânărul Pleșu ca un istoric de artă cu totul special, el venea la Păltiniș, împreună cu Gabriel Liiceanu și cu Victor Ieronim Stoichiță-cei trei mușchetari- spre a dialoga cu Constantin Noica, filosoful stabilit acolo în căutare de liniște necesară scrisului. Andrei Pleșu mi-a citit niște fragmente din lucrarea mea de doctorat, atunci în pregătire, spunându-mi părerea, și Constantin Noica a lecturat alte două capitole, după care a redactat “ un scurt referat”, deși nu făcea parte din
O interesantă geografie a spiritului, de Anca Sîrghie by http://revistaderecenzii.ro/o-interesanta-geografie-a-spiritului-de-anca-sarghie/ [Corola-blog/BlogPost/339244_a_340573]
-
o întreabă careva, unde-i Pătru? Ce răspunde, că a plecat la miezul nopții împreună cu dracul? Lacrimile îi inundară ochii și se retrase în odaia sa. Deodată, parcă auzi o șoaptă. Se opri din plâns și ascultă cu atenție în liniște. Trase de colțul perdelei și privi pe fereastră. Pe ulicioară nu era țipenie de om. „Majoritatea sunt la biserică, la sfânta slujbă”. Pentru sărmana Elena Valdescu minutele treceau, când prea încet, când prea repede. Soarele era deja sus și soțul
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1416383706.html [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
Pe neașteptate sosi iarna. În prag de sărbători avu cea mai mare bucurie a vieții sale! Deveni tată! Într-o dimineață se născu urmașul său, un băiat de toată frumusețea, vioi și jucăuș! Dar nu avu parte de prea multă liniște că imediat, după Sfântul Ioan, fu chemat iarăși în Capitală. Se întoarse din metropolă cu o echipă de arhitecți și proiectanți cu care, la iaz și castel, discutară proiectul pentru ridicarea unui complex turistic. Între timp, doamna primar, profitând de
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1416383706.html [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
însoțit-o accept cursa spre niciunde ȘI PLEACĂ cred în verdele amestecat prin alte culori dintre cer și ape agățat de cheia umbrelor caută ieșirea închid ochii și desenez prima oară luna plină în pletele brumate prind iubiri risipite ascult liniștea din cuvântul neștiut găsesc la toate rostul în amurgul lui calm sechestrată de visul dimineții sărut somnul zilei la lumina stelei de pe obrazul tău stâng aștept închiderea în versul trei... PE ORDINEA DE DOAR UN PUNCT mă trezește visul născut
POEMELE VISULUI SALVAT de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ana_maria_gibu_poemele_visu_ana_maria_gibu_1374243972.html [Corola-blog/BlogPost/360428_a_361757]
-
mâine EȘTI CU MINE nu umblu singură printre umbre niciodată am închis dragostea în tâmple să n-o pierd când întunericul mă ajunge o eliberez am cheia în buzunarul stâng iau și lumina ochii spălați de noapte o ascund în liniștea fiecărui asfințit ------------------------------------------------------- GÎBU, Ana Maria, poetă și prozatoare, născută în 19 iulie 1997. Elevă în clasa a IX-a la Colegiul Național „Grigore Ghica" din Dorohoi. Activitatea literară: a fost membră a cenaclului online „Cartea tinerilor scriitori”, în prezent membră
POEMELE VISULUI SALVAT de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ana_maria_gibu_poemele_visu_ana_maria_gibu_1374243972.html [Corola-blog/BlogPost/360428_a_361757]
-
Acasa > Poezie > Familie > LACRIMI ÎN TAINA RUGĂCIUNII Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1571 din 20 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Liniște la căpătâiul părinților mei cerul senin stăpânește sufletul meu mormântul crucea de piatră aici păstreză trecutul privirea mângâie locul gândul alină văzduhul mama și tata aici eternitate privesc în jos adânc piatră flori pământ părinți mormânt taine inimi tăcute ce-
LACRIMI ÎN TAINA RUGĂCIUNII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_serbanescu_1429512574.html [Corola-blog/BlogPost/374857_a_376186]
-
Pierzându-ne înspre înaltul Ce l-am privit, l-am semănat Și mergem fără de știință Pe drumul fără de întors Când viața fumegă sub geruri Iar nemuririi nu i-am tors O clipă, aprinzând ideea, O rătăcire de apus; Și ninge liniștea fecundă Că-n mângâiere nu s-a pus Arsura ce ne-ar stinge vina De-a fi considerați atei Și trecem către Eminescu Printre inelele de tei ... Și ne privim - nu ne cunoaștem, Înaintăm și nu ne vrem; Din umbră
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 by http://confluente.ro/George_tei_inelele_trunchiul_george_tei_1369396025.html [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
ei, Supusă rătăcirii, ispitele vei vinde Poate, apoi, vei trece prin doruri și tăcere, Ai să te dărui lumii, însă, acum, mă vrei! Sunt rugul care arde în taincă durere ... PASTEL 2 noaptea cade pe câmpie ca o dropie ucisă liniștea plutește-n urmă abia i se-aude aripa sub fluturi neașteptați lumina-nflorește pe umerii dimineții ... NAȘTERE Greu mă adun, ușor mă-mpart! Hotar între "am fost" și "sunt" - Elimin unghiuri dintr-un carte Ori, cu mulțimea, mă înfrunt Retras
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 by http://confluente.ro/George_tei_inelele_trunchiul_george_tei_1369396025.html [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
țară și în lume. Dar faima are prețul ei. Sfâșiat între „religia“ sărăciei, pe care a îmbrățișat-o cu speranță celui care vrea să-și salveze sufletul, si traiul fastuos impus de soția sa, Sofia Andreevna, Tolstoi nu își găsește liniștea. Dornic să i se piardă urma, părăsește Iasnaia Poliana, locul în care și-a petrecut aproape întreaga viață. În spatele misterioasei fugi stă însă un șir de evenimente tumultuoase pe care Parini le aduce la lumină din jurnalele și însemnările care
Jay Parini: Ultima gară. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/jay-parini-ultima-gara-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339500_a_340829]
-
Publicat în: Ediția nr. 236 din 24 august 2011 Toate Articolele Autorului apoi nimic te oprești și spui simplu „va ploua” parcă viața și-ar ține respirația alergi cu viteza unui tren sălbatic și brusc te izbești de zidul singurătății liniște mintea ta încearcă să iasă să explodeze chiar dacă degetele ți-au rămas înțepenite pe mânerul iubirii apoi nimic simplu un chiștoc aruncat râzi deși știi că n-ar fi trebuit să plouă că n-ar fi trebuit să exiști te
NIMIC de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 by http://confluente.ro/Nimic.html [Corola-blog/BlogPost/354074_a_355403]
-
Soare Luminează neagra noapte Asmuțind câinii să latre... -Eu sânt chioară? Tu ești choir! Nu vezi că e doar un nor?! Și zici că și luminează (!?) Cred c-o lampă îți filează! Și-unde auzi tu câini lătrând, Când e liniște, mormânt!?... -Da' te uită-n sus, găină, Că nu-i nor, e Luna plină, Ca o mămăligă coaptă Sus pe cer stă nemișcată, Și zâmbește către mine S-o iau de pe cer că-mi vine!... -Nemișcată zici, bădie? Mișcă parc-
CONTRAZICERE (FABULǍ) de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1004 din 30 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Contrazicere_fabul_valeriu_cercel_1380568585.html [Corola-blog/BlogPost/365126_a_366455]
-
efemere și-a catedralei grea singurătate se prăvălesc spre bolți întunecate dogite tânguiri, parcă a moarte și vântul le împinge mai departe de-a catedralei grea singurătate atât a fost ! de timp eliberate rămân peste oraș parcă de pază, doar liniștile care îngroșează a catedralei grea singurătate *** Hechingen - 02.04.2006 Ciclul "Arama" Volumul "Clopotul, limbaj universal" Referință Bibliografică: a catedralei grea singurătate / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1540, Anul V, 20 martie 2015. Drepturi de Autor
A CATEDRALEI GREA SINGURĂTATE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1426834551.html [Corola-blog/BlogPost/379788_a_381117]
-
și a goni norii. Poate îi și mîngîie un pic dacă și ei se lasă un pic mai jos. cină tăcută - doar lumina din opaiț mișcă umbrele Sorin Micuțiu Într-adevăr, o cină la lumina opaițului se bucura de o liniște aparte. Toată zgomoteca venită odată cu electricitatea nu invadase bordeiele. Și nici comportamentele indecente care nu mai respectă tihna și cuviința mesei nu proliferaseră. O cină tăcută, adică sobră, decentă, poate chiar austeră, era însă acompaniată de un fabulos joc de
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Corneliu_traian_atanasiu_comentarii.html [Corola-blog/BlogPost/345101_a_346430]