11,844 matches
-
purta papuci grei în picioare, ba că ar fi fost băgat în cămașa de forță. Însuși Eminescu strecoară înadins printre manuscrisele lui câteva note în care susținea că în momentul respectiv avea la el un pistol pe care-l ținea lipit de corp. Toate acestea nu sunt decât niște afirmații care, puse cap la cap, nu se potrivesc și pentru a face lumină avem nevoie de ceea ce se numește jurnalism de investigație. Ceea ce putem afirma cu tărie este că nu proprietarii
Premiile UZPR „ Eminescu, ziaristul ” ( I ) [Corola-blog/BlogPost/93824_a_95116]
-
într-o singură frază și traficul, și poluarea, și RADET-ul. În viața reală, niciunul nu începe toate aceste măreții prin a sădi un pom... Cât despre politicienii de 30 (și ceva) de ani, nu au nici măcar ocazia de a lipi afișe. Și pentru asta trebuie să fii în gașca potrivită, să vii cu recomandare, să se știe de la început „al cui ești” de prin partid. De altfel, așa începe totul - strâmb, dezechilibrat, însăși fundația este (stânga, dreapta, centru) complet deraiată
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93946_a_95238]
-
ne mânie, si nu mai are culoarea jadului, nu este nici incolora, ci cenusiu-maronie, atingerea mâlului îi distruge puritatea și o face lumescă. La primul prânz, la o masă improvizată ingenios, ca pe vremuri, în mijlocul grădinii, blatul de lemn fiind lipit pe un trunchi de copac tăiat la vreo 80 cm de sol, mâncăm ciorbă de perișoare din carne de oaie, ciulama de pui cu mămăligă și o prăjitură cu înveliș de ciocolată, toate pregătite de Lucian. Ospătar este Marius, înalt
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
despărțire de ființă, o sfîșiere a inimii o iubire mai puternică decît viața și moartea o iubire care rupe tot ce știu și tot ce nu știu mă zgîlțîie din temelii oare durerea să fie prețul roșu al buzelor mele lipite de Buzele Tale din femeie? ochii ei trec prin mine deschiși mîinile noastre se ating ca vîntul și floarea o adiere de lumi vechi este în șoaptele noastre iar cînd ne strîngem în brațe se rup cercurile timpului Un trandafir
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
prin moarte și este liberă Vineri într-o margine de cuvînt stă vineri pe jos sub cerul veșnicei luni cineva scoate din cerc punctul și tot ce se rotește este oprit noi cei care scriem cu mîinile împreunate cu trupurile lipite în sărut poate chiar ne rotim în jurul buricelor prin miez de nașteri sîntem totuși ficși Doamne dacă și dragostea este un cerc atunci cu certitudine moartea este linia cercului
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
vomă pe sub ușă direct în pubelele sufletului apoi în chinuri o lua pe scări în sus bătea ușor în zăbrelele cerului (dar luna lumină nu mai avea) și repede încărcat de cenuși și de frig se agăța de clanță se lipea de tălpi ca o miere cu otravă se-ncolăcea pe după piciorușul de cretă al bătrânei din chioșcul de ziare crucificând-o acolo pe singurătatea ei definitiv tulbura clopoțeii de la intrarea în paradisul mititeilor cu bere și muștar și ardea cu
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
mișcările și gesturile prompte și agile ale tiraliorului și râsului său sardonic, jocul pare, de la balconul de unde îl privesc, un mic spectacol de pantomimă, improvizat, adică autentic. Necăjită de insucces, roșie la față și cu bluza udă leoarcă de transpirație lipită de formele-i mult prea abundente, femeia se întoarce cu fața spre bloc și, privind în sus, spre terasele și ferestrele pline de spectatori - dovadă că "personaja" este apreciată pentru creațiile ei spontane, probabil numeroase -, întreabă, surâzând, dar obosită, ca
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
tot aici, întoarsă cu fața spre zid, eu nevăzând decât o umbră încremenită și asta înseamnă că ceața din părul ei este chiar mâna, la fel de fără viață, la fel de albă, răsfirându-i părul pe umeri, ea privind - pe fereastră - o față lipită de geam, care este tot ea. și cea de afară, cu obrazul lipit de geam, cu noaptea lipită de piele - tot ea - implorând ceva parcă, lipindu-și degetele de geam, sticla ia forma degetelor ei înaintând, degetele ei transparente, de
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
și asta înseamnă că ceața din părul ei este chiar mâna, la fel de fără viață, la fel de albă, răsfirându-i părul pe umeri, ea privind - pe fereastră - o față lipită de geam, care este tot ea. și cea de afară, cu obrazul lipit de geam, cu noaptea lipită de piele - tot ea - implorând ceva parcă, lipindu-și degetele de geam, sticla ia forma degetelor ei înaintând, degetele ei transparente, de sticlă, venind spre tine cu toată noaptea, cu toate nopțile, și tu ținând
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
din părul ei este chiar mâna, la fel de fără viață, la fel de albă, răsfirându-i părul pe umeri, ea privind - pe fereastră - o față lipită de geam, care este tot ea. și cea de afară, cu obrazul lipit de geam, cu noaptea lipită de piele - tot ea - implorând ceva parcă, lipindu-și degetele de geam, sticla ia forma degetelor ei înaintând, degetele ei transparente, de sticlă, venind spre tine cu toată noaptea, cu toate nopțile, și tu ținând în mâini căldura trupului ei
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
viață, la fel de albă, răsfirându-i părul pe umeri, ea privind - pe fereastră - o față lipită de geam, care este tot ea. și cea de afară, cu obrazul lipit de geam, cu noaptea lipită de piele - tot ea - implorând ceva parcă, lipindu-și degetele de geam, sticla ia forma degetelor ei înaintând, degetele ei transparente, de sticlă, venind spre tine cu toată noaptea, cu toate nopțile, și tu ținând în mâini căldura trupului ei și ea ascunzând o spaimă, ea ridicându-se
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
să bată rochia ei răspândindu-se-n cameră, tu simțind că ea miroase a zăpadă topită în palme și fereastra se face un abur rău care intră în părul lor și fereastra nu mai e deloc. și aivlis cu obrazul lipit de aivlis privindu-te, mâinile tale în zăpadă deschizându-se ca niște ochi orbi. mâinile tale nu pot fi ochii ei. ele pășind îmbrățișate spre tine, toate nopțile care nu mai pot fi luminate, aivlis cu obrazul lipit de aivlis
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
cu obrazul lipit de aivlis privindu-te, mâinile tale în zăpadă deschizându-se ca niște ochi orbi. mâinile tale nu pot fi ochii ei. ele pășind îmbrățișate spre tine, toate nopțile care nu mai pot fi luminate, aivlis cu obrazul lipit de aivlis, întinzi mâna spre ele, pleoapele lor acoperite cu zăpadă, privirea lor crudă închizându-ți ochii. (t.d.) * deodată camera se face departe și în tăcerea dintre două cuvinte începe să ningă mult. ușa se deschide la fel de încet precum
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
băi!, eu cu "sinceritatea " făcusem un fix din adolescență ... și ea, din ce în ce mai fascinant holbată, aprobînd, ținînd cu mine... că o și întrebam gelos: da' tu cu cine ții?... cu tine!, cu tine!... executa ea niște salturi mici, cu amîndouă picioarele lipite... cu tine!)... buuuun, deci... a fost o dată ca deocamdată... căci niciodată nu se putea preciza cum rămîne basmul... e cumva în expansiune, bai!... un, doi, trei... și... alte răcnete... alte văgăuni... zmeii sînt dificili (nu ca la Cărtărescu, pampalăi, de
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
scriitoare" o să-i fac pe plac că prea demult n-am mai văzut cotiuga hingherilor pe rîul doamnei trecînd spre obor decînd ne-au dat indemnizația urcă mercurul în termometru de cameră și dantela galbenă de pe fața poetului mort se lipește de fereastra mea dune și dune cînd ne apropiam cu pakardul albastru de atlantic și coasta bască ca o bască și părul galben ca un galben cum iau eu cu japca sintagmele cu degete subțiri și pătate de mure cotrobăind
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
le va trimite. Am avut dreptate. Un tratament aflat acum cîteva zile: la rană, ca să se prindă, se pune măduvă de falcă de porc . ( Altul, pe care mi se pare că ți l-am transmis. Cînd te doare burta îți lipești un indigou cu miere de albină pe locul recalcitrant și-ți trece.) * În ultimul timp, cam de vreo doi ani, citesc foarte greu proză, nu-mi mai place. În schimb mă încîntă critica! și poezia, dar mai rar. * Scămoșilă stă
Sînt plantă sau animal by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12397_a_13722]
-
morse cu închietura delicată a degetului transparent" semnalizînd intens, fosforescent (cînd deschideam), cu raze în snop, divergente, de-un verde de te da de-o parte, te curenta, te zgîlțîia ca electrica pipăită la gaura fasungului" așa" din curiozitate" te lipea de pereți, te strivea de mobilele din holul devenit deodată periculos de tandru, de difuz, lichefiind cuierul , oglinda, contorul, taburetul, crema de ghete" creind apoi o forță contrarie, extrem de puternică, de alipire disperată, de confundare a unui trup cu celălalt
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
bonus, la amiază, după Parte de carte. Fără îndoială că la 9 seara talentatul bookmaker ar fi incomparabil mai bine plasat. De-a lungul timpului omul care aduce cartea nu s-a transformat într-un robot mediatic, nu și-a lipit pe chip zîmbete false, nu a recurs la artificii ieftine. Nu seamănă (din fericire!) cu o vedetă, dar face o vedetă din cartea pe care o prezintă. Este un profesionist al cărții sobru, dar rivalizează cu un profesionist al televiziunii
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
formezi un număr apelul tău e important în eter rămâi așa și sigur cineva te va întreba ce mai faci cineva sigur îți va ura o zi fericită continuă să alergi, nu întreba, aleargă cu o sticlă de apă plată lipită de piept îți spun, aici nu se moare și dacă totuși s-ar întâmpla, nu va observa nimeni. Oglinda de cenușă Azi împart oglinda în două: pe o parte cea care am fost până la tine corabie de aer cu pânzele
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
scările (stam într-o haltă, la etaj) pe întuneric. Ne țineam de mînă. Ajunși jos, ea ieșea afară, închidea ușa și se pișa în praful de lîngă zid. Pentru mine era ca o rugăciune! Ceva sfînt și necunoscut! Cu urechea lipită de ușă, ascultam, ascultam la nesfîrșit. Apoi ea deschidea, mă lua iar de mînă, ne urcam, nu vorbeam nimic. Pe urmă m-a lăsat tot mai rar s-o "aud". La un moment dat nu a mai vrut. Trecusem în
Dumnezeu se uităla noi cu binoclul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12465_a_13790]
-
benzile desenate...nu mă enerva... stai locului și ascultă...că io am experiențe vaste, nu ca tine, o caraghioasă cu ochii verzi, rotitori, cît roata morii...de se-nvîrtesc: țac-țac-țac!... hm!... Bine, zice, sînt numa' urechi... și chiar să le mimeze, lipindu-și palmele reci de cap și fîlfîind grațios două degete subțiri... deodată întrebîndu-mă, o știi pe-aia cu melcul care-și filfîie coarnele?... n-o știi, n-o știi... te-am prins!... habar n-ai!... Și eu să-i descriu
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
1944 se închid cursurile școlilor, cu o precipitare impusă de apropierea frontului. La 3 aprilie, lui Cazimir i se eliberează copia matricolă atestînd promovarea clasei I de liceu (media 9,87, clasificat întîiul). Pe 8, 9, 13 și 14 iunie, lipește fîșii de hîrtie pe geamurile locuinței, spre a le proteja de suflul exploziilor. Citește Fiul soarelui de Jack London, Europolis de Jean Bart, Logodnica lui }ăndărică de Ugo Scotti-Berni, în căutarea norocului de Moș Nae. Tatăl pleacă, pe 16 iunie
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
ardea lucrările, transformându-le din lut în artă, consuma prea mult curent. I-au tăiat electrica. Mioara a lucrat și la ridicarea fântânii arteziene din părculețul Pake Protopopescu (fost, o vreme, Dimitrov). L-a luat și pe Vladimir Streinu să lipească cubulețe de ceramică colorată. Câștiga și el, cărturarul, o pâine după ce ieșise din pușcărie. În Săptămâna Patimilor acestui an, văzusem în apropierea fântânii cu mozaic două (sau trei?) pancarte policrome (6-7 ouă țipător colorate) cu urările primarului de sector: Sărbători
Minulesciană by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12870_a_14195]
-
că plătim încă tribut tematicii prea locale a prozei noastre, însă am motive să cred că, peste cîțiva ani, vom transfera vedete la cluburi occidentale importante ca Feltrinelli, Bompiani, Gallimard sau McMillan. Din păcate, prevăd că interesul public va rămîne lipit de silicoanele Andreei Bănică și de bikinii lui Kitty Cepraga. Cum ziceam, în lume nu-s mai multe Românii. Urmează întrebările inevitabile. La ce lucrezi acum? Ce mai traduci și ce mai scrii? Începusem să intru în panică văzînd că
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
meu: "Prostule, zi nouășpe!" - Și n-ai atât? - Douășcinci. Pe muchie. De Ziua Crucii i-am împlinit, a râs triumfătoare. - Suntem în aceeași zodie, i-am răspuns. - Tu câți ai? M-a privit concentrată. Se răsucise pe banchetă, cu spatele lipit de geam și cu un picior sub ea. Am ridicat din umeri. - Chiar vrei să ghicesc? - Spune, să vedem. Mă urmărea încercând să pară cât mai concentrată. își țuguiase buzele. - Treișdoi! a pocnit victorioasă din palme. Nimerise. A văzut uimirea
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]