504 matches
-
micul lui catalizator. — A zis c-o să-l dea? Nu, dar nu se poate opune președintelui consiliului. — Am îndoieli că președintele consiliului se poate opune lui Ozenfant. Liftul se umplu și ușa se închise. „Saloanele“, spuseră vocile. „Căminul Q pentru lipitori“, „Clubul buretelui colector“. — Clublul personalului, zise Lanark. — Al cărui personal? întrebă liftul. — Al profesorului Ozenfant. Liftul începu să zumzăie. Cei de lîngă Lanark tăceau, dar cei care stăteau mai departe șușoteau între ei și-i aruncau priviri. Ușa se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
șoaptă: — Asta înseamnă că a ajuns să mă disprețuiască foarte mult. își ridică bărbia și vorbi aproape tare. Știi, mie îmi datorează poziția pe care o are. Eu l-am vindecat. Ozenfant a fost un caz foarte dificil, pe jumătate lipitoare, pe jumătate dragon. îAcum pretinde că era sută la sută dragon. Eu știu altceva.) Credeam că mesa l-a vindecat, rugăciunile și predicile mele, dar a fost, de fapt, muzica. Ah, ce muzică aveam pe-atunci! Cînd mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
n-o mai lăsa să-i scape. Simțurile lui, întinse ca o coardă, se concentrară într-o singură rază, care începu să absoarbă cu lăcomie mari cantități de energie din navă - prea mari ca să le poată asimila. Întocmai ca o lipitoare monstruoasă, continuă totuși să le absoarbă, de la distanță. Obișnuit, de atâta vreme, cu un regim frugal, nici nu îndrăznea să folosească această energie uriașă. Prefera să lase o parte din ea să se scurgă înapoi în spațiu. Dar cantitatea reținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cu suspiciune pe Cayle: - Dar cine mai ești și tu? Pleacă de lângă mine! Vocea i se înăsprise, și scurtă vreme păru aproape treaz. - Dumnezeule mare, zise el, în zilele noastre nu mai poți să călătorești fără să dai peste vreo lipitoare. Mă bate gândul să pun să te aresteze. Cayle se ridică, roșu la față și se îndepărtă împleticindu-se. Se simți zguduit, gata-gata să intre în panică. Primea lovituri prea multe și prea dese. Încetul cu încetul, mintea i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ispovadă, - Marele Porgație Începu a da predicație: Vedeți voi, țiganilor, Cum ne ocărăsc rumanii, - Ascultați cuvintele, " Bată-vă Duminecele". Și iară strigară: Dați-ne Paștile Că nu pot aștepta pruncii și țiganele". Atuncea toți țiganii, fierari, Arămari, blidari, lingurari, Muciguși, lipitori și toți Cărturarii gătați Și frumos îmbrăcați; 311 {EminescuOpVI 312} Țiganele erau goale, Iară fetele fără poale Și fără-ncălțăminte-n picioare; Iară dintre țigani mai mulți Erau desculți. Și iară începu Porgație A spune predicație; Și caută toți dimpreună
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Mefisto. E drept, un Mefisto feminin cu chip de înger, la care numai ochii sumbri te nelinișteau. Femeia grasă, cu părul puternic oxigenat, era Moașa. Arhivarul stătea în spatele ei, respectuos și tăcut. Blondă, masivă, cu buzele violent rujate, ca niște lipitori roșii, cu sânii mari, umflîndu-i provocator halatul, Moașa mă cântărea fără menajamente din priviri. În mod ciudat, nu părea foarte încîntată de venirea mea. Nici nu m-a invitat să iau loc. Mi-a întins o cheie, explicîndu-mi pe același
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
momente în care aproape m-am rușinat comparîndu-mă cu unii dintre bătrâni. Și primul la care mă gândesc spunând asta e Hingherul care hăituise toată viața câinii prin praful străduțelor dosnice, care purta acest păcat în varicele mari, ca niște lipitori vinete, dar care iubea acum câinii cu o căldură și un devotament ce-l făcuseră în ochii mei aproape un sfânt. Mila mea pentru animalele închise în cuști pe la circuri sau prin grădini zoologice a fost egoistă; în ea nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca praful de marmură în pielea sculptorilor. Erau momente când ar fi dorit, cu siguranță, pentru ei înșiși, numai pentru ei înșiși, să știe exact ce au fost, dincolo de întîmplările care se umflaseră în timp, cu sângele supt, ca niște lipitori crescute pe trupul realității. Uneori, seara, când coridoarele se goleau de lume, îl vedeam pe câte unul dând târcoale prin apropierea arhivei, singur, tăcut, cu gulerul la halat ridicat ca să nu fie recunoscut, de parcă adevărul aflat înlăuntru, în hârțoagele Arhivarului
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se închise cu un zgomot sec în urma lui. Îi mai auzeam pașii pe coridor, inegali din pricina piciorului bolnav, când foșnetul din cameră s-a întețit. Din toate părțile veneau spre mine viermi de mătase, care s-au așezat ca niște lipitori pe mâini, pe picioare, pe piept, pe gură și pe ochi, secretând ceva lipicios, care îmi provoca scârbă, până mi-am dat seama că mă înfășurau cu fire de mătase, că mă transformau în gogoașa lor, în carcera lor, în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă somă Bătrânul, ai căzut pe gînduri? Mă străduiam să-mi aduc aminte ceva, o vorbă, o frază care să mă scoată din impas și nu reușeam. El mă privea în continuare, ochii lui se fixaseră de mine ca niște lipitori. Mă credeam pierdut. Nemulțumit, Bătrânul s-a așezat în fotoliul de răchită, și-a întins piciorul stâng pe perna roșie, cufundîndu-se într-o tăcere absentă. Reflecta parcă asupra hotărârii pe care trebuia s-o ia în privința mea. Am stat așa
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ai murit?" am exclamat gâtuit de emoție. El nu mi-a răspuns. Își umezea buzele cu limba. Coborî apoi buza de sus peste cealaltă, o supse, repetă operația și invers, gestul avea ceva senzual și scârbos, ca o împreunare de lipitori și abia când termină îmi vorbi: "Aceasta-i partea cea mai neplăcută a morții mele. Întotdeauna emoțiile mari mi-au uscat gura, mi-au ars-o, și nu mai puteam vorbi până ce nu salivam puțin, fără să fiu observat. Nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
japoneză de la NHK era tăcută, dar, lângă ei, echipa CNN din Singapore șoptea, murmura și schimba lentilele, zăngănind niște cutii de metal. Echipa britanică a canalului Sky TV din Hong Kong venise îmbrăcată nepotrivit. Acum își scoseseră adidașii și își smulgeau lipitorile dintre degete, înjurând. Nici o șansă. Hagar avertizase companiile despre condițiile din Sumatra și despre cât de dificil era să filmezi acolo. Le recomandase să trimită echipe de fotografi pentru fauna din sălbăticie, experimentate în munca de teren. Nimeni nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Mefisto. E drept, un Mefisto feminin cu chip de înger, la care numai ochii sumbri te nelinișteau. Femeia grasă, cu părul puternic oxigenat, era Moașa. Arhivarul stătea în spatele ei, respectuos și tăcut. Blondă, masivă, cu buzele violent rujate, ca niște lipitori roșii, cu sânii mari, umflându-i provocator halatul, Moașa mă cântărea fără menajamente din priviri. În mod ciudat, nu părea foarte încântată de venirea mea. Nici nu m-a invitat să iau loc. Mi-a întins o cheie, explicându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în care aproape m-am rușinat comparându-mă cu unii dintre bătrâni. Și primul la care mă gândesc spunând asta e Hingherul care hăituise toată viața câinii prin praful străduțelor dosnice, care purta acest păcat în varicele mari, ca niște lipitori vinete, dar care iubea acum câinii cu o căldură și un devotament ce-l făcuseră în ochii mei aproape un sfânt. Mila mea pentru animalele închise în cuști pe la circuri sau prin grădini zoologice a fost egoistă; în ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ca praful de marmură în pielea sculptorilor. Erau momente când ar fi dorit, cu siguranță, pentru ei înșiși, numai pentru ei înșiși, să știe exact ce au fost, dincolo de întâmplările care se umflaseră în timp, cu sângele supt, ca niște lipitori crescute pe trupul realității. Uneori, seara, când coridoarele se goleau de lume, îl vedeam pe câte unul dând târcoale prin apropierea arhivei, singur, tăcut, cu gulerul la halat ridicat ca să nu fie recunoscut, de parcă adevărul aflat înlăuntru, în hârțoagele Arhivarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se închise cu un zgomot sec în urma lui. Îi mai auzeam pașii pe coridor, inegali din pricina piciorului bolnav, când foșnetul din cameră s-a întețit. Din toate părțile veneau spre mine viermi de mătase, care s-au așezat ca niște lipitori pe mâini, pe picioare, pe piept, pe gură și pe ochi, secretând ceva lipicios, care îmi provoca scârbă, până mi-am dat seama că mă înfășurau cu fire de mătase, că mă transformau în gogoașa lor, în carcera lor, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă somă Bătrânul, ai căzut pe gânduri? Mă străduiam să-mi aduc aminte ceva, o vorbă, o frază care să mă scoată din impas și nu reușeam. El mă privea în continuare, ochii lui se fixaseră de mine ca niște lipitori. Mă credeam pierdut. Nemulțumit, Bătrânul s-a așezat în fotoliul de răchită, și-a întins piciorul stâng pe perna roșie, cufundându-se într-o tăcere absentă. Reflecta parcă asupra hotărârii pe care trebuia s-o ia în privința mea. Am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ai murit?” am exclamat gâtuit de emoție. El nu mi-a răspuns. Își umezea buzele cu limba. Coborî apoi buza de sus peste cealaltă, o supse, repetă operația și invers, gestul avea ceva senzual și scârbos, ca o împreunare de lipitori și abia când termină îmi vorbi: „Aceasta-i partea cea mai neplăcută a morții mele. Întotdeauna emoțiile mari mi-au uscat gura, mi-au ars-o, și nu mai puteam vorbi până ce nu salivam puțin, fără să fiu observat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe el sau murmurând cântece de leagăn la urechea unui nou-născut. Dar fie că micuțul era dependent de aftershave, fie că Jack chiar se pricepea, în treizeci de secunde copilul se opri din plâns, se agăță de el ca o lipitoare și rămase cu privirea lui de nepătruns, de un albastru întunecat, pierdută în ochii albăstrui, înconjurați de riduri și ciniciai lui Jack. Fran bănuia, cu o urmă de iritare nedemnă, că, dacă ar fi știut să zâmbească, ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vidre. Apa începea să scadă și să se mai limpezească; în fine, ne-am trezit în mâlul unei poteci care mi s-a părut sigură precum stânca. Gundo a început să-și ocărască toți zeii; picioarele ne erau tapisate cu lipitori. În punctele de unde le-am desprins, pline ochi cu sânge de la noi, rămâneau niște halouri vineții. - Iată-ne împărtășind suferințele lui Iov. N-am să repet aici ce i-a venit la gură lui Gundo despre acel om sfânt. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pentru gâște și rațe. Nu se ducea singur, ci cu jumătate dintre femeile de la curte. El stătea pe mal și aduna bănuții mici de verdeață de pe suprafața bălții cu o greblă uriașă de răchită. De asemenea, avea grijă să pocnească lipitorile de pe picioarele femeilor care puneau lintița în coșuri. Către prânz pleca la câmp cu Ioniță, să ducă mâncare argaților care munceau pământul. Cărau mâncarea în polovece mari, pe un par gros, pe care îl duceau pe umeri, alergând cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
trebuie să-i distrug ziua și în fața căruia trebuie să recunosc că am făcut-o de oaie. Ridic receptorul cu mâinile tremurânde. Mă simt de parcă ar trebui să-mi fac curaj să mă arunc într-o mlaștină otrăvitoare, plină cu lipitori. Rămân așa preț de câteva clipe, cu ochii la tastatură. Încercând să găsesc puterea de a o face. În cele din urmă, încep să formez numărul. În momentul în care sună, inima începe să-mi bată nebunește. — Charles Conway. — Bună ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Războiului Civil tot felul de indivizi Îi Împuiau capul cerându‑i slujbe, contracte de război, scutiri de taxe, numiri consulare și tot felul de trăsnăi militare. Ca președinte al Întregului popor se simțea obligat să stea de vorbă cu toate lipitorile, cu toți lingăii și profitorii ăștia. Și În tot acest timp Își ținea picioarele Într‑un râu de sânge. Măsurile de război făcuseră din el un tiran - a fost nevoit să anuleze legea habeas corpus, după cum știi. A existat, tțțț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tocmai inventase antibioticele. După moartea lui Tase, văduva, înclinată din totdeauna mai degrabă spre pierdere decât spre câștig, se descusu. Mintea de zi cu zi i se clătină și se risipi, astfel încât Paula Dotty ajunse o pradă ușoară pentru toate lipitorile cartierului. Fetișcane cu ochi alunecoși, fanți ajunși la căruntețe, copii de mahala se țineau scai de ea și după ce-i ascultau aiurelile și-i promiteau alte aiureli, îi goleau casa și dulapurile de orice bun cât de cât lucitor. Nenorocita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de pe lume. Nesupărând însă pe nimeni și cu desăvârșire singură, trecea nebăgată în seamă prin tramvaie și parcuri, pe coridorul blocului, la prăvălie. Avea pensie de urmaș, dar făptura ei măruntă nu mai prezenta acum interes pentru noua generație de lipitori. Prea o luase de tot razna și un simplu calcul de productivitate a muncii sau poate o deontologie profesională o feri de pornirile sângeroase ale semenilor ei mult mai tineri, mai zvelți și mai hrăpăreți. Călătorea și mult. Călătorea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]