745 matches
-
20 77. Gh. Assan, 11 apartamente, București, str. 6 Martie 19 78. Ghingold, 10 apartamente, București, str. Raureanu 7 89. Gluk Jean, Kluk Silvia, 16 apartamente, București, str. Oituz 3, str. Danielopol 1 80. Glibb Jean, imobil complet București, str. Lipscani 63 81. Ghiulamite D-tru, 17 apartamente, bd. Magheru 27 82. Eugenie Gheorghiu și Viorica Dumitrescu, 22 apartamente, București, str. Călărași 28, str. Șelari 11 83. Ghica, imobil complet, București, str. Crucea de Piatră 84. Henriette Netă, 34 apartamente, București, str.
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
str. Alex. Sahia 1-3 181. Tomescu Ion, 3 apartamente, București, str. Pasteur 69 182. Tomescu Elenă și Florica, 7 apartamente, București, str. Bucovinei 16 183. Țigănuș Ecat., 3 apartamente, București, str. Dr. Brânză 12 184. Tăcui, 17 apartamente, București, str. Lipscani 43 185. Taciu, 4 apartamente, București, str. Dionisie Lupu 21 186. Vasile Leo, 3 apartamente, București, str. Gramont 9a 187. Voinea Oprea, 1 apartament, București, str. Bis. Amzei 27 188. Vazaru Ion, 15 apartamente, București, str. Cobalcescu 27 189. Vișan
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
str. Xenopol 3 192. Vijan Jan 5 apartamente, București, str. Banu Mărăcine 45 193. Wurmbrandi Sabin, 3 apartamente, București, str. Negru Vodă 20 194. Wesler Dora, 4 apartamente, București, str. 13 Septembrie 114 195. Wesler Dora, 5 apartamente, București, str. Lipscani colț cu Șelari 381 196. Wpochiler Roabrebe, 4 apartamente, București, str. Republicii 45 197. Zamfirescu Marin, București, str. Stanislav Cihosi, 1 imobil complet 198. Zamfirescu Alex., București cal. Dorobanți 228, 4 imobile complete 199. Zamfirescu, 2 apartamente, București, str. Gh.
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
Athenee Palace, str. Episcopiei 1 209. Hotel Barania, Calea Griviței 94 210. Hotel Avram, str. Bibescu Vodă 10 211. Hotel Brașov, Piața Dr. Botescu 18 212. Hotel Bratu, calea Griviței 130 213. Hotel Brutus, str. Brutus 10 214. Hotel Elite, str. Lipscani 12 215. Hotel Carpați, str. Atena 2 216. Hotel Concordia, str. Smardan 39 217. Hotel Continental, Calea Victoriei 56 218. Hotel Coroană, Cal. Griviței 141 219. Hotel Dacia, str. 30 Decembrie, 62 220. Hotel Dinu, Cal. Griviței 140 221. Hotel Dorobanțu
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
Episodul generează o atmosferă asemănătoare aceleia din casa Arnotenilor. Trei, asemenea „crailor” lui Mateiu I. Caragiale, personajele centrale (Radu Zăvoianu, Ramițki și Eduard Valdara) sunt duse cu sania dintr-o cârciumă situată pe una din „străzile subțiri căzând perpendicular pe Lipscani” (adică în perimetrul oficierilor mateine), undeva la periferie, într-o zonă cu grădini, fără case, doar cu o cocioabă, într-un spațiu înconjurat cu un gard înalt de lut, ce fumegă sub viscol. Cocioaba cu pereți dărâmați se dovedește, la
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
aproximație geografică, Danemarca ar putea părea o Dobroge situată în vecinătatea Mării Nordului, am remarca modul cum la București, în același secol și numai câteva decenii mai târziu, Mihai Eminescu (1850-1889) își asuma și el riscul deriziunii. Făcând zilnic drumul spre Lipscani, când amintirile sale germane erau confiscate de temperaturile caniculare ale politicii românești, Eminescu conversa zilnic cu „marele public”. În obscuritatea unei cămări din redacția Timpului, poetul îndrăgostit de Hamlet era obligat să descrie întâmplările bolnave ale vremii. Cel puțin la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
puține despre ceea ce țiganii cred cu adevărat, complexitatea mitologiei lor părând să nu aibă limite. Pentru Biserica Ortodoxă, țiganii din România sunt astăzi ca niște oi pierdute: o turmă fără păstor 2. Când va veni ceasul în care țiganii din Lipscani vor vizita biserica Stavropoleos nu ca să rupă slugarnic din pomana morților, ci ca să se înfrupte, alături de ceilalți credincioși, din merindele duhovnicești ale unei mari sărbători creștine? Integrarea țiganilor în trupul viu al Bisericii reprezintă marele pariu pe care ortodoxia românească
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să ajung și nu mai reușeam. De ani și ani îmi propusesem să ajung la biserica aceea, nu una anume, dar o biserică pe care o văzusem într-o clipă de reverie la „Mureșul“, restaurantul cu autoservire de la intrarea în Lipscani, unde mă opream în drumul meu în înserat spre casă. Acolo, într-un asfințit de noiembrie, în autoservire, în fața unei chiftele cu înlocuitori de pește și a unui „Turț“ veritabil, mi s-au arătat biserica la care trebuia să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se construiește întruna cu noi, dar în afara noastră. Sunt cărțile toate doar zdrențe ale cenzurii. Adeseori, la „Mureșul“, în fața turțului autentic și a inevitabilelor chifteluțe cu înlocuitori de pește, aveam impresia că la un anume ceas al înserării trecea pe Lipscani însuși Marele Cenzor cu ultima mea autobiografie în buzunar. Chiar el, Marele Cenzor, despre care discutasem cu Ester, cândva, în zăbava clipelor îmbrățișate, cu gândurile parcă plecate din noi în plutiri pe fascinantele aripi ale fluturelui dăruit de Ghidale. Urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sigur că acela-i totuși Marele Cenzor. Simțeam doar că ar putea fi. Prea bine însă putea fi și un simplu chingar, întorcându-se acasă după o zi de hamalâc în Piață. Mă scârbea și că mânca merdenele în plin Lipscani, lihnit, lacom, ca și cum o foame cumplită îl chinuia. Foamea de texte ostoită cu merdenele... De ce nu? Istoria nu-și potolește lihneala cu cenzurarea întruna a vieților noastre? ...Acele seri petrecute cu Trombă m-au făcut să-mi descopăr, dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lăuntrice, atunci. - Atunci vom avea un dublu exemplar suprapus de tout a l'egout. Mare spor! . . . Eu mă uit la dosuri și deduc sufletele. Tu vei consulta harta sufletului și vei deduce cartierul respectiv. Te asigur că va fi același: Lipscanii la femei și... - Taci! zise Lina. Parcă a spus ceva Rim! - Nimic! Absolut nimic! Rim nu are nimic de zis! Tușește! - Să vă fac ceaiul! se grăbi Lina, pe care curajul lui Nory față de caracterul neplăcut al doctorului Rim nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mult, explica uscatul Rim, și cuvintele "cinste" și "stimă" sunau solemn. Portretul Lenorei la oraș satisfăcea intuițiile lui Mini. Așadar, câteva zile în fiecare sezon, alcovul unei văduvii provizorii era mutat Ia Lina, întrerupt de scurte campanii cu trăsura în Lipscani. Dar acum în urmă mai venise oare Lenora și cum de nu o întîlnise la ei? Nu! Lenora în ultimul timp plecase la Viena, unde avea pe Coca-Aimee în pension și pentru un consult de medici. Ipocondrie de femeie răsfățată
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și adusă cu mare pompă de Doru, fiindcă era fricoasă, plină de mofturi. Uneori rămânea câteva zile în șir la Prundeni, după care descoperea că are o mulțime de treburi acasă. De fapt, era nostalgia capitalei. După ce se sătura de Lipscani și de Calea Victoriei, se întorcea iar la moșie. Caracterul ei convenea Lenorei; era vorbăreață și de bună dispoziție permanentă, lingușitoare din fire, tocmai pe placul bolnavei. In schimb, leneșă, cochetă, nu aducea nici un ajutor gospodăriei, dimpotrivă, complica lucrurile, pretențioasă și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a putut liniști te înșeli, fiule. Drept dovadă, ascultă ce spune el la 8 septembrie 1777: „Pre înălțate doamne, jeluiesc mării tale pentru o mare împresurare ce are locul casălor și a dugenelor mele despre locul dughenei ficiorilor lui Fote lipscanul; și din poronca mării tale au trimes dumnealor veliții boieri vornici de poartă de au cercetat și n-au putut îndrepta;...Milostivește-te măriia ta ca din poronca mării tale să să ostenească dumnelor veliții boieri să facă cercetare...la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
am aflat noi de ici de colo de sursele de venit ale mănăstirii și bolniții Spiridoniei, ia să vedem cât a fost venitul pe anul 1760 și cine l-a adunat. Banii „ce s-au strâns prin mâna lui Anastasă lipscanul” de la Ocnă și din alte datorii au fost 3269 lei și 76 bani, la care se adaugă suma pe lunile ianuarie și februarie (1761), rezultând un total de 3808 lei, 69 bani. Cheltuielile însă s-au ridicat la 4358 lei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
alte datorii au fost 3269 lei și 76 bani, la care se adaugă suma pe lunile ianuarie și februarie (1761), rezultând un total de 3808 lei, 69 bani. Cheltuielile însă s-au ridicat la 4358 lei. Cine era acest „Anastasă lipscanul”, dragule? Apoi acesta era unul din cei ce au dat mănăstirii Spiridoniei o mulțime de bunuri, printre care: „1 Evanghelie grecească, 1 Psaltire, 1 potir de argint pe dinăuntru suflat cu aur, 1 discos tij ( de asemenea) de argint, 1
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
tij de argint,... 1 policandru mai mic de femei tij de alamă cu 6 fofezi,... 1 lacată mare la ușa bisericii, și o broască mare... 3 dugheni făcute în Târgul Făinii, cu loc cu tot”. Da’ de unde știi tu de „lipscan”? Acest lucru l-am aflat din „Aventarion (inventar) de toate lucrurile mănăstirii Sfântul ierarhu Spiridon și cine au dat, mișcătoare și nemișcătoare, din biserică și denafară” făcut la 1760 (7268) mai. Apoi un asemenea om prezenta toată încrederea pentru a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
deschide, în stânga, spre refugiul unei vile ratate. Porți, coloane, balcoane, graba vanitoasă a parvenirii, nostalgia unui stil. Eterogenul pregăteste compromisul cu barbarii, coruperea formelor, asaltul putregaiului... Urcă, dinspre ulicioara murdară, spre Dealul Mitropoliei. La câțiva pași, Piața, zarva zarzavagiilor. Culoarul Lipscanilor, feeria negustorilor. Acum, totul amuțit, somnolând în lene și gunoaie. Câteva clipe în dreptul bisericuței lui Ioanikie Stavropoleos. Fațada grațioasă, baroc în vervă, în contrast cu interiorul auster, limpede, geometric. Trece pe lângă Palat, se oprește în fața Ateneului, contemplă brâul bolții, uitatele capete încoronate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din drum și readus într-o stare premergătoare reprezintă o întâmplare adevărată.“ Nu-și amintea autorul, n-avea importanță, exercițiul de memorie îl satisfăcuse. Așadar, dimineața se reia. Nu, se continuă, adică se adeverește. TUTUNGERIE, LAPTE, CROITORIE, Calea Rahovei, Dealul Mitropoliei, Lipscani, Ateneu, Batiște, Vasile Lascăr, pietonul ajunge în Piața Rosetti. La traversare își pipăie, din nou, plicul din buzunarul pantalonilor. Nu, nu se mai întoarce din drum, pare decis să provoace o întâmplare adevărată. Înainte de a împinge poarta metalică, își scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fost atît de mare și nu a stîrnit atîta entuziasm și atîtea nostalgii ca acum. Cazul „centrului istoric” este paradigmatic din acest punct de vedere. Printre ruinele vechilor străzi, prosperă trimiterile la trecut și istorie, de la Old City la Gara Lipscani și de la cărți poștale la Foto Cabinetul meticulos desuet al lui Eugen Ciocan. Trec, de asemenea, zilnic prin fața ASE-ului, unde au început să apară mici expoziții stradale cu imagini de arhitectură rurală și fermecătoare bisericuțe de lemn pe care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Paul nicio atenție, ci, sigur pe sine, cu o autoritate desăvârșită, i se adresă Getei: Cina sau Trocadero? Tu alegi. Oare Geta pe care îl alesese dintre cele două restaurante de lux? Paul nu-și mai amintea în timp ce străbătea strada Lipscani în drum spre cămin. Constată că nu mai avea în mână garoafa, ceea ce ar fi trebuit să însemne că i-o dăduse Getei și că Geta o acceptase, dar nu-și mai amintea momentul când se întâmplase asta. Iar melodia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fredoneze. Ce bine că refuzase. Îl pusese apoi să-i spună măcar cuvintele, sau, mă rog, câteva din ele, și pe acestea Paul și le amintea: Buongiorno tristezza, amica della mia malinconia... Era doar începutul. Își continuă drumul pe strada Lipscani, aproape pustie, care avea să-l scoată în Piața Sfântul Gheorghe, pe care avea s-o străbată în tăcere, afundându-se apoi în labirintul străduțelor vechi de dincolo de piață, pe care le cunoștea ca-n palmă. PLIMBARE CU METROUL Când
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aș zice chiar bine dispus. Dar în loc să mă întorc acasă unde Cecilia mă aștepta, hoinăream în neștire pe străzi, fără nici o țintă. Vremea prânzului trecuse de mult. Nu-mi era foame. Uitasem și de prânz și de foame. Ajungând pe Lipscani, în dreptul cinematografului Maxim, cineva din spate mă trase de mânecă. Era Walewska, poloneza! Volubilă, suplă, strălucitoare, așa cum fusese Mihaela pe peronul gării, în ajunul escapadei noastre la Constanța. La început o scurtă explozie de veselie, apoi mustrări: ― De ce nu dat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și indicat să o facem“. Indicat - da. Necesar - nu. Indicat e zgârienorismul către centura orașului, ca în zona pariziană Dăfense, ori ca la Lisabona. Altminteri, la București, „necesarul“ se dorește exclusiv pe Calea Victoriei, în Piața Palatului, Piața Victoriei și pe Lipscani. „Mă ocup în prezent de problema extinderii aeroportului Otopeni și de relația cu orașul București - continuă dl Cavarnali. Zona Ilfov se con fruntă cu o presiune fantastică privind dezvoltarea de clădiri înalte, mai ales în zona de autostradă, dar fără
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dar inofensiv. N-avea prieteni, dar știa să se descurce. Puțini știau că pentru el scrisul era mai mult o ambiție. Moștenise după moartea mamei lui o sfoară de moșie în Argeș, care îi aducea ceva venit, și avea în Lipscani un mic magazin de coloniale. Viața lui era confortabilă și discretă. Se întâlnea cu unul și cu altul, de care avea nevoie, fără să se lege de cineva, iar felul acesta de a trăi îi aducea o serie de beneficii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]