78,164 matches
-
Mă refer la colecție, în totalitatea sa, gândită de Eugen Simion, coordonatorul său, în formula colecției franceze "Pléiade" a Editurii Gallimard. Rigoarea concepției, precizia aplicării sale în practică, țin de înțelesul complex dat de editori muncii lor, căreia nu-i lipsește nici conștiința că de ea depinde veridicitatea întregului univers scriitoricesc pus în mișcare, nici percepția că o ediție critică este o școală, o convenție, un stil. Trei surprize de interpretare am descoperit în studiul-prefață semnat de Eugen Simion, plin de
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
lor li se adresează. Celor care se încăpățînează să-și cumpere cărți, deși au un salariu de supraviețuire, celor care mai vorbesc la ore despre idealuri, deși nu-i obligă programa, celor care roșesc în fața elevilor de rușinea care le lipsește altor dascăli. Oamenii aceștia s-au resemnat să tacă și să-și vadă de treabă, sfidați în cancelarii de impostori susținuți de alți impostori. Unii dintre cei ce poluează școlile cu catalogul sub braț sînt foști turnători de nădejde ai
Uimiri de ministru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14962_a_16287]
-
propriul tău caracter. Și dacă nu caracter, chiar, măcar starea în care te afli pe moment... Mai departe, deslușesc: Pe noptieră ea are o ediție veche, jerpelită a Codului manierelor elegante. El iese, se duce după țigări și pâine. A lipsit destul timp. Astfel încât atunci când se întoarce, ea, care stă în pat și citește, începe să râdă văzându-l prăfuit, cu genele galbene, cu fața pudrată parcă, machiată, ca și cum între timp s-ar fi mascat - se zicea că ar fi fost
18 mai 1963 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14978_a_16303]
-
era vrednic de luat în seamă ori de depozitat în cine știe ce colț al memoriei, labirint, subsol de mult plin de relicve, fosile, de zidiri vechi... temple?... redute?... și una și alta întrucât templul poate fi și el o redută contra... (lipsește). Aș fi devenit, devenisem chiar, un fel de șantier arheologic...
18 mai 1963 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14978_a_16303]
-
creditabil și mai puțin politizat gen Helene Cixous sau Luce Irigaray. Exegeza biblică în spirit feminist are multe puncte comune cu interpretările sacralității din Powers of horror a Juliei Kristeva, fără a spune prin aceasta că ideile Mihaelei Miroiu sunt lipsite de originalitate, ci că se integrează foarte bine în sistemul destul de complex actualmente al gândirii feministe europene și americane. Ceea ce mi se pare cu adevărat nou și interesant în Convenio este tocmai acesată paralelă făcută între creștinismul ortodox și feminism
Despre femei și morală by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14994_a_16319]
-
sentimentul urgenței, iar patria trebuie să aibă răbdare cu cei pe care îi plătește, pînă se întorc din vacanță. Am o temere că și blocajul despre care am fost misterios informat dinspre CNSAS are aceeași cauză, ceea ce mi se pare lipsit de scuză. Înțeleg că dl Năstase, cu amicițiile și protecțiile pe care le acordă are toate motivele să considere CNSAS o instituție inutilă. Înțeleg și că asta poate că îl sperie pe dl Onișoru la retribuție. Dar banul pe care
De la CNSAS la pușcărie? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14987_a_16312]
-
falsificării vîrstei lor în pașaport, ministrul Sporturilor a cerut verificarea mai atentă a actelor gimnastelor. Asta de parcă operațiunea în sine ar trebui mușamalizată. Mai mult, împotriva ziariștilor care au făcut această descoperire a început să plouă cu acuzații. Cea mai lipsită de rușine dintre ele e că dezvăluitorii își bat joc astfel de munca unor fete nevinovate. Poate că fetele sînt nevinovate. Cei care le-au falsificat actele în nici un caz nu sînt, la fel cum nu pot fi considerați nevinovați
Scandalul din gimnastică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15283_a_16608]
-
sens salvator" și "pentru că nu ai de la ce început s-o iei/ sunt tot timpul niște resturi accidentale/ cu care te schimbi cum ai schimba o vorbă" sau "Vorbim limba sării și nimeni nu înțelege tot/ asta ne-ar mai lipsi". Realitatea - sau ce-a mai rămas din ea - nu mai poate fi percepută decât la nivelul simțurilor și numai parțial: "sau dacă nu ar mai trebui să spui ceva și/ te simți totuși plin de un zgomot continuu ca/ o
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
nu-i mai numesc, alții chiar sînt scriitori, așa cum este Cristian Tudor Popescu, indiferent cît de acide ar fi relațiile lor cu lumea literară. Tia Șerbănescu nu pare să se încadreze în aceste două categorii, în primul rînd pentru că îi lipsește un lucru esențial: orgoliul. Tot acest jurnal, scris între 1987 și 1989, apărut acum cu titlul Femeia din fotografie, este o lungă probă a acestei lipse de orgoliu, care nu e neapărat o calitate, dar trebuie să recunoaștem că e
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
scurte. Bineînțeles că se pot face o mulțime de comparații cu alte jurnale de acest tip, unele celebre și poate revolta de specie nu-și are rostul. Și totuși. Insist să cred că jurnalul Tiei Șerbănescu, dacă ar fi fost lipsit de indicația din subtitlu, ar fi deschis o amplă discuție teoretică și poate ar fi marcat începutul unei alte clasificări de gen. Prima asociație care mi-a venit în minte a fost cu o carte îndepărtată geografic și anume cu
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
pînă la abolirea oricărei urme de bun-simț. Într-un asemenea acultural context, Moulin Rouge este, indiferent de "calificativul" pe care i-l acordăm, indiferent de atitudinea noastră de acceptare ori de respingere, un film ieșit din tiparul comercial acreditat oficial: lipsesc exploziile, sîngele apare în prea puține cadre și nu se revarsă în efluvii ce împînzesc ecranul, genurile policier și sf nu sînt amintite nici măcar în glumă, acțiunea poate fi rezumată în trei cuvinte, iar suspense-ul pare a nu fi fost
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
diversitatea tehnicilor de compoziție: simbolismul bacovian de "galben incisiv", suprarealismul tîrziu al lui Gellu Naum cu ingeniozități eludate, absurdități urmuziene timid închegate în subpămînta de la capătul "puterii (omenești)": "Am inventat poezia într-o încăpere clandestină din adîncul pămînturilor sterpe". Nu lipsește oniricul estetic și nici expresionismul din pînzele lui Munch, cu același strigăt al angoaselor deformante: "și chiar cu o cutie goală de conserve în gură sînt gata să urlu/ și chiar cu o bombă în măduva șirei spinării sînt gata
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15299_a_16624]
-
care cer orchestrei o materie sonoră atât de elaborată, transparență și policromie aparte. Gheorghe Stanciu, la pupitru, reușește să mobilizeze sub o baghetă fermă, cu dinamism și cu elanuri lirice, un ansamblu mult îmbunătățit în ultima vreme (chiar dacă nu au lipsit unele accidente individuale). Sigur, Puccini a simfonizat discursul din fosă, dar proporția cu scena trebuie păstrată și vocile menajate. Din fericire, interpreta principală, tânăra Stela Sîrbu, a reușit să reziste supralicitării sonore în acest rol copleșitor, crescând în concentrare și
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
încolo, actorii care îi interpretează pe tinerii din hotel devin spectatori ca și noi, cei de pe băncile Teatrului Act, legătura de idei și de sentimente care ar putea întreține dialogul - fie că acesta se aude, fie că nu - se întrerupe. Lipsiți de a treia dimensiune, la propriu și la figurat, actorii emisiunii televizate obțin mai curând efecte, decât coerență. Este posibil ca această inadvertență să vină din text și ar fi fost preferabil ca regizorul și scriitorul să restabilească echilibrul în
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
ești și mai cu seamă un atenian! să-ți fie frică de moarte? Nu știi că viața e o călătorie și că nu se cade să te răzvrătești împotriva legilor naturii? - Degeaba mă cerți, răspunde Axiochos; gândul că voi fi lipsit de bunurile vieții și că voi putrezi în pământ mă umplu de groază. - Nu ai minte deloc, continuă Socrate, nu-ți dai seama că ești în contradicție cu tine însuți? Cum poți să mai simți lipsurile vieții, dacă nu vei
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
Nu ai minte deloc, continuă Socrate, nu-ți dai seama că ești în contradicție cu tine însuți? Cum poți să mai simți lipsurile vieții, dacă nu vei mai exista? Alcătuirea odată nimicită, trupul ce mai rămâne făcut din lut și lipsit de orice simțire, nu mai este omul acela: nu suntem altceva decât un suflet. Iar sufletul năzuiește să se întoarcă în eter, care e de aceeași natură cu el, și a ieși din viață înseamnă a trece dintr-o lume
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
revista "Tiparnița literară", Eugenia Tudor-Anton găsește că este necesar să reexamineze opiniile exprimate anterior de critică și de unele să se delimiteze. Se delimitează astfel, printre altele, de opinia privitoare la "proustianismul" Hortensiei, opinie împărtășită de mulți. Ea o găsește lipsită de temei și o respinge ferm: "... literatura Hortensiei Papadat-Bengescu nu vine din Proust, ea nu e cu nimic tributară autorului francez și nici nu se aseamănă cu proza lui Proust". Are și nu are dreptate Eugenia Tudor-Anton. Prozatoarea noastră vine
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
a supraviețuirii. Un truc sfîșietor prin nostalgie. Dar spectacolul de acest gen compensator e, în esența sa, unul baroc. Desigur, un baroc sui generis, epurat de teatralitate, de fast (cu toate că unele inserturi ale reificării somptuoase, ale trăirilor bogat ornamentale nu lipsesc), bizuit pe reducții, pe goluri în locul plinurilor redundante, deși nu mai puțin sugestiv, nu mai puțin sistematic și chiar cochet în cheia sa negativă. Un baroc ce se silește a se opune trecerii devoratoare a timpului printr-o strategie subtilă
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
mai pe fațada policlinicii/ sînt mai departe de mine însumi ca oricînd" (ibidem). Alteori se traduce prin tăcere, suprimarea cuvîntului fiind o tentativă de exorcizare a existenței malefice: Odaia cea mai dinlăuntru/ este deschisă pentru omul tăcerii"/ suflul lui nu lipsește din nici un perete/ suflul lui e deopotrivă în grăuntele de var și-n sticla ferestrei/ în golul din trestie și-n acul albinei/ la petrecerile mulțimii printre pahare ciocnite și lovituri de tobă/ e o clipă-n care dintr-un
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
nedumerire: și anume că dl Popescu e în stare să exileze cultura din cotidiane numai fiindcă se lasă pradă unei furii, complet nemotivate, contra "literatorilor" și a "găștii" de la România literară, în loc să încerce a-și pune inteligența, care nu-i lipsește, la contribuție. Nedumerirea că un ziar serios ca ADEVĂRUL se limita să consemneze Întîlnirea organizată de noi în treisprezece rînduri batjocoritoare și minimalizatoare. Dacă dl Popescu n-ar fi fost orbit de supărare, ar fi văzut că editorialul era expresia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
pe care o crede atotputernică pentru că îl salvează de torturantele ceremonialuri. Caroline Mathilde, care nu se crede importantă decât ca soră a Angliei și "vacă reproducătoare" a regatului danez (de unde deviza O keep me innocent, make others great), fiind considerată lipsită de calități, se descoperă pe sine abia după ce își descoperă trupul. în fine, Struensee, definit prin chipurile de oameni pe care le desenase pe marginea tezei sale de medicină, și prin frica de tortură, singurul lucru de care se teme
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
la analizele lui Havel). "Uite tramvaiul 21, chiar în stație. Mergeți până la capăt și acolo, mai întrebați". Culmea e că și eu tot Europa căutam, dar un cinematograf care poartă acest nume. Nu știam că în ultimii ani, cât am lipsit din București, se petrecuse marea schimbare: din "Miorița", cinematograful devenise "Europa". Jos spiritul mioritic, sus jobenul! De altfel, Europa mea tot pe linia lui 21 era, dar în sens invers. Seara, după ce ne-am întors cu toții de pe la Europele noastre, m-
Actualitatea by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/15329_a_16654]
-
umplu un gol, dar oarecum cu zgîrcenie. Textele aparțin mai multor critici (Marin Mincu, Mircea Iorgulescu, C. Stănescu, Eugen Simion, Cornel Regman, Ovid S. Crohmălniceanu), dar sînt în general fragmente foarte scurte și urmează cumva o linie comună de apreciere. Lipsește, de pildă, referirea la cronica din 1989 a lui Nicolae Manolescu, cronică foarte importantă în exegeza acestui autor. Fie că sîntem sau nu de acord cu ce scria criticul în urmă cu 13 ani, abordarea lui era mult diferită de
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
că poetul nu e de acord cu o asemenea direcție de lectură. Ediția de acum e construită din nou aleatoriu față de anul scrierii poemelor. Una dintre ultimele poezii din volum e Libertatea de a trage cu pușca. Din volumul Biliard lipsește tocmai poemul pe care l-am învățat cu toții la școală, Cîinele de lîngă pod, poemul cel mai prizat de critică și cel mai cunoscut de public. Apare în schimb Fabula cu maimuța, poem prezent într-o antologie recentă a celor
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
motiv al absenței de la gală a altor trei laureați importanți, dl Paul Bortnovski și dnele Valeria Seciu și Lia Manțoc. În sfîrșit, un mare semn de întrebare îl ridică tam-tam-ul politic țesut de M.C.C. în jurul evenimentului de la care n-au lipsit președintele țării (așteptat, ca pe vremuri, mai bine de o jumătate de oră să încheie o emisiune t.v.!), premierul și întreg guvernul. Cînd i s-a mai făcut culturii o asemenea onoare? E cu ochi și cu sprîncene, spune
Politizarea teatrului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15311_a_16636]