12,623 matches
-
de robustă, pe atât de maleabilă. Este un glas cu prețioase accente baritonale. Este un artist care a acoperit la nivel de excelență aspectele atât de complexe ale rolului, gama extrem de largă a exigențelor ce reunesc datele vocale ale tenorului liric, ale celui dramatic, de asemenea pe cele ale tenorului eroic. Celelalte momente ale primei serii de spectacole, ,Tristan și Isolda" și ,Parsifal", aparțin montărilor preluate din precedenta stagiune de la Bayreuth; amintesc, această din urmă montare este una dintre cele mai
La Radio România Muzical - Festivalul de la Bayreuth by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10396_a_11721]
-
fim prinși nepregătiți// dar mama ei/ ca o furtună/ îi șuieră/ ridică-ți pantalonii!/ și privirea ni se întunecă". La ora debutului, Livia Roșca este deja un nume cunoscut în contingentul poeților generației 2000. Ruj pe icoane, mica sa biografie lirică (Bildungslirism, îi spune Al. Cistelecan) îi confirmă indiscutabilul talent și demonstrează că resursele de înnoire ale poeziei tinere sunt departe de a se fi epuizat.
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
greu reductibilă la idei critice preconcepute. "Aerul timpului", contextul Tranziției, limbajul determinant, realismul, expresionismul și alte asemenea elemente de analiză sunt cu totul insuficiente pentru a prinde substanța volatilă a poeziei tinere, structura ei de sensibilitate. În fond, orice experiență lirică autentică își inventează reperele, cerând criticii un serios efort de adaptare. Nu altfel stau lucrurile cu volumul Amazon al tânărului Ștefan Manasia, poet clujean discret în manifestări, "cuminte" socialmente, atât de discret și atât de cuminte, încât debutul său editorial
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
jegos, valurile de noroi cu gunoaie și ferigi, bidoane de bere și coca-cola reprezintă suportul de pe care imaginația se înalță, într-o spirală caracteristică. Visele "sofisticate" și "uimirea cu care totdeauna am cuprins lumea" sunt lentilele poetului, instrumente ori dispoziții lirice cu care el caută interstițiile realului, pentru a-l pătrunde și modifica din interior. Fiecare fapt, cât de mărunt, și orice fărâmă de realitate capătă semnificație, elementele ajungând (ca în elegiile abstracte ale lui Nichita Stănescu) să facă una cu
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
ceva ce nu pot în realitate face. L-am întrebat de una, de alta. Mi-a spus că din când în când mai iese cu Chopin la o ,partita" de Bach, că mai comentează cu Cherubini ori Bizet avatarurile genului liric sau că dialoghează cu Poulenc pe marginea destinului muzicii contemporane. S-a făcut că ne-am luat cu vorba și am uitat să-l întreb dacă și-ar mai dori să se întoarcă la Tescani, acolo unde inițial intențioase să
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
adesea percepută literatura basarabeană, Vladimir Beșleagă consolidează de unul singur un reper al epicii reflexive, conectate la sensurile modernității. De cealaltă parte, Ion Druță a perseverat în direcția prozei de inspirație rurală și de viziune tradiționalistă, îmbinând o pronunțată apetență lirică și sentimentală cu o evocare epopeică a colectivității. Individualitățile lui Vladimir Beșleagă, excepții insolite, personaje labirintice în narațiuni labirintice, străbat anevoios un proces de conștiință morală și existențială, pentru a ieși epuizate la limanul eșecului și pentru a accede în
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
Purgatoriu. Aspirația sa este o proiecție în afară, o ieșire din biografie, ca modalitate a unei poetici compensatoare. Rimbaldian, poetul nostru dorește cu ardoare a se identifica printr-un "altul". La un moment dat, acest "altul" este mopete (un "erou liric" formal diferit de autor, deși coincident în bună măsură cu canonul sensibil și comportamental al acestuia, spre deosebire de Plume al lui Henri Michaux), prin care încearcă a se dedubla, deci a-și abandona sinele. E o extrovertire relevantă. O alienare delectant-amară
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
prin care încearcă a se dedubla, deci a-și abandona sinele. E o extrovertire relevantă. O alienare delectant-amară, în cadrul căreia epicul (mod general, expiator) alină liricul (mod individualizant, culpabil). Biografismul explodează astfel împrăștiind țăndării unor mici narațiuni romanești. Aceeași fantasmă lirică în esență e trecută în codul unui imaginar care-i acordă un sens de obiectivitate, de abstragere din dureroasa îndoială a autoscopiei asumate: "mopete în această amiază cu soare lăptos,/ așezat la masă în curtea, cu mult ciment plumburiu/ pietruită
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
Daniel Cristea-Enache Cum începe și cum se continuă degradarea unui poet, a creației sale lirice văzută în etapele și în întregul ei? Primul și cel mai vizibil simptom este bulimia editorială, apetitul tot mai greu satisfăcut pentru publicarea de volume, plachete, antologii personale într-un ritm susținut, fără legătură cu cel creativ. O carte merită
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
creativ. O carte merită publicată atunci când în sertarul autorului s-au strâns destule file manuscrise apte să-l exprime; sau când viziunea lui s-a schimbat într-o anumită măsură; ori când o nouă tematică și problematica implicată impun configurări lirice distincte. Cu urechea surdă la scârțâitul versurilor sale, cu simțul critic atrofiat până la dispariție, autorul nostru își construiește Opera și se urcă pe un soclu imaginar, înconjurându-se de oglinzi prietenoase. Textele, publicate la edituri obscure sau în cea din
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
se urcă pe un soclu imaginar, înconjurându-se de oglinzi prietenoase. Textele, publicate la edituri obscure sau în cea din pivnița casei, sunt însoțite de prezentări ditirambice. O secțiune consistentă este aceea a referințelor, adunate gospodărește, încă de la primul țipăt liric; iar un CV alcătuit până în infinitul mic completează harta egolatriei și autopropulsiei. În loc să caute confruntarea cu reale autorități critice și să-și lase poemele singure să suporte verdictul acestora, folosește tot felul de cârje, dând telefoane, făcând invitații, asigurând reciprocități
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
spațiul cu rumeguș lexical și aberații semantice. Pentru Carolina Ilica, norii care stau sunt "stătuți", iar Florența "resimte", "știe", "o doare dorul din dorința ta". Din necesități volumetrice, unele versuri reiau, pur și simplu, cuvintele, având tăietura netă a oligofreniei lirice: Se leagă, se dezleagă, iar se leagă", "ori îi vedem - ori nu îi mai vedem"... Comparațiile uimesc prin ilogismul și, nu în ultimul rând, prin prostul gust al asocierilor: poeta e "abandonată-n fân precum în groapă", brebeneii sunt "indeciși
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
autor decât cel al inepțiilor de mai sus. Nici măcar tradiționalismul Carolinei Ilica nu este unul veritabil, cu scufundarea în humusul Patriei, materializarea viziunii și echivalarea țăranului român cu un Hristos contemporan, ca la Ion Gheorghe. Autoarea improvizează pe diferite partituri lirice (Eminescu și Blaga, în primul rând, apoi Coșbuc), preluând mimetic imagini din fondul consacrat (obrazul fraged și împurpurat al fetei, părul ei moale, desfăcut pe umeri, mâna dogoritoare a Zburătorului...), pentru a le compromite prin falsitatea vocii și obtuzitate artistică
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
-ul românesc cunoaște două ipostaze majore - fie este folosit pentru ilustrarea modelului sovietic, absolut, unde succesul tehnicii capitaliștilor atrage autodistrugerea și pericolul subjugării planetelor, omenirea fiind însă salvată la timp de utopia comunistă, fie funcționează ca o zonă de evaziune lirică și anticipație naivă departe de orice tentativă subversivă la adresa ideologiei. În volumul retrospectiv Figurine de ceară, Mircea Opriță părăsește aceste expresii prin abordarea unei noi paradigme: integrarea recuzitei tematice a literaturii propriu-zise ansamblului structural și funcțional al SF-ului. O
Literatura SF by Gabriela Toma () [Corola-journal/Journalistic/10451_a_11776]
-
un paralelism temporal, cu toate că în mare măsură divergentă în substanță. Pe cînd nu existau încă nici Nichita, nici Hagiu, nici Ion Gheorghe, nici Cezar Baltag, nici Sorescu, nici Ioan Alexandru, poetul a înfipt un fanion al modernismului într-un peisaj liric dezolant în care doar congenerii de la Steaua clujeană cărora li s-a raliat aduceau o notă de prospețime prin poezia lor zisă "de notație". Spre deosebire de generația ^60, care, prin cîțiva reprezentanți ai săi îmbrățișați fără întîrziere, a ocupat prim-planul
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
răsfrânge dramatic asupra prezentului. Scindat între tinerețe, percepută ca stare de normalitate, și inevitabilitatea bătrâneții (să nu uităm că, incredibil pentru cine îl cunoaște cât de cât pe Dinu Flămând, poetul este în pragul celebrării celor șaizeci de ani) eul liric trăiește din plin angoasele unei vârste incerte. Nesiguranța este maximă, certitudinile tinereții se relativizează, condiția omului se revelează ca fiind una slabă, de pascaliană trestie aflată în bătaia vântului. Pe măsura trecerii timpului, întrebările se înmulțesc, revelațiile devin tot mai
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
ca o băutură dublu rafinată. Poetul își condensează ideile în vorbe cât mai puține, sucește gâtul elocinței și lovește direct în inima ideii. În felul acesta multe dintre poeme dobândesc semnificații aproape apoftegmatice, se transformă într-un soi de cugetări lirice. Poezia lui Dinu Flămând este una eminamente cerebrală. Autorul își domină cu autoritate limbajul poetic știe să își strunească sentimentele, mesajul său conține o abia sesizabilă fărâmă de (auto)ironie. Nimic nu descrie mai bine deruta existențială a unui om
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
împotriva acestei fatalități care guvernează în mod absurd destinul oricărei ființe. Bogați sau săraci, proști sau deștepți, fericiți sau nefericiți, toți ajung mai devreme sau mai târziu, în ghearele morții. Nici un muritor nu a ratat întâlnirea finală. De aceea, eul liric ajunge să se declare învins și pe cale rațională, ceea ce nu poate decât să augmenteze deriva sa existențială: "iar dacă și apa îmbătrânește/ în metauniversurile care ne umilesc/ eternitatea mea se evaporă/ la limita termodinamică a cunoașterii// altfel porii rămân insensibili
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
literară pentru ale cărei probleme cititorul ceva mai educat nu are nici vină, nici interes. ?și artista mecanomorfă De o cu totul altă factură este poezia celeilalte premiante a programului de creative writing de la Râșca. Scris sub forma unei confesiuni lirice apocrife a Fridei Kahlo, Într-un pat sub cearșaful alb este un volum de debut, omogen și fără stridențe, remarcabil. Andra Rotaru are curajul, aș zice chiar inconștiența, unei astfel de provocări dar, mai mult decît atît, are talentul necesar
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
Fridei Kahlo, Într-un pat sub cearșaful alb este un volum de debut, omogen și fără stridențe, remarcabil. Andra Rotaru are curajul, aș zice chiar inconștiența, unei astfel de provocări dar, mai mult decît atît, are talentul necesar. Secvențele confesiunii lirice surprind foarte bine și la toate nivelurile drama artistei cvasi-imobilizate la pat. Lumea văzută de la orizontală și (auto)percepția trupului fărîmat, prins între orteze, dau imagini bizare, tributare, într-o oarecare măsură, autoportretelor (supra)realiste ale mexicancei. Tema principală este
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
riscurile și să conserve o imagine reconfortantă a artistului în istoria brută și în istoria artei. Străbătînd vremuri opace și agresive, pe care le-a cunoscut nemijlocit și profund, el a reușit să imprime artei sale suplețe muzicală și puritate lirică; sedus de narativism, de acel fundament epic pe care orice imagine se sprijină legitim în preistoria ei vagă, el a reușit să transfere totul în spațiul imponderabil al unui brâncușianism luminos și decorativ. Ușor de recunoscut printr-o stilistică inconfundabilă
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
care un ochi limpede o reduce la neant. în realitate, cei doi sînt mult mai apropiați decît se crede și decît se spune. Ambii sînt preocupați, în adîncul artei lor, de problema raportului dintre esență și aparență. Eminescu, ca poet liric, de misterioasa lor logodnă; Caragiale, ca autor satiric, de divorțul dintre ele. Eminescu este marele nostru profesor de visare, Caragiale - dascălul nostru de luciditate. De aceea, poate, Caragiale rămîne, în domeniul lui, mult mai izolat decît Eminescu într-al său
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
Dar nu e vorba de reînvierea lui Caragiale, care n-a "murit" niciodată, ci de recidivele mele în abordarea subiectului. G. R.: Voiam să spun că preocuparea susținută pentru Caragiale a umbrit întrucîtva explorarea altor orizonturi, în cărți precum Tensiunea lirică, Stelele cardinale, Pygmanolion, Alfabetul de tranziție. Care ar fi numitorul lor comun? Șt. C.: Mi-ar fi greu să-l descopăr și poate că nici nu există, în afara faptului că toate reprezintă "ieșiri din Caragiale". (Un volum mixt, publicat în
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
poate că nici nu există, în afara faptului că toate reprezintă "ieșiri din Caragiale". (Un volum mixt, publicat în 1984, se intitulează Nu numai Caragiale.) Ceea ce se poate remarca, privind lucrurile de sus și din afară, e diversitatea genurilor abordate. Tensiunea lirică este o încercare de sistematizare a lirismului din unghiul dualității lui esențiale. Nu se face poezie în sînul unei unități - spunea Gaston Bachelard - unicul nu are proprietate poetică." Stelele cardinale este un eseu despre Eminescu, căruia îi descoperă patru metafore
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
unități - spunea Gaston Bachelard - unicul nu are proprietate poetică." Stelele cardinale este un eseu despre Eminescu, căruia îi descoperă patru metafore primordiale: gîndirea, visul, cîntecul și plînsul. Cu egală îndreptățire le-am putea numi metafore ultime, deoarece prin ele amplexiunea lirică a universului descrie orbitele cele mai largi. Pygmanolion, cu bizarul său titlu, e un eseu de mitologie comparată, ai cărui protagoniști sînt Pygmalion și Meșterul Manole. în fine, Alfabetul de tranziție își fixează atenția asupra perioadei 1830-1860, cînd țările române
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]