3,155 matches
-
fructelor, există o poezie a cuvintelor. Constantin Noica se comportă uneori că un arheolog al cuvintelor, dezgropând din adâncurile lor semantice o filosofie românească de negăsit în cărți. Șerban Foartă procedează în mod similar că poet, activând în cuvinte un lirism uitat sau doar posibil. El tratează dicționarul că pe o claviatură pe care apasă cu degete delicate și ferme pentru a scoate sunete încântătoare: "Olanda vine din Olanda,/ cașmirul vine din Cașmir;/ că ni s-a ofilit ghirlanda,/ cu toate
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
se poate vorbi. Scriitorii de la începutul veacului (Sadoveanu, Gîrleanu, Bassarabescu, Brătescu-Voinesti, C. Sandu-Aldea, Rebreanu, ca să-i pomenesc numai pe cei mai importanți) scriau, cu toții, proza scurtă, de la schița pînă la cel mult nuvelă. Și, pe deasupra, aceste scrieri erau inundate de lirism, aglomerate fiind cu figuri neputincioase de boieri scăpătați ce-și admirau, nostalgic, vechile sineturi, trăind, mai toți, sufletește, în secolul trecut, de dezrădăcinați și inadaptabili. Se aștepta românul. Și numai Ibrăileanu putea spera de la Brătescu-Voinesti (îndemnîndu-l intru această), să scrie
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
care începe în 1928 cu nuvelă Hanu Ancutei). Ion, marele român al lui Rebreanu, din 1920, este, incontestabil, actul de naștere al românului modern românesc. Și, fapt revoluționar prin importantă, desi tratînd tot despre universul țărănesc, s-a disociat de lirism, de "sentimentul datoriei", de exaltarea virtuților sufletești ale omului de la sat, înfătisîndu-l realist și obiectiv. Lovinescu (se știe din cel dintîi volum al Memoriilor sale, 1932), primind, din partea autorului cele două volume ale cărții (prima ediție a apărut în două
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
Nu-i preșul tău și nu-i un ciot,/ Nici nu-i mașină fără viață.� (...)" Sau iată-l pe I.D.Bălan în postura de exeget al lui Victor Tulbure: "Ca pe-o peliculă de film, în care vibrează un puternic lirism, poetul rememorează, în momentele ei esențiale, istoria de lupte și suferințe a strămoșilor, trași pe roata la Belgrad, fremătând în clocot revoluționar la Izlaz, uciși în noua sute șapte sau împușcați în treizeci și trei. Corelația dintre trecutul eroic și prezentul socialist
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]
-
de fericire/ cei ce suferă de tahicardie ași vor vinde săngele/ an piața de bărci și de văsle/ Knud Sorensen/ mi-a soptit-o deunăzi an Danemarca" ("an lăuntru singurătatea). Că și la Follain, asistăm aici la un amestec de lirism și fiziologie, de tentație vizionara și concretețe biologică, doveditoare a unei trăiri poetice care nu s-a eliberat de corporal, care se-ntoarce obsedant spre mediul acestuia că spre unul salvator. Dacă mințile se fierb aidoma oaselor pana la dispariție
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
vis). Inocentă a cărei năluca băntuie an melancolica mărturie a autorului ce-a ămplinit o jumatate de secol de viață, ăntre mecanică elegiaca a fotografiei și (admirabila sugestie) "pianul plin de oboseli", sub steaua războinic-săngeroasă a solitudinii (ibidem). Asociată cu lirismul, fiziologia se poate asocia la fel de profitabil cu morală. Dincolo de metaforă (adică depăsind-o, urmăndu-si calea lăuntrica, mai putin "formală"), existentă se impune ca atare. Autentificăndu-se prin discursul liric, ăn cadrul căreia confesiunea sentimental-dezolată, din care derivă judecată etică, are cea mai
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
iată-ne cu rasul hieratic an elanul cearceafului/ scufundat/ cu iubita culcata alături an dispreț/ de orice sfarsit..." (Semne). Ioan Tepelea vădește o natură sensibilă, ănclinată spre tonul elegiac. Așa se explică simplitatea patriarhala a unora (destul de numeroase) secvențe ale lirismului sau, care, ca și biosul ilustrat anatomic și fiziologic (ansa la un nivel nu neapărat mai superficial al contactelor imaginarului cu sine), reflectă o nostalgie a elementarității. Poetul orădean face parte din randul acelor autori care ăncearcă a integra an
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
contactelor imaginarului cu sine), reflectă o nostalgie a elementarității. Poetul orădean face parte din randul acelor autori care ăncearcă a integra an mecanismul voit modern al imaginii simțămintele bucolice, reminiscențele agreste. Efectul nu e de contrast, ci de complementaritate. Dacă lirismul fiziologic pe care l-am semnalat oglindește evoluția ființei an sine, lirismul dublu, modern-traditionalist, probează evoluția ființei sociale: " Cerul fardat cu idei/ cu simfonii/ care bat cămpiile cosmice. Veacuri esențiale/ am intrat pe drumul de țară/ printre bețiile ierbii/ la
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
parte din randul acelor autori care ăncearcă a integra an mecanismul voit modern al imaginii simțămintele bucolice, reminiscențele agreste. Efectul nu e de contrast, ci de complementaritate. Dacă lirismul fiziologic pe care l-am semnalat oglindește evoluția ființei an sine, lirismul dublu, modern-traditionalist, probează evoluția ființei sociale: " Cerul fardat cu idei/ cu simfonii/ care bat cămpiile cosmice. Veacuri esențiale/ am intrat pe drumul de țară/ printre bețiile ierbii/ la mine an sat...// E o dulce lumină care ma loveste-n rețină
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
an oricare scenariu al vieții,/ an cotloane diverse și simple, cinstite,/ unde să nu existe decât un pat an care să dorm/ și un lighean an care să vomit/ tot ce dăndu-mi mi-ai luat, Doamne,// să tot vomit" (Elegie). Lirismul e, până la urmă, o astfel de "vomă" eterica ce expulzează lumea care, ăn fond, n-a putut fi asimilată. Prin urmare, atât an primul cât și an al doilea caz, al aparentei substituții și al aparentei resorbții, transpare neputința armonizării
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
cu hartă în mînă. Această reflecție ne-a fost confirmată de lectură poeziei lui Daniel Corbu. "Perfect" optzecist, din punct de vedere biografic (anul sau de naștere, 1956, e cel în jurul căruia pivotează majoritatea componenților generației cu pricina) cultiva un lirism particularizat, neîncadrabil în șabloanele "generationiste". E un "disident" cu aplomb. Stratul sau liric primar e romantic, vitalist, turbulent, precum un sol neașezat geologic, în care se produc erupții vulcanice ori măcar țîșnesc impetuoase gheizere. Nostalgic, poetul regretă neapartenenta să la
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
Nicoleta Ghinea Volumul de versuri semnat de Passionaria Stoicescu, Autoprtret cu capul înfrunzit, se bazează pe un exercitiu anume al rutinei. Convențională, poezia e săracă în lirism, mesajul e trucat de mania versificării. Gîndindu-se să scrie o poezie care place, Passionaria Stoicescu scrie o poezie a momentului, ea aruncă mănușă conștientă de un risc căruia nu-i estimează totuși extensia. Ceea ce dă impresia de abilitate poetica nu
Poezie si studiu poetic by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17605_a_18930]
-
în solistica (pianist de anvergură) inspirația clipei, liber romantică sau nu, cu preciziunea pilonilor constitutivi. Improvizația artă și știință, în relație cu foarte buni parteneri (un timp numai cu bass-istul, deosebit interpret, Pedro Negrescu); varietate, flexibilitate, culoare, contraste... mult lirism, ceea ce, pare-se, rămâne o aptitudine singulară. În fine, inepuizabilul Harry Tavitian (senzațional pianist și vocalist în blues, dar asta... în introducere). După cum se știe de mult, el nu are nici frane, nici limite, nici ținte imposibil a fi lovite
Costinesti '99: Never ending story... by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17630_a_18955]
-
În rolul titular a evoluat soprana gruzina Iano Tamar, cunoscută la noi de la Festivalul Enescu, când a interpretat personajul Lady Macbeth din Macbeth de Verdi. Este o soprana spinto-dramatică având datele vocale speciale pentru partitura de Țoșca: accente dramatice, un lirism cu totul deosebit, în spirit verist, fiind posesoarea unor diverse registre vocale pe care și le organizează cu inteligență și muzicalitate. Se vede că are o experiență bogată a unor evoluții pe importante scene. A rezolvat vocal actul al II
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
citit-o, însă probabil i-a scăpat) ar fi trebuit să mai adauge (măcar de dragul ei) încă o tipologie la cele trei pe care le-a identificat printre femeile române care s-au ocupat cu scrisul poetic (și au produs lirism salomeic, saphic și didonic). Doar așa, ca să rămînem pe criteriile lui terminologice, ar trebui adăugită și tipologia dianică, deși numeric (și valoric) slab prezentă. (Și ar mai fi de adăugat neapărat - căci avem destule Marii-Magdalene de-o vreme - și lirismul
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
lirism salomeic, saphic și didonic). Doar așa, ca să rămînem pe criteriile lui terminologice, ar trebui adăugită și tipologia dianică, deși numeric (și valoric) slab prezentă. (Și ar mai fi de adăugat neapărat - căci avem destule Marii-Magdalene de-o vreme - și lirismul magdalenic). O fi el sfînt, numărul trei, dar nu-i totdeauna acoperitor. Lucica, în orice caz, nu stă în cele trei categorii și pretinde una aparte (deși n-a mai urmat-o mai nimeni; dar tocmai!). Totuși, Lucica trăiește și
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
gras. Un peltic. Un omulete. Un vai de capul lui. O stîrpitură. Un vibrion. Un punct sensibil. Orice spui împotriva acestor rînduri spui împotriva mea. Și mă doare“. De altfel, dacă întâia secțiune a volumului, Aura efemeridelor, îmbracă haina unui lirism aparent cuminte, de coloratură „stoică“ (Bogdan-Alexandru Stănescu identifica aici „o voce blînd-ironică, cultă“ pillatiană și o „delicatețe jammesiană“, în pasteluri ale unei naturi „casnice“), cea de-a treia, Studio cu vedere spre poienița druidică (a doua, Eu, unul, aș prefera
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
acordă bardului un echilibru, o certitudine că utopia poate fi consemnată ca atare. Altă tactică: rememorarea copilăriei. Ceea ce înseamnă descinderea într-o zonă agrestă, cu specific transilvan. Procedeu de fapt al prozei, care însă are aici rolul de a fortifica lirismul printro paradoxală personalizare care este impersonalizarea. Inefabilul e încercuit de termeni neaoși, prin preciziuni stradale și geografice, descriind cercul biografic al ardeleanului acum viețuitor în Capitală: „O răzbunare a cărnii tale sfîrșite, a lutului/ Către-o zăranie dinspre nălucirile începutului
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
zbucium ambiguu între primordialități și cădere: „Încet, te lași smuls adîncilor ape,/ masa ta informă de beznă se degradează/ pe treptele de soare în urcuș.// Orbit, ieși la văzduh pe țărmul divin” (Muzică). E aici o interesantă enclavă originală a lirismului autohton avînd ca obiect o indomptabilă frămîntare, infernalizată printr-o solitudine exacerbată, canibalică: „Acolo, în bezna fără de priviri,/ unul se-aruncă pe altul să-l înghită/ la capătul unei neînchipuite/ singurătăți de foame” (Cîmp de maci). Găsim astfel dovezile unei
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
ofensiv al autoarei: renunțând la „serviciile” criticilor români, Marta Petreu afirmă răspicat lipsa de provincialism a propriei poezii. În ce mă privește, subscriu. De mai bine de douăzeci de ani, are mare succes la noi (cu deosebire între comentatorii specializați) lirismul „de doliu”, în legătură cu care, din lipsă de imaginație, recenzenții proferează voios vorbe pe cât de goale, pe atât de eficace. Cutare poet e „profund”, altul „radiografiază criza”, altul poartă pe piele „stigmatul ceresc” și vădește numaidecât o „dimensiune tragică”, altul coboară
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
de la sursă, atmosfera literaturii simboliste. Cam pe atunci, ecourile ei se fac auzite și în România. Dar mai mult în poezie, avînd ca modele marii poeți simboliști francezi. Const. I.A. Nottara e o excepție. Nu se contaminează de sonurile lirismului simbolist ci, ciudat, de proză. Cu deosebire l-au influențat proza lui Huysmans (A rebours), I. Péladan, L. Bloy, Henri de Regnier. După o primă tentativă în 1897, cu romanul De vînzare, în anul următor revine în librării cu Suflete
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
marginea ceremonialului vieții care implică, simultan, o componentă grotescă, la limita tragicului uneori, și una bufă, carnavalescă și jubilatorie. Anne Cathrine Nesa combină, oarecum, cele două momente anterioare, depășin- du-le, însă, pe amîndouă. Există, în lucrările ei de un lirism înalt și de o sensibilitate fremătătoare, atît memoria unei vitalități ocultate, a unei aluviuni preistorice stocate în amprenta unor misterioase fosile, cît și amintirea matricială a unei străvechi geometrii minerale, urma abstractă a unei realități sublimate. Realizate exclusiv prin tehnici
Salonul internațional de gravură mică (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16771_a_18096]
-
De fiecare dată mă trezeam din cauza unui coșmar insuportabil. Ar fi trebuit să țin jurnalul acelor nopți cumplite. Toate rezervele mele de poezie s-au dus atunci. După aceea, nu mai puteam fi decît prozator. Pe măsură ce somnul revenea, pierdeam puținul lirism ce-mi rămăsese". Continua să aibe stări de disperare pură, socotind că sinuciderea e singura soluție, singura mîngîiere, poarta cea mare, trecînd dincolo, ocolind moartea. La 13 februarie 1969 (însemnare datată) "Azi-dimineață m-am gîndit din nou că sinuciderea e
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
o perioadă inicvă, nălucește o carte scrisă doar în parte, "o carte de dragoste, o semantică trăită a vecinătății". Puțini din criticii noștri - un Perpessicius, un Vladimir Streinu, un I. Negoițescu - au manifestat aceeași propensiune precum Virgil Ierunca spre înțelegerea lirismului dinăuntrul său, palpat cu finețea vibratilă a unor asocieri verbale ce-i aparțin: "Ultimul volum al lui Dan Laurențiu, Privirea lui Orfeu, conturează, fără să retușeze, imaginea unui poet care, spre deosebire de mulți dintre confrații săi de generație, ispitiți în primul
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
filate în acut, planând aeriene, al căror secret îl deținea doar ea. Dar din toate acestea în afara câtorva fraze frumos arcuite, nimic nu a fost dus dincolo de intenție, căci instrumentul rebel care este vocea nu se mai lasă stăpânit. Iar lirismul intens al Desdemonei verdiene nu a convins, nici prin calitatea intrinsecă a cântului nici prin emoționalitatea expresiei. Și drăgălașele arii din zarzuele - care n-ar fi trebuit să pună probleme - au fost la fel de neinspirate. Am avut tot timpul o senzație
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]