516 matches
-
organizarea conștiinței mele, femeia mea era mai vie și mai reală decât stelele distrugător de uriașe. (Camil Petrescu) - Hiperbola substantivală interferează cu epitetul, metafora, comparația, enumerarea: Imensul cristal careți servește de pleoapă. (Gellu Naum); Abia mai înțeleg bocetul, ca o litanie, ca un blestem apocaliptic, din adâncul adâncurilor parcă.; Între noi e o prietenie definitivă ca viața și moartea. (Camil Petrescu) - Hiperbola verbală se poate suprapune unei dezvoltări a metaforei verbale, unei antiteze etc.: poți zidi o lumentreagă, poți so sfaremi
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Radu, București, 1994-2003; Poeme noi, București, 1963; Cadențe, București, 1964; Răzlețe, București, 1965; Silabe, București, 1965; Animale mari și mici, București, 1965; Versuri lungi, pref. D. Micu, București, 1965; Ritmuri, București, 1966; Versuri, I-II, București, 1966; Noaptea, București, 1967; Litanii, București, 1967; Teatru, București, 1968; Frunzele tale, București, 1968; Crengi, București, 1970; Poezii, București, 1970; XC. Poeme inedite, îngr. Mitzura și Baruțu T. Arghezi, București, 1970; Frânturi, București, 1970; Poezii, îngr. și postfață Nicolae Manolescu, București, 1971; Din pragul casei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
vers; în cazul acestui tip de imn, am spus-o de mai multe ori, versurile sunt ritmate). În schimb, strofele impare sunt formate din douăzeci de kola, iar refrenul lor este un salut adresat Fecioarei; în cadrul acestor kola, se găsesc litanii formate din douăsprezece „heretisme”, adică „alocuțiuni de salut” care încep „salve” (chaire), o formulă care a avut mare succes în imnografia ulterioară. Conținutul imnului constă în evocarea întrupării lui Cristos începând cu Buna-Vestire și până la fuga în Egipt și aducerea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
poet în nesfârșite trăiri generatoare de angoase, structurate, din păcate, în jurul acelorași imagini convenționale, întotdeauna antitetice: apele luminoase ale oglinzii Vieții stând față în față cu reversul ei opac, Moartea. Inspirat din istoria și destinul poporului lui Israel, ciclul Ahasver, litanie și meditație cu sumbre deschideri vizionare, atestă capacitatea abordării discursului poetic la un nivel artistic superior, detașat de clișee. Poemele dramatice Pustnicul și Sorin Bătrânul, tipărite în 1914, sunt încercări marcate de ezitările începutului, cu o evoluție previzibilă a personajelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
funcție latentă a ideologiei este aceea de a capta emoțiile. În afara religiei (și a războiului ori naționalismului), au existat puține forme de a canaliza energia emoțională. Religia a simbolizat, a extras și a dispersat energia emoțională din lume la nivelul litaniei, al liturghiei, al sacramentului, al edificiilor, al artelor. Ideologia a permis acestor energii să fuzioneze și le-a canalizat înspre politic"447. De altfel, anunțând obiectivele investigației sale, Daniel Bell accentuează că analiza sa se dorește a fi, înainte de toate
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cărui flagel ezităm să ne temem până-n ultima clipă (când e prea târziu), discreditându-i deznodământul malign, interiorizând panica printr-un exorcism al fatalității. Tot astfel, se presupune, că ar fi făcut agonica Marta Téllez, restituirea monologului ei interior, o litanie de refuz și amânare a morții, fiind o magistrală probă de motivare psihanalitică a personajului. Naratorul, în fața fulgerătorului episod al morții, exclude orice comportament firesc (cel de a anunța salvarea, poliția etc.), preferând să evadeze în gesturi rituale minime (ce
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
didactice. O piesă, Colivia cu sticleți, i-a fost jucată la teatrul din Sibiu (1946); alte comedii, ușurele, au rămas în manuscris. În volumul Poezii (1926), editat împreună cu frații lui, Eugen și Savin, poemele lui C. sunt grupate sub titlul Litanii pentru cei uitați. E aici un lirism estompat, în care, fără stridențe, dar și fără culoare, sunt plânși cei necăjiți, suferinzi, înfometați, lipsiți de un adăpost și de o mângâiere. În deriva tristă a soartei lor, „gloata de epave” (un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
sălășluiește „acel duh al comunismului” ce va să vină. Istorisirile sunt incolore, figurile desprinse din file de letopiseț nu au contur, singurul merit al acestor evocări fiind acela că ele încearcă să resuscite, pentru cei tineri, crâmpeie de istorie. SCRIERI: Litanii pentru cei uitați, în Eugen, Paul și Savin Constant, Poezii, Craiova, 1926; Ceasuri ostenite, Caracal, 1930; Măști pentru muzeu, Caracal, 1931; În litera legii, Sibiu, 1933; Zugrăveli, Craiova, 1935; Mărturisirea unui inculpat. Schițe pentru timp urât, Sighișoara, 1935; Râia, Craiova
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
déchansons, pref. Claude Sernet, cu ilustrații de Jacques Hérold, Montpellier, 1972; Poèmes roumains, tr. Serge Fauchereau, Paris, 1974; Oeuvres complètes, I-VI, îngr. Henri Béhar, Paris, 1975-1991; [Texte], în Avangardă literară românească, îngr. și introd. Marin Mincu, București, 1983, 88-107; Litanii avantdada, îngr. Alexandru Condeescu, București, 1996; Șapte manifeste Dada. Lampisterii. Omul aproximativ, tr., îngr. și pref. Ion Pop, București, 1996; Fugă (poem dramatic în patru acte și un epilog), tr. Calistrat Costin, Bacău, 1996; Vingt-Cinq poèmes. Douăzeci și cinci de poeme, tr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
e un vorbitor din morți sau în numele morții. Glasul său reflectă ipostaza celui care se plasează în adâncul morții, fiind poate tocmai de aceea mai răsunător, pentru că moartea este, de fapt, existență eternă, înfrângere a contingentului. Discursul pare o veșnică litanie, o continuare a unei vechi predici ținute cu autoritatea unei divinități. Nemoarte ilustrează o astfel de disociere a spiritului de trup ("Și iar încep din morminte să vorbesc/ fără trup acum, viu în mine"). Caracterul iterativ al actului discursiv îi
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
naște un învederat organicism al trăirii și viziunii. Imaginea mamei și a poetului-fiu este înconjurată de un nimb sacru, căci V. sacralizează maternitatea, copilăria, bucuriile simple, precum și suferința. O notă aparte, profund existențială, o aduce dialogul cu neființa din ciclul Litanii pentru orgă. V. asumă perseverent o estetică a reazemului moral pe care i-l oferă pământul, natura, cerul, mama. Versurile de dragoste se apropie - ca la Lucian Blaga - de starea complexă, contrapunctică, de situația-limită care atinge intensitatea maximă, „amestecarea” („M-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
Drumul meu sub cer e scurt, Drumul tău în pământ e lung. Mă doare căsuța, Grădina ta verde, Toate Câte-au rămas fără tine Mă dor. Nu-mi mai e dor de nimeni, mamă, Numai de tine mi-i dor.” („Litanii pentru orgă”) Aceeași absență dureroasă apare și în poezia „Mi-e dor de tine, mamă”, o tânguire de o profundă sensibilitate și sinceritate a celui care se simte, chiar și la vârsta maturității, în lipsa mamei, lipsit de sprijin și protecție
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
armonie, de la o neașteptată coardă la alta. După ce Falstaff a fost forțat să îngenuncheze, o salva orchestrala rapidă întrun necruțător ritm 2/4 reprezintă loviturile unui bici. Puterea dramatică a acestui pasaj crește printr-un contrapunct al contrastelor elementelor muzicale: litania parodiata a femeilor invocând răsplată divină (Domine, fallo casto! - Doamne, fă-l cast!) și cei patru bărbați care continuă cu insultele în același ritm necruțător ("Pancia ritronfia" / "Vuota barili" / "Sfianca-sedili", etc. - Burtă umflată, Golitor de butoaie, Sfarămă-scaune). Falstaff, într-un
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
existenței generale. Împietrit, „tot mai pierdut în durere”, el simte că totul îi este străin, că se face „tot mai frig și mai pustiu”, ceea ce îl conduce la o desfășurare textuală monotonă, jalonată de titluri elocvente: Destrămare, Pustiu, Suflet tulbure, Litanie, Părăsire, Amurg, Stingere, Întunecare. Dezorientarea, senzația de netăgăduit a lipsei oricărei speranțe, o egală trecere a timpului îl fac să se simtă pierdut „în frig și-n întuneric”, sorbit de „vâltorile neantului”. Deși contemplarea unor „priveliști” îi oferă prilejul evadării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
ulterior, iar altele fiind incluse în volumul Cuvinte potrivite (1927) întocmai sau cu foarte mici modificări (Rugă de seară, Drum în iarnă, Lumină lină, Inscripție pe un pahar, Mânăstire, Seara, Stihuri, Tu nu ești frumusețea, Absolutio - reintitulată în volum Binecuvântare, Litanii). Printre reușitele revistei se numără și atragerea colaborării lui G. Topîrceanu. Reproducând poezia Noapte de mai după „Viața românească” din 1910, N. D. Cocea o însoțește de o notă în care recunoaște că Topîrceanu are „foarte mult talent”. În numerele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290537_a_291866]
-
notă în care recunoaște că Topîrceanu are „foarte mult talent”. În numerele următoare poetul figurează cu Nopți, Ceasornicului meu și Unei doamne. Se acordă ospitalitate și unor poeți de notorietate sau având o anume circulație în vreme, ca Ion Minulescu (Litanii pentru miezul nopții), N. Davidescu, A. Mândru, Al. T. Stamatiad, V. Demetrius; se tipăresc versuri postume de Iuliu Cezar Săvescu. În ceea ce privește proza, cel mai de seamă colaborator a fost Gala Galaction, care își publică aici nuvelele Viteazul Jap, Andrei Hoțul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290537_a_291866]
-
colaborare cu Florin Pucă), București, 1969; Eleusis (în colaborare cu Florin Pucă), București, 1970; Semne cerești, București, 1970; Deschideri, București, 1972; A.B.C., București, 1973; Amintiri (în colaborare cu Mircea Ivănescu și Florin Pucă), București, 1973; La capăt, București, 1974; Litanii pentru Horia, Cluj-Napoca, 1975; Dialectica vârstelor, București, 1977; Tinerețe fără bătrânețe, București, 1978; Spectacol, București, 1979; Texte, pref. Mircea Iorgulescu, București, 1980; Veșnica reîntoarcere, București, 1982; Carte de vise, îngr. Marina Dimov, București, 1991; Baia, îngr. Marina Dimov, București, 1995
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
fi simțit Hartley, că era unica și continua situație pentru mine, starea finală a lucrurilor, centrul universului. Îmi pare rău, am spus. Și-a clătinat și și-a scuturat ușor capul de emoție, la auzul acestui penibil tribut. O scurtă litanie, un vast dar laconic „Amin!“. — Eu, am continuat, nu m-am căsătorit, n-am fost însurat niciodată. Și-a mișcat din nou capul, privind în jos la batista înroșită. Și o clipă am rămas împreună în tăcere, ca și cum am fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
silindu-mă să acționez ca și cum aș fi fost vinovată. Și nu știu ce credea sau ce crede Titus. Obișnuia să stea cu noi, ascultându-l pe Ben care spunea un lucru, și pe mine afirmând alt lucru, era ca un fel de litanie, un poem monstruos... și nu știu dacă-și dădea seama de care parte-i adevărul, sau dacă exista măcar un adevăr, totul era ca o ceață de certuri lipsite de noimă și de conflicte oribile. Până la urmă totul s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
hotare. În Peisagiu atlantid, lumea „profunzimilor” nu are habar de cea de deasupra, de „cerul” pe care alunecă și pier corăbii; metropola, în perspectivă răsturnată, e o mare deasupra căreia gândul se avântă ca o luntre. O Barcarolă îngână o litanie amară, cu dor de neîntoarcere: „ barca somnului înceată/ Pe tăria depărtată/ Luneca-va printre nori.” (Somnul). Corespondentul terestru devine drumul de fier, cântecul obsedant al roților inspirând o adevărată beție a simțurilor. Pe drum traduce stingerea tuturor elanurilor, înecate într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
este trimis pe frontul de Răsărit (1941-1944) și cade prizonier, rămânând în lagăr până în 1948. Din 1951 devine redactor al emisiunilor literare pentru copii din cadrul Radiodifuziunii Române. Debutează cu versuri în 1938, la revista „Speranța” (Orhei), iar prima carte, placheta Litanii de seară, îi apare în 1942. A colaborat la reviste din Chișinău, „Basarabia literară”, „Roza”, și la cele pentru copii din București: „Luminița”, „Arici Pogonici”, „Cutezătorii” ș.a. Cu toate că începuturile literare ale lui G. se leagă de poezie, când revine în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287376_a_288705]
-
a publicat un volum de versuri, Călătorii, cuprinzând poeme scrise între 1940 și 1970. Autorul și-a încercat mâna și în scenariul de film (Măriuca) sau de teatru, fără să exceleze, așa cum a făcut-o în literatura pentru copii. SCRIERI: Litanii de seară, București, 1942; Nucul lui Toderiță, București, 1952; Ciuboțelele ogarului,București, 1954; Nuielușa de alun, București, 1954; Poveste mică pentru cei mici, București, 1954; Povestea lăcrămioarelor, București, 1955; Profesorul cel nou, București, 1955; Izvorul fermecat, București, 1956; Minunata-mpărăție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287376_a_288705]
-
slăbiți și aproape doborâți de inaniție, rosteau această propoziție cu ultimele lor puteri, în speranța că li se va da un răspuns: "Vin americanii???". Unii transformaseră sintagma în imn religios, psalmodiind-o ca pe o ectenie, un psalm ori o litanie: "Doam-ne mi-lu-ie-eș-te! Vin a-me-ri-ca-a-nii!" Sărmanii oameni! Aproape înnebuniseră. Erau loviți de un "delirium tremens" de o intensitate inimaginabilă. Pentru nemțeni, venirea americanilor era comparabilă cu înfrigurarea cu care evreii îl așteptaseră, cândva, pe Mesia, pe Unsul Domnului Dacă binefăcătorii de peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
la moara din Jianu. Calul, obosit și melancolic, a deprins repede tehnica opririlor și, dornic să inspire pe nările prăfuite o doză mai curată de oxigen, se oprea singur la încrucișările de drumuri, dându-i popii posibilitatea să-și murmure litaniile sacramentale, întrerupte, la intervale precise, de intervențiile agonice ale bătrânului cantor, sprijinit în cădelnița fumegândă. De o parte și de alta a drumului înțesat de bălării, tufele de porumbele și de măceși, în uniformele lor vineții și roșii, vegheau conștiincioase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
imperceptibil pe frânghiile întinse, a fost depusă cu grijă pe pământul rece al gropii. Văzuse și ea multe înmormântări la viața ei și sperase, ca noi toți, de altfel, să ajungă aici cât mai târziu. Acum, preotul își modula ultima litanie pe fondul greco-bizantin al bătrânului isonar, în timp ce cu mâna dreaptă făcea deasupra moartei semnul sfintei cruci cu sticla, din care gâlgâia vinul roșu, simbol creștin al sacrificiului suprem. La o distanță cam de vreo 10 metri de scena pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]