495 matches
-
fi vie Mi-e sufletul flăcări în cea colivie Mă ține aproape cu brațele tale Strivesc zorii zilei cu ochi de pierzanii Adorm înserarea în trista minciună Mi-e viața o noapte sub clarul de lună Ajută-mi tristețea s-adoarmă-n litanii Părinte duhovnic e camera goală În patu-așteptării alarma e-n fașă Pictată-s cu mine azi parcă o goașă Stă trează-n perete și bea rânduială. Părinte Duhovnic prea mare-i lucrarea Mă caut pe mine în locuri ciudate Nu
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > TOAMNA RUGINII Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 2102 din 02 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Rugina toamnei în frunze fierbe, A dor de zei si de litanii, Iar umbletul se împereche Cu cerul, unde zboară anii. În scoarța vremii, ora trece, Spoită- n lacrimi de -ndoială, Și-un ornic, desfrunzit și rece, În toamnă, pașii și-i strecoară. De mine uit, intru în frunze, Ca musafirul nepoftit
TOAMNA RUGINII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375117_a_376446]
-
uit, intru în frunze, Ca musafirul nepoftit, Ce să aștept clipe obtuze, Când face- m-aș abur tihnit?.. Intru, sonor... iar ușa frunzei Mi- așteaptă sufletul mâhnit, De clipe lungi, tăcerile confuze, În lumea ruginie, mai înfierate sunt. E în litanii sufletul și frunza, Domol, văzduhul se prelinge- Din apele înghețului, ce suflă, În inimă, un ram, să mai despice. Această ghilotină mă apasă, Încep, de unde frunzele sfârșesc, Să- nvii în toamna, care-mi lasă Norocu- i grav, nepământesc... Toamna ruginii
TOAMNA RUGINII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375117_a_376446]
-
înghețului, ce suflă, În inimă, un ram, să mai despice. Această ghilotină mă apasă, Încep, de unde frunzele sfârșesc, Să- nvii în toamna, care-mi lasă Norocu- i grav, nepământesc... Toamna ruginii în aburi fierbe, A dor de mine și de litanii, Încep să fiu frunză și-n pietre, Și-n mări -petală, și-n cer- nirvană. Lilia Manole Referință Bibliografică: TOAMNA RUGINII / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2102, Anul VI, 02 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
TOAMNA RUGINII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375117_a_376446]
-
pătruns în miezul cristalului / ca-ntr-o eternitate./ Suprafața sticlei - ca bolta cerului - / ascundea în ea minuscula mea lume / într-un întreg univers. Dar n-am știut / că odată intrată-năuntru / mi-am încătușat toate timpurile / în pocalul lacrimilor-răzvrătite“. În litania „Iartă, Doamne!”, voluptatea proliferării verbale este emanată înspre o dimensiune sacrală de sufletul poetei sensibil la presiuni emotive: „Fără Tine / sunt fir de nisip fără memorie, / sunt bob de grâu fără sămânță. Dă-mă, Doamne, vântului de miazăzi! / să mă
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
ale versului tânăr“; Apollonius în „Preocupări literare”: „Poetul este de reținut. O anumită tehnică muzicală răspândește o plăcută atmosferă lirică, în care cuvintele devin adesea vibrații și adieri“; George Drumu în „Revista Bucovinei”: „Poesia d-lui Ion Șiugariu e o litanie liniștită cu mici umbre de tristețe pentru un orizont care se îndepărtează într’una. Prezența omului nu tulbură nimic. E o risipire de imagini bine închegate, printre cari se împletește ca un vis nesfârșit, ca o făclie în nopțile luminate
70 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI EROU ION ŞIUGARIU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376116_a_377445]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > EXULTATE, JUBILATE! ALELUIA! LITANIE DE BUCURIE ȘI SLAVĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI NOSTRU Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 1205 din 19 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului EXULTATE! JUBILATE! ALELUIA! LITANIE DE BUCURIE ȘI SLAVĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI NOSTRU „Eu sunt Învierea și Viața
EXULTATE, JUBILATE! ALELUIA! LITANIE DE BUCURIE ŞI SLAVĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI NOSTRU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1205 din 19 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374681_a_376010]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > EXULTATE, JUBILATE! ALELUIA! LITANIE DE BUCURIE ȘI SLAVĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI NOSTRU Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 1205 din 19 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului EXULTATE! JUBILATE! ALELUIA! LITANIE DE BUCURIE ȘI SLAVĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI NOSTRU „Eu sunt Învierea și Viața, cine crede în mine nu va muri nicicând”. ( Ioan 11,25) Bucură-te pământule, atins de tălpile sfinte ale Maicii și ale Fiului său Unul Născut, Slavă
EXULTATE, JUBILATE! ALELUIA! LITANIE DE BUCURIE ŞI SLAVĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI NOSTRU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1205 din 19 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374681_a_376010]
-
cea Veșnică! HRISTOS A ÎNVIAT, bucurați-vă! HRISTOS A ÎNVIAT, slăviți-L! HRISTOS A ÎNVIAT, închinați-i ode de laudă! HRISTOS A ÎNVIAT, pentru toată suflarea! ADEVĂRAT CĂ A ÎNVIAT, ALLELUIA, ALLELUIA! CEZARINA ADAMESCU, AGERO Referință Bibliografică: EXULTATE, JUBILATE! ALELUIA! LITANIE DE BUCURIE ȘI SLAVĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI NOSTRU / Cezarina Adamescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1205, Anul IV, 19 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Cezarina Adamescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
EXULTATE, JUBILATE! ALELUIA! LITANIE DE BUCURIE ŞI SLAVĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI NOSTRU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1205 din 19 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374681_a_376010]
-
tot viscolind învârtejit, a obosit cerul de nori și iarna și-a schimbat culoarea; doar sentimentele nu mor, nuanțele de disperare trec de la dragoste la dor și cad în moartea din ninsoare; amurgul iernii cade-n simțuri degeaba facem la litanii, zăpada apă fără trup cu piruiete fără șir cade pe clape de clavir; m-am rugat la miazănoapte și mai tare și în șoapte, orei cumpene să-i steie, fără lacăt, fără cheie, pleoapa luminii de sus s-a lăsat
IARNA ŞI-A SCHIMBAT CULOAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374717_a_376046]
-
icoane. Următorul autor este Florin I. Roman care se prezintă cu o selecție de versuri în stil clasic și modern. O poezie meditativă, foarte expresivă, cu multe simboluri, cu metafore inedite. Se remarcă poemul „Tânguire de îngropare”, un fel de litanie în care poetul își asumă vina pentru toate nedreptățile și nelegiuirile lumii, pentru care își cere smerit iertare. Metafore inedite: ciuturi de lumină, prispa dimineții, ș.a. Claudia Bota este o altă poetă care a dăruit Antologiei prinosul său de suflet
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT – O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374676_a_376005]
-
murmurând mecanic ceva ininteligibil. Văzând-o astfel, cei doi părinți se apropiară de ea cu inima frântă, îngenuncheară alături, cuprinzând-o cu brațele strâns, formând un trup și o singură ființă. Lea se pierdu în îmbrățișarea lor, continuând să murmure litania ei, tot mai încet și mai rar, până se liniști complet. - Maria, hai s-o spălăm și s-o ducem în pat! șopti Liviu, redevenit pragmatic. A înghețat pe gresia asta, draga de ea! - Te simți mai bine, iubito? o
DILEME ( FRAGMENT 24) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375655_a_376984]
-
în ansamblul ei, 175 de poeme! Titlurile lor sunt metafore cu un distinct parfum liric, ele însele autentice micropoeme: „Departele se-ndepărta de mine”, „Fulguire e totul, oiștea nopții e ruptă!”, „Gonește timpul, armăsar divin”, „Hoinară umbră, cine a mințit?”, „Litanie pentru Alfabetul Tăcerii”, „Măcelul din privirea ta” etc. Theodor Răpan sparge tiparele topice și stilistice, dezarticulează sintaxa și creează un nou limbaj liric. Fantezia metaforică, asocierile semantice inedite conferă forța de transfigurare a realității. Cultivă, cu precădere, epitetul rar, oximoronul
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
purtare, Nu-i un moft, e-o datorie Și o clipă de-nchinare. Au purtat-o și străbunii Când plecau la liturghie, Are-n ea gustul țărânii Și-al iubirii de moșie. Au cusut în pânza deasă Greu, cu sufletu-n litanii Și în lacrimă pioasă Au albit aceste danii. Semne magice, discrete, Doruri prinse-n fir de ață Parcă-s tainice versete, Plâns și slavă pentru viață. Erminii prin acul vremii, Cruce, floare, frunză, ram, Tu de-mbraci haina luminii Porți
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
ne întoarce încă o dată la fapte, cine vrea să vadă conștiința Unului, nu în sfîșierea índică pe de o parte în unitatea fără determinare a gîndirii abstracte, pe de altă parte, în aplicarea ei obositoare la particular, monotonă ca o litanie -, ci în puritatea și înălțarea ei cea mai frumoasă, trebuie să își întoarcă ochii spre mahomedani. Dacă, de exemplu, la minunatul Jelaleddin Rumi, e pusă în lumină cu deosebire unitatea sufletului ca Unul și această unitate e înfățișată ca iubire
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
însoțește planificarea care așază în centrul deciziei cele cîteva personalități care cumulează tripla funcție de conducători ai aparatului de stat, de partid și ai planului. Copiii recită "industria este izvorul bunăstării poporului", lista realizărilor regimului este învățată pe de rost în litanii, care preamăresc data de 11 iunie 1948, cînd uzinele, fabricile, băncile, bogățiile subsolului și căile ferate au fost naționalizate, adică retrase de la capitaliști și trecute în proprietatea statului ca bunuri ale întregului popor. Așa a luat sfîrșit în industrie exploatarea
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
satului sînt aici. Îmbrobodite. Cine-a făcut biserica? Noi, femeile! Un preot tînăr, în fraza căruia se simte vag tăietura de dincolo de munte, vorbește fluent și răspicat despre sfinții părinți Ioachim și Ana. La urmă, toată lumea repetă, după preot, austera litanie. Ce scenariu ordonat, franc, pe față, fără iconostas! Consumat aici, în inima podișului moldovenesc, într-o lume neordonată, piezișă, ascunsă după iconostas! Ies. Dincolo de munte, goticul e unul peste tot: biserică și casă. Liniile de fugă ale bisericii se repetă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu zic: prost gust! ci: prost! Regele adolescent, în '45, '46, sfidînd prin ținuta lui militară de o firească eleganță pe fălcoșii polcovnici înfipți în capul meselor agresiv-festive. Întîlnire, la Bolta Rece, cu scepticul de serviciu. Îi aud din nou litania: din păcate, dragul meu, pentru noi chestiunea monarhică e încheiată. Îl contrazic mai întîi doar cu un zîmbet.. Și, mai mult pentru mine, zic: fie și așa, dar dă-mi voie, am această superbă libertate, să mă simt bine, crezînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pasiona în ultimă instanță pe Elstir. Sexul lui Proust (Gallimard, 1994) e cartea în care Stéphane Zagdanski își arată măsura extrem de specialei sale scriituri. Știind că în spate îi stau diagnostice dintre cele mai crude despre Proust (Montesquieu: "Amestec de litanii și spermă"; André Germain: "Domnișoara bătrînă"; Claudel: "Bătrîna evreică fardată"; Daudet: "Marcel Proust este diavolul în persoană"), exegetul pare să fi reținut mai ales ultimul diagnostic și pe el își compune provocatoarea carte. Diavol în mascata lui înclinație homosexuală, dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
armonie, de la o neașteptată coardă la alta. După ce Falstaff a fost forțat să îngenuncheze, o salva orchestrala rapidă întrun necruțător ritm 2/4 reprezintă loviturile unui bici. Puterea dramatică a acestui pasaj crește printr-un contrapunct al contrastelor elementelor muzicale: litania parodiata a femeilor invocând răsplată divină (Domine, fallo casto! - Doamne, fă-l cast!) și cei patru bărbați care continuă cu insultele în același ritm necruțător ("Pancia ritronfia" / "Vuota barili" / "Sfianca-sedili", etc. - Burtă umflată, Golitor de butoaie, Sfarămă-scaune). Falstaff, într-un
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
nouveaux découpages des vers. Voilà, à titre d'exemple, un passage qui devient, dans la traduction de Philippe Loubière, infiniment plus poétique que le fragment d'origine. Dans une manière presque meschonicienne, ce fragment arrive à se confondre avec une litanie : O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă [...]. (Psalm) (Blaga, 2010 : 104) Souffrance,/ Ta solitude cachée/ M'a toujours été souffrance. (Psaume) (Loubière, 2003 : 17) Une douleur me fut toujours la solitude cachée [...]. (Psaume) (Pop-Curșeu, 2003 : 45) Pour montrer
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Le poète place au centre de son discours une métaphore, l'" âme du village ". Cette figure est construite à l'aide d'un système de trois comparaisons qui s'ajoutent successivement et se complètent, empruntant au texte une tonalité de litanie. En effet, l'odeur hésitante d'herbe coupée, la fumée qui tombe des toits de chaume et la ronde de chevrettes sur leș tombes ne font que développer la métaphore d'origine dans la structure de profondeur. Métaphoriquement, leș trois
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
didactice. O piesă, Colivia cu sticleți, i-a fost jucată la teatrul din Sibiu (1946); alte comedii, ușurele, au rămas în manuscris. În volumul Poezii (1926), editat împreună cu frații lui, Eugen și Savin, poemele lui C. sunt grupate sub titlul Litanii pentru cei uitați. E aici un lirism estompat, în care, fără stridențe, dar și fără culoare, sunt plânși cei necăjiți, suferinzi, înfometați, lipsiți de un adăpost și de o mângâiere. În deriva tristă a soartei lor, „gloata de epave” (un
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
sălășluiește „acel duh al comunismului” ce va să vină. Istorisirile sunt incolore, figurile desprinse din file de letopiseț nu au contur, singurul merit al acestor evocări fiind acela că ele încearcă să resuscite, pentru cei tineri, crâmpeie de istorie. SCRIERI: Litanii pentru cei uitați, în Eugen, Paul și Savin Constant, Poezii, Craiova, 1926; Ceasuri ostenite, Caracal, 1930; Măști pentru muzeu, Caracal, 1931; În litera legii, Sibiu, 1933; Zugrăveli, Craiova, 1935; Mărturisirea unui inculpat. Schițe pentru timp urât, Sighișoara, 1935; Râia, Craiova
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
și în lirica erotică, prezente în volumul Aliquid (1933), B. eminescianizează. Pe alocuri, câte o notă bacoviană. Serenada, romanța nu formează registrul liric cel mai potrivit pentru acest spirit zbuciumat, captiv al unor stări de anxietate. Elegiacul alternează cu grotescul, litania alunecă în umor negru. Lui B. îi place, evident, să filosofeze. Dar cugetările lui, amare, nu evită ponciful și viziunile nebuloase, versul nervos fiind răsucit și frânt, într-o violentă mișcare prozodică, tentată de ritualul abscons. În poeziile de după Aliquid
BATOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]