586 matches
-
de istorie literară al Institutului. În 1995 devine și profesor la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Debutează cu un articol de istorie literară în revista „Steaua” (1963), semnând apoi studii, articole, recenzii în „Ateneu”, „Familia”, „Limbă și literatură”, „Literatorul”, „Luceafărul”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Synthesis”, „Tribuna”, „Vatra”, „Viața românească” ș.a. Participă la simpozioane literare din Debrețin, Belgrad, Sofia, publică și în revista „Noi” a românilor din Ungaria sau în „Analele Societății de Limba Română” din fosta Iugoslavie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
Pasărea albastră, apărut în 1957. Este redactor la „Gazeta literară”, apoi la „Luceafărul” (redactor-șef adjunct în 1968), între 1969 și 1972 e redactor-șef la „Argeș”, ulterior lucrând la Asociația Scriitorilor din București. De la apariția în 1991, a revistei „Literatorul”, figurează ca membru al comitetului director. Și-a publicat versurile, articolele sau diversele intervenții în chestiuni de literatură în „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Amfiteatru”, „Convorbiri literare”, „Vatra”, precum și în o seamă de ziare („Scânteia”, „Libertatea”, „Viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
licența în 1879. Intră în magistratură și peregrinează prin mai multe orașe (Târgoviște, Buzău, Hârșova, Tulcea), până în anul 1886, când se stabilește ca avocat la Galați. C. participă la cenaclul literar al lui Al. Macedonski, colaborând, în 1881-1882, la revista „Literatorul”. Mai târziu publică la „Revista Societății «Tinerimea română»” și la câteva periodice apărute la Galați („Poșta”, „Timpul”, „Galații”, „Acțiunea”, „Galații noi”). A mai semnat și Demogorgon. Prozator fără vigoare, în schițele și povestirile cuprinse în volumele Dreptatea divină (1880), Din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286485_a_287814]
-
și certe slăbiciuni spaniolești”6, notabil fiind la el „realismul intelectual”. Concluzia criticului la acest prim capitol este că toți acești poeți probează unitatea lirismului în epocă, pregătind terenul pentru semnificative cristalizări ulterioare. Adevărata orientare estetizantă o dau desigur revista „Literatorul” și cel mai de seamă reprezentant al grupării, Alexandru Macedonski. Revista „deschide cel mai cuprinzător capitol din istoria lirismului român, prin influența directă a conducătorului ei.” 7 Vladimir Streinu observă cu subtilitate efortul de disociere ideologică al periodicului macedonskian: „În
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
de disociere ideologică al periodicului macedonskian: „În 1 op. cit., p. 284 2 op. cit., p. 285 3 op. cit., p. 288 4 op. cit., p. 291 5 op. cit., p. 293 6 op. cit., p. 294 7 op. cit., p. 301 81 contra direcției socotită germanizantă „Literatorul” va susține modalitatea literară a latinității noastre; în contra așa-zisului cosmopolitism și universalism estetic, va recomanda scriitorilor identitatea națională; până și în contra ateismului grupării din Iași, va înscrie pe stindardul său postulatul Religiei”1. Poetul va respinge motivele lirice ale
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
susține modalitatea literară a latinității noastre; în contra așa-zisului cosmopolitism și universalism estetic, va recomanda scriitorilor identitatea națională; până și în contra ateismului grupării din Iași, va înscrie pe stindardul său postulatul Religiei”1. Poetul va respinge motivele lirice ale vremii; „Literatorul” recomandă o poezie care se află la antipodul prozei. Făcând o incursiune doctă în istoria de dată recentă a poeziei europene, Vladimir Streinu stabilește o întâietate semnificativă (un act estetic protocronic, cum ar spune un Edgar Papu astăziă : „paradoxul ca
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
convingător tablou de epocă. 1 ibidem 2 ibidem, p. 188 3 Șerban Cioculescu - Amintiri, București, Editura Eminescu, 1981, p.159 4 Perpessicius - Opere, vol. II, București, Editura Minerva, 1980 5 idem, p. 75 91 În același timp, capitolul monografic dedicat „Literatorului” și „portretul de vastă complexitate sufletească al lui Alexandru Macedonski”1 - observă Perpessicius - constituie pagini de referință în istoria noastră literară. Pompiliu Constantinescu a presimțit printre primii talentul critic al lui Vladimir Streinu, cunoscut în cel de-al treilea deceniu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
îndeplinește funcția de secretar al Uniunii Scriitorilor. Colaborează cu versuri, traduceri, comentarii critice, cronici de spectacole și de expoziții la „Revista Fundațiilor Regale”, „Gândirea”, „Familia”, „Pagini literare”, „Viața literară”, „Universul literar”, „Viața românească”, „Gazeta literară”, „Steaua”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „România literară”, „Literatorul” ș. a. A semnat și cu pseudonimele Vornicu Bunea, Vladimir Bunea, Antioh, Ion Ardeleanu. Debutează editorial, în colecția revistei „Azi”, cu volumul de versuri Cabane albe (1936). Societatea Scriitorilor Români l-a distins cu Premiul „Ion Pavelescu” pentru sonet, în 1934
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
de reproducere de la scriitori notorii din școala macedonskiană și minulesciană, nu și din grupul simboliștilor „academici” de la „Vieața nouă”. Spirit tutelar, Al. Macedonski acceptă prezența pe prima pagină, în numărul 2, cu violentul poem Ură (apărut încă în 1883, în „Literatorul”, și inclus în volumul Excelsior din 1895), într-un moment când poetul era mai curând rău-famat, iar gestul gazetei echivala cu o sfidare a „bunelor moravuri” din lumea literară. Tot în pagina întâi se publică din Emil Isac Două versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
septembrie până la 29 noiembrie 1915 (zece numere). Director-proprietar: Al. Macedonski. Revista, „organ al intelectualilor”, este scrisă în exclusivitate de Macedonski, care se pronunță pentru neutralitatea României în război. În ultimul număr, luându-și rămas-bun de la cititori, directorul recomandă, în schimb, „Literatorul”, revistă care va reuși să reapară însă abia în iunie 1918. I.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286620_a_287949]
-
pe alocuri de rime forțate, e în genere corectă, tacticoasă, în contrast flagrant cu patimile mari (ură, iubire, dor de răzbunare) care se agită. Prolixă este drama în cinci acte, în versuri, Dorin (1883), din care un crâmpei apăruse în „Literatorul”. Drama, erotică, sentimentală, orchestrată zgomotos, are implicații etice și sociale. Dragostea nefericită a poetului „damnat” Dorin e comunicată în aceeași retorică naiv exclamativă, cu vagi inflexiuni de melancolie și o gesticulație teatrală (invocații deznădăjduite, zbateri zadarnice, exaltări, lacrimi, efuziuni), cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289400_a_290729]
-
Georgiad-Obedenaru) și în „Ciulinul”. A lucrat la Biblioteca Centrală din București și, după preluarea acesteia de Academia Română, a fost funcționar aici, între 1901 și 1933. Figură cunoscută a boemei bucureștene, bun cozeur și rafinat meloman, participa la ședințele cenaclului de la „Literatorul” (din 1888), conferenția la Ateneul Român despre Poezia decadentă (1890), colabora cu versuri la revista lui Macedonski și la toate publicațiile de orientare modernă ale timpului: „Generația nouă”, „Românul literar”, „Liga literară”, „Revista literară”, „Vieața nouă”, „Ilustrațiunea română”. În 1891
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288502_a_289831]
-
bibliologie, istorie și istorie literară. Ca poet, debutează în „Revista elevilor Liceului «Frații Buzești»” (1942). Colaborează la „Gazeta literară”, „Limbă și literatură”, „Luceafărul”, „Manuscriptum”, „Revista de filosofie”, „Revista de istorie”, „România literară”, „Steaua”, „Studii și cercetări de bibliologie”, „Viața românească”, „Literatorul” ș.a., dar și la publicații din străinătate. Participă la numeroase reuniuni științifice în țară și peste hotare, organizează expoziții pe teme culturale, este cofondator al Cenaclului „G. Călinescu”. Versurile din Călătorie într-un cosmos interior (1988) aparțin unui spirit sensibil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287838_a_289167]
-
primul război mondial trece director în Ministerul Lucrărilor Publice (1917-1920), inspector și organizator al învățământului mediu tehnic în domeniu, director al Școlii de Conductori de Lucrări Publice (1920-1929). A debutat, licean fiind, în 1882, cu povestirea Moartea lui P, la „Literatorul” lui Al. Macedonski. Continuă să scrie în revistele conduse de acesta, dar și în „Revista nouă”, însemnări de călătorie și poeme în proză, schițe, uneori versuri, traduceri, chiar și în perioada când s-a aflat la studii în Franța. Între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
din București (1958-1963). Activează ca ziarist la „Scânteia tineretului” (1963-1983) și „România liberă” (1983-1997). Între 1996 și 2000 își însoțește soția, diplomată, la Paris, din 2003 - la Roma. Debutează la „Luceafărul” (1960). Alte colaborări, la „Viața studențească”, „Argeșul”, „România literară”, „Literatorul”. Unele articole sunt semnate cu pseudonimele Raveda și Ioniță Călmățui. Placheta de versuri Minunea de a trăi (1970) și, mai târziu volumul Măsurând cu lacrima ființa ta (1993) relevă un poet de inspirație htonic-folclorică, cu reminiscențe și rezonanțe, pe alocuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285354_a_286683]
-
Noapte de iunie, În restriște, Ecourile nopții), iar în proză publică Pe drum de poștă, Piratul, Surugiul, Casa cu numărul 10, Pomul Margaritei, Observațiune asupra d-rei Teste. Cincinat Pavelescu, Carol Scrob, Al. Obedenaru, D.N. Saphir, G. Russe-Admirescu, toți din cercul „Literatorului”, sunt prezenți cu versuri. Mircea Demetriade, Mircea Pillat, St. Grozea, D. Teleor, Th. M. Stoenescu dau proze nesemnificative. De remarcat este colaborarea lui Duiliu Zamfirescu cu nuvela Noapte bună. Articolul Schiță asupra literaturii române, reprodus din „La Revue internationale” și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287904_a_289233]
-
Pillat, St. Grozea, D. Teleor, Th. M. Stoenescu dau proze nesemnificative. De remarcat este colaborarea lui Duiliu Zamfirescu cu nuvela Noapte bună. Articolul Schiță asupra literaturii române, reprodus din „La Revue internationale” și semnat Principele Rogala (Al. Macedonski), fixează locul „Literatorului” în continuarea directă a mișcării heliadiste și îl atacă pe Titu Maiorescu (aluziv și pe Mihai Eminescu). Două articole teoretice, Poezia patriotică (Al. Macedonski), Ziarismul și literatura (Cincinat Pavelescu), vedeau renașterea poeziei române în părăsirea liricii intimiste pentru una patriotică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287904_a_289233]
-
separarea politicianismului de literatură. Al. Macedonski face elogiul creatorului (Poezia și poetul). O rubrică de portrete, intitulată „Nemuritorii” și semnată Aristarch (Al. Macedonski), prezintă scriitori străini, romantici, parnasieni, naturaliști, simboliști, dintre care unii s-au impus pe teren românesc datorită „Literatorului”. Macedonski este printre primii care scriu la noi despre Baudelaire și Maurice Rollinat. Sunt prezentați Jean Richepin, Leconte de Lisle, E.A. Poe, Théophile Gautier, prerafaelitul Dante Gabriel Rosetti, Lamartine, Musset, Byron. Traducerile din L. arată aceleași predilecții: Al. Macedonski publică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287904_a_289233]
-
pregătit la rându-i să devină actor. A urmat, cu întreruperi, cinci clase liceale, apoi, la Conservator, cursul de declamație al lui Ștefan Vellescu. Bonifaciu Florescu și Pantazi Ghica, prieteni ai tatălui său, îl îndemnau să scrie. Frecventează gruparea de la „Literatorul”, unde debutează în 1880 cu „acuarele”. O nuvelă (Victima societății) îi apare tot atunci în „Portofoliul român”. Citea mult și fără metodă, călăuzit însă de intuiție și de gust. Cafeneaua literară a jucat un rol decisiv în formarea sa. La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
vorbei”. A rămas în amintirile contemporanilor nu atât poetul, cât noctambulul cu o agitată viață de cafenea, ce făcea profesiuni de credință moderniste și sacrifica unui vis de artă posibilitățile unei cariere. D. a colaborat la numeroase publicații ale epocii („Literatorul”, unde în 1890 era redactor, „Portofoliul român”, „Fântâna Blanduziei”, „Revista literară”, „Revista orientală”, „Revista poporului”, „Analele literare”, „Biblioteca familiei”, „Telegraful român”, „Unirea”, „Românul”, „Naționalul”, „Binele public”, „Raiul”, „Ciulinul”, „Duminica”, „Forța morală”, „Liga literară”, „Peleșul”, „Pleiada”, „Vieața nouă”, „Generația nouă”, „Hermes
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
început al modernismului. Prin cea mai mare parte a poeziei, prin traduceri și modele pe care le-a urmat, D. se înscrie, alături de Al. Macedonski, I.C. Săvescu, Al. Obedenaru, C. Cantilli, în prima serie a simboliștilor români, constituită în jurul revistei „Literatorul”. SCRIERI: Fabule, București, 1883; Versuri, București, 1884; Făt-Frumos. Forme noi. Pygmalion. Din albumul ei. Poezii 1883-1888, București, 1889; Renegatul, București, 1893; Opere dramatice, București, 1905; Visul lui Ali, București, 1913. Repere bibliografice: Al. Macedonski, Opere, II, îngr. și pref. Adrian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
farmacie, iar în 1931, cu mențiunea magna cum laude, licența în litere și filosofie), publică versuri, cronică literară și plastică în „Adevărul literar și artistic”, „Universul literar”, „Viața literară”, „Cuvântul”, „Radical”, „Vitrina literară”, „Bilete de papagal”. A frecventat cenaclul de la „Literatorul” și a făcut parte din Gruparea Generației Tinere (1929). Îi apar volumele de versuri À la manière de... (1926) și Bolta bizantină (1929). În 1930 redactează „Gândul Vrancei” și scoate, împreună cu I.M. Rașcu și alți tineri scriitori, revista „Îndreptar”. Este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287474_a_288803]
-
Prefecturii județului Silistra Nouă (1878) și administrator al plasei Sulina (1879), funcții pe care nu le socotea pe măsura posibilităților sale. Prin revista satirică „Tarara” (1880) continuă să lovească în liberali și în rege. Pornit să cucerească gloria literară, concepe „Literatorul” - apărut în ianuarie 1880 - ca publicație antijunimistă. Citește în decembrie 1881 Noaptea de noiembrie la Junimea, dar cum pentru junimiști rămâne o figură ciudată, un iremediabil ratat, el se dezlănțuie în atacuri pline de venin împotriva lui V. Alecsandri (acesta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
publică o penibilă epigramă, ce îl ridiculizează pe Eminescu, atunci bolnav. Gestul ridică împotrivă-i un mare val de indignare („Ziarele lor m-au anatemizat, m-au excomunicat”). Caută să se disculpe, însă toate gazetele îi refuză cuvântul. Abonații returnează „Literatorul”, cenaclul din jurul revistei se destramă. Pe stradă e arătat cu degetul, devine obiect al oprobriului public. Hotărăște să plece la Paris (se căsătorise între timp cu Ana Rallet Slătineanu, care-i adusese o dotă substanțială). Apare în „L’Élan littéraire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
se căsătorise între timp cu Ana Rallet Slătineanu, care-i adusese o dotă substanțială). Apare în „L’Élan littéraire” (Liège), în „Bulletin officiel de l’Académie des Muses Santonnes”. La întoarcerea în țară încearcă, fără succes, să ducă mai departe „Literatorul”. Dezaprobarea publică îl va urmări în continuare multă vreme. „Ghimpele”, „Moftul român” fac din M. un trist personaj de comedie. Refugii îi vor fi poezia, cenaclul, colaborarea la revista simbolistă „La Wallonie” (Liège), la „Revue française” și la „Revue du
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]