560 matches
-
maximim de sens, pur și simplu își suprimă autorul. ș...ț Poezia e crimă amânată și mântuire prin disconfort. A vedea poezia ca salvare e ca și cum ți-ai pune de strajă îngeri cu grenade-n gură ș...ț Azi ești livid? Mâine te vei simți cu ea alături altfel, dar mai rău. Ea e singurul lucru nemuritor care-ți aparține: e răul în sine. Se uită cu ochii tăi și nu vede. Tremură cu mâinile tale și nu le simte. Stim
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
ploaia bătea într-o cadență nemaiauzită viermi albi mici țiuiau prin aerul subțire deasupra caselor - ca bețele vătuite ale tobelor peste sat vremea înnăbușitoare a teiului începuse și bunicul în cizmele lui dădea cu lopata în fața casei ploaia de viermi livid de spaimă și mut pe totdeauna deasupra movilei înaltă cît gardul
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
Fața i se chirci brusc și-și miji ochii plini de ură sub crăpătura îngustă a pleoapelor. „Nu se poate, nu se poate”, repetase cu voce joasă, lăsându-și bărbia în pieptul vizibil agitat, cu buzele strânse într-o cută lividă, fără să se mai uite la prietenele așezate în fața ei, care îi spionau pe furiș rictusul de mânie, poate chiar cu satisfacție, protejate de îndeletnicirea croșetatului. După ce prietenele plecaseră, după- masa târziu, luă hotărârea. Se îmbrăcă încet în dormitorul care
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
nu logica diurnă a cotidianului, ci, dimpotrivă, pe cea a subconștientului, a memoriei involuntare, asociative. Fiecare cuvânt își caută, oximoronic aproape, neperechea: „peisaj amânat într-o prăpastie/ de fructe netrăite/ în prelungirea somnului tăcerea/ ruginită își face cuib de/ corb livid sub cerul pleoapei/ tale și-n hohotul luminii/ amânate fereastra o deschide spre/ golul dinlăuntru.” Poemele par picturi în cuvinte, fiecare dintre ele fiind deschis prin două versuri edificatoare asemenea titlurilor de tablouri: „peisaj muzical în care timpul/ seamănă cu
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
literatura. La sfîrșit rămîi cu imaginea unui alai de herburi prețioase cărora autoarea le descrie heraldica fără să le transmită emoția. O vitrină cu exponate de piatră, a cărei tratare minuțioasă îți dă impresia unei cripte reci și înfiorător de livide. O emoție trecută în concept dă tensiune, dar fără concept dă isterie. La Raluca Dună, nu conceptul lipsește, ci sentimentul, de aceea cartea are de ispășit acea apatie ce decurge din excesul de umoare analitică: o lungă defilare de comentarii
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
poate și unii ce au fascinația uratului...). Lupta s-a-ncheiat ca să continue, iar acum combatanții se ciorovăiesc pe victorie, cine a câștigat, unul sau celălalt...Însuși mai sus-pomenitul Ghilghmesh, dar poate și Ginghis Han sau viteazul Attila, dimpreună cu el, sunt livizi de invidie, din ținutul de dincolo. Au dus cu toții lupte mărețe, dar la originalitate...să știți că ei n-au avut acces ! Luptele lor, iată, atât de comune, aveau un învingător și un înfrânt. Războaiele noastre, însă, nici vorbă ! Specificul
Cristina Țopescu, o analiză necruțătoare despre Băsescu, Ponta și Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/43251_a_44576]
-
o descătușare imagistică vecină cu excesul, o senzualitate satyr-ică în care răutatea nu e decât un vag simptom al bachanalelor imaginarului. Înclin să cred că Ion Mureșan dorește să întrețină raporturi dintre cele mai intime cu lumea („până la acru, până la livid”, vorba lui Dinu Flămând) și scrie poezie cu conștiința că întreține o teribilă criză , iar în declarația cum că „nu vorbesc în numele voluptății, dar lucrurile le ating precum coapse de femeie aș atinge”, dincolo de accentul dionisiac, citesc intenția de a
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
oxigen, măștile și aripioarele de înot, și o rupse la fugă cu un strigăt de groază. Doamna Forbes îl auzi de pe scara șerpuitoare de piatră care se cățăra pe stânci de la debarcader până acasă, și ne ajunse din urmă, gâfâind, lividă; i-a fost însă de-ajuns să vadă animalul crucificat în poartă ca să înțeleagă pricina ororii noastre. Obișnuia să spună că atunci când doi copii sunt împreună, amândoi sunt vinovați de ceea ce face fiecare singur, așa că ne dojeni pe amândoi pentru
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
are ceva aparte, oarecum netransmisibil, iar cauza stă în senzația de aer închis, de încăpere ermetică, care a venit spre autoare indirect, prin buclele unui exasperant limbaj de lemn. Oricine a fost la CNSAS a simțit asta: că sub jargonul livid al sintagmelor operative se ascund tragedii reale. În fond, fiecare dosar e o junglă de formalisme absurde, în care inculpatul e încapsulat precum o insectă într-un picătură de rășină împietrită: un set de verdicte- șablon care îl prind sub
Mănușa întoarsă pe dos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4566_a_5891]
-
și să fredoneze muzica aceea segregată, muzica pe care John Poe o numea dansul dracilor. - Haide scumpo, o îndemna Hellen, cîntă și tu cu mine! Dar Nissy Poe refuza și își strîngea buzele pînă cînd arătau ca o linie albă, lividă, iar Hellen clătina din cap: - Nu știu ce te poate face și pe tine să te distrezi un pic. După care se lăsa din nou purtată de muzică, își învîrtea ochii în cap și dansa și se rotea sub privirile inocente ale
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
ani. Eram ridicol și nebun de fericire. Eram nebun de iubire, și era bine, "era minunat, minunat", ca în romanțele de mahala. Un vis cu trei părți Sunt într-un soi de magherniță, un hotel în care totul e murdar, livid, dărăpănat. Cum am ajuns aici? Ușa abia se ține într-o balama. Întreb unde e toaleta: sunt îndrumat de-a lungul unor încăperi joase, afumate, în care inși grosolani beau și joacă cărți. Toaleta e în fundul unui maidan. Nu vreau
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
fremătătoare urgență. Probante, incontestabile, succesele profesorului te așteptai să facă direct irupție întrun cuget tineresc, după o logică a imediatului. Împrejurări crunte, - cutare accident de muncă retezînd groaznic o mînă -, zguduitor, presiunea lor near biciui memoria cu imagini inconfortabile: cu livida fascinație exercitată de mîna sardonicului Lacenaire, cînd, după execuție, o evoca poetul, în Emaux et camees; ori cu amenințarea tenace, fatidică din La main d'ecorche , pe care personajul povestirii lui Maupassant credea că o exorcizează atîrnînd-o la cordonul de
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
insectele. Distilări prețioase umplute cu aceeași tărie ca Da și Nu. Ea este adusă din cafeneaua întunecoasă și se uită în soare fără să clipească. În lumina zilei un punct de negru binefăcător care se varsă repede într-un client livid. E asemeni picăturilor de profunzime neagră pe care uneori sufletul le distilatează și care dau un ghiont binefăcător: Pleacă! Îndemn să deschizi ochii. Case suedeze răzlețe O învălmășeală de brazi negri și de raze de lună fumegânde. Aici zace afundată
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
de la parter Nu știu ce vreți voi de la mine care urc pe scara circulară de lemn până în podul plin de șobolani și mă gândesc la cei 5 oameni înecați de lacrima dureroasă a șoferului de autobuz 5 oameni cu sânge obosit zăceau livizi pe autostrada cu linii galbene reflectorizante Se lasă ceața peste camioanele mari și roșii care vin din Austria și la zero bătăi pe minut copilul fantomă își ridică mâinile disperat către soarele negru. Copilul fantomă O fantomă lividă trece printre
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8617_a_9942]
-
obosit zăceau livizi pe autostrada cu linii galbene reflectorizante Se lasă ceața peste camioanele mari și roșii care vin din Austria și la zero bătăi pe minut copilul fantomă își ridică mâinile disperat către soarele negru. Copilul fantomă O fantomă lividă trece printre morminte și își face drum pe lângă zăbrelele pline de plante agățătoare pe lângă îngerii de marmură care apără morții și pe lângă marile pietre funerare ce abia se zăresc în ceața sufocantă a unei după-amiezi de duminică E doar copilul
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8617_a_9942]
-
a-și cere astfel iertare. Astă seară nu se vorbește decît de întîmplarea asta și fiecare călător pretinde în cercul lui că nu i-a dat nici o clipă crezare. Cu toate astea, cînd călătorii celeilalte caravane se apropiaseră, erau toți livizi la față și nimeni nu avusese curajul să le adreseze cuvîntul.
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
își conțin propria proză, pe care am socotito implicită poeziei și deci inseparabilă de aceasta. Numai că „bucuria spiritului” te poate aduce uneori în pragul disperării, al nebuniei și al morții. Nu înduri fără urmări ceea ce înduri atunci când vezi „lumile livide” ale poeziei. Nu ieși obligatoriu purificat din infernurile prin care scormonești. Și nu mai e neapărat poet cel care iese, dacă mai iese. Mulțumesc, Ioane. Post Scriptum Dacă tot a fost zgârcit cu răspunsurile, sărind cu grație peste unele întrebări
Interviu cu Ioan Es. Pop: „Sînt un ins care în Sparta ar fi fost aruncat de pe stînci“ by Vasile Proca () [Corola-journal/Journalistic/3113_a_4438]
-
Sorin Lavric Gabriel Liiceanu, Gabriel Cercel, Întîlnire în jurul unei palme Zen, ilustrații de Răzvan Luscov, București, Editura Humanitas, 2011, 288 p. În genere conceptele sunt himere livide, a căror inerție le scade șansa de a fi îndrăgite de prea mulți. Singurul remediu în fața acestei fatalități e ca ele să fie aduse la viață de spiritul unui om anume înzestrat pentru asta. Altfel spus, condiția ca o idee
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
conștient că zilele îi erau numărate. Era o icoană vie a martiriului pe care intelighenția românească de-o anume vîrstă a fost silită a-l îndura sub cîrmuirea totalitară. În pofida acestei dramatice împrejurări, revenise la viață nu ca un spectru livid și acuzator, ci ca un ins bonom, de-o vitalitate ce se prelungea pînă la apetența sa pentru bucatele bune, consumate cu poftă în porții repetate, pentru băuturile fine, îngurgitate în localurile în care cozeria sa infatigabilă se prelungea în
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
existența: „ca un bolid/ prin spații goale/ un gând perfid/ îmi dă târcoale// plutind prin vid/ în rotocoale/ eu îl desfid/ că-mi dă târcoale// să-mi pună-n blid/ să umple oale/ un gând timid/ îmi dă târcoale// stângaci, livid/ cu vorbă moale/ dar nu-i deschid/ să-mi dea târcoale/ de nopți avid/ să-l scriu pe coli/ un gând stupid/ îmi dă târcoale” (Un gând). Starea de alienare, de îndepărtare de lumea copilăriei, dorul de trecut, povara amintirii
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
Lipsește o cît de mică manieră în legarea cuvintelor, autorul lăsîndu-se posedat de ifosul înfiorător al snobismului de aparat. Doar tema e clară și indicată de la început. În schimb, timbrul e metalic și casant, respingînd prin secimea sterilă a abstracțiunilor livide. Nu e nimc de gustat sau de intuit aici, doar o pletoră verbală care inspiră consternarea. Pofta de a citi ți se taie după cîteva paragrafe, sațietatea fiindu-ți întărită de lectura prin sondaj, cînd, deschizînd cartea la întîmplare în
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
dar lămurirea, care urmează îndată, e una: prea mulți nepricepuți întinează meseria. Cu putere: "la tusea sfioasă a Poetului se ridică o voce de urs sau de focă." Scrisă într-un stil care-i va fi făcut, de bună seamă, livizi pe profesorii de literatură ai vremii, și torcînd subțire o ironie cum nu mai găsești (le dire, cît mai apăsat, voila le reve), îndreptarea lui Aderca are așezare de manual și stofă de manifest. Între altele, pentru eliberarea literaturii de
Manuale și manifeste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8071_a_9396]
-
miop rînd pe rînd ne adună, cenaclu, vitrină de antichități, planetariu? ia-l, pe nimic îți dau trupul, strig, ostile-s în el elementele, din toate cele suprafirești, suprafiresc e numai somnul! o, Bucuria - manuscris tremurînd, răcoroasă boare pe aorta lividă, așternutul fragilei întrupări îți evocă odele semințiilor lăudîndu-ți ivirea! oxidat saxofon, trandafir nins dăruit ca o petardă secretă amurg fără filosofie - nu are nevoie de sfinți metafizica ea există grație nuferilor ofeliei. din aforisme și glosse trăim în poarta Împăratului
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
început să te caut și îmi apăreau în cale cristale îndoliate am trecut fluviul și te-am găsit la rugăciunea de seară pădure în flăcări mergeam către zona lemnoasă a luminii și ranguri umile în norii bruscați de o mînă lividă ciuguleau turnurile secau mlaștinile dintre vînturi dintre concept și mine dintre intuiție și tine pînă cînd chipul tău sculptat în turbulențe apărea strălucitor alintînd mercurul în coloane mergeam către podul în mișcare căzînd prin distilării mobile prin infernul cicatricei cărte
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
simplu neputința de a fi pentru o noapte om. Nimănui nu-i este indiferentă clipa ce trece, Nici clipei însăși care se vede Pe sine trecînd. Apa fierbea. Norul se înnegrea și mai tare. Oamenii n-au bucurii multe. Trec livizi unul pe lîngă altul Măcinați de adevăruri finale. Ceaiul curgea prin mine prelingîndu-se Direct în cer. Iubirea? Că trebuia să fie și iubirea se prefăcuse Într-un spiriduș care își rodea tacticos unghiile. Norul din dreptul ferestrei explodase Ca un
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]