2,404 matches
-
-sa, Valeria, și i-a comunicat că se termină rău, așa că ea n-a mai parcurs-o. Totuși, Emilia stabilește o relație cu Tolstoi jucînd rolul Maslovei în Învierea la sugestia lui Ladima. Ladima e un caz bizar de tip livresc care, cam neverosimil, sucombă pasiunii pentru o individă fără nici o veleitate culturală. Un personaj eminamente livresc e "jupînița" Ioana Boiu din Suflete tari. La biblioteca mare a familiei sale e nevoie și de un bibliotecar. Aici începe însă complicația pentru că
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
-o. Totuși, Emilia stabilește o relație cu Tolstoi jucînd rolul Maslovei în Învierea la sugestia lui Ladima. Ladima e un caz bizar de tip livresc care, cam neverosimil, sucombă pasiunii pentru o individă fără nici o veleitate culturală. Un personaj eminamente livresc e "jupînița" Ioana Boiu din Suflete tari. La biblioteca mare a familiei sale e nevoie și de un bibliotecar. Aici începe însă complicația pentru că acesta, Andrei Pietraru, care o iubea la început în taină, o seduce pe fata boierului. El
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
romane cu Paturel și Rocambole. În final, Veta se îndrăgostește de Pricopie "că prea citește". Asta îngrijorează familia fetei care îl îndepărtează diplomatic pe intelectual măritînd fata cu un feroviar de-al lor, ca să nu le contamineze neamul cu mofturi livrești. În schimb Princepele din romanul omonim și amantul său Messer Ottaviano citesc enorm și fac aluzii la cele mai obscure scrieri medievale și renascentiste, la cărți vrăjitorești dar și la Scriptură ori la sonetele lui Michelangelo. Ei cercetează "folete". Messerul
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
Sultana, anticăreasă de mobilă, leagă luxos volume vechi, cu conținut indiferent, doar pentru a decora biblioteci. Ioanide are și lecturi mai recente, de pildă Freud pe care îl califică, referindu-se la Complexul Oedip, drept "mare dobitoc". Probabil culmea raporturilor livrești ale personajelor este atinsă în povestirea Insula a lui Ioan Groșan. Un cuplu ajunge pe o insulă pe care sînt aglomerate cărți de tot felul și nu se poate exprima decît în citate. Cărțile formează, fizic, chiar relieful insulei. Noii
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
drept precursor și neglijând în mod deliberat împrejurarea că, la autorul nostru, tocmai ironia este cea care conduce adeseori, și în mod paradoxal, la intuirea unui straniu sens al fragilității. Aproape toți comentatorii au recunoscut însă - pe bună dreptate ? natura livrescă a inspirației m.ivănesciene, aportul covârșitor al memoriei culturale și rolul crucial al intertextualității. Ne aflăm, după câte ne dăm seama, în fața unui scriitor care nu a încetat să nedumerească naturile conformiste, să seducă spiritele avide de ludic și ironie
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
și de tonul zeflemitor al multor poeme se desfășoară spațiile ample ale solitudinii, ca preludiu melancolic al morții și al uitării. Farmecul straniu al multor pagini provine tocmai din concilierea acestor două tendințe, din recursul la o tonalitate dublă, ca și cum livrescul, intertextualitatea, ironia, ar urmări - paradoxal - să dea o nouă consistență "textului lumii", adeseori sufocat de poncife livrești. Multe poeme au - după cum am văzut - aspectul unor "rescrieri" ale unor texte de un anumit gen (romane polițiste, de pildă), dar la o
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
morții și al uitării. Farmecul straniu al multor pagini provine tocmai din concilierea acestor două tendințe, din recursul la o tonalitate dublă, ca și cum livrescul, intertextualitatea, ironia, ar urmări - paradoxal - să dea o nouă consistență "textului lumii", adeseori sufocat de poncife livrești. Multe poeme au - după cum am văzut - aspectul unor "rescrieri" ale unor texte de un anumit gen (romane polițiste, de pildă), dar la o lectură atentă constatăm că ele se înfățișează mai curând ca niște eboșe, ca niște scheme sau cadre
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
de faptul că unele sau altele dintre momentele trăite sunt într-o asemenea măsură conforme cu literatura, cu ceea ce se spune în cărți, încât pot trece drept "minciuni". Cu alte cuvinte, fatalitatea că lumea nu mai poate oferi decât repere livrești, emancipate parcă de texturile care le-au consacrat, îl împinge pe scriitor să caute un adevăr al său, situat în interstițiul dintre lume și cărți.
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
împlinit, noul cuplu se dedă la desfătări erotice în serial, descrise sârguincios de autor, aflat în complicitate neîncetată cu eroul romanului, proaspăt faun căzut în delir și adorație, exprimate în chip de digresiuni și învățături în stil maieutic de sorginte livrescă. Capitole paralele și totuși interferente cu romanul de dragoste și ieșire din marasm a contemplativului Ștefan aduc în scenă încă trei cupluri: Wolfi-Slavița, Wolfi-Sanda, Magda-Ștefan, personajele feminine reușind să întrupeze o tipologie credibilă. Slavița, de pildă, agrează idila și confesiunea
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
parafraze, texte adaptate, transformate, ,desfigurate": De-o fi una, de-o fi Malta... Ce e scris și pentru noi,/ Bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război." Această horă a citatelor, păstrînd mereu vie nota ludică și livrescă, constituie ,brîul de siguranță" al partidului, care îi permite să pareze loviturile sau să se retragă elastic în spațiul său originar. Biografia Partidului Liber-Schimbist se consumă la granița dintre existențial și estetic, tinzînd să o estompeze pînă la disoluție. O
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
dar în ansamblu tulbure, de nu chiar complet opac. Midinetă cu fumuri de eroină ibseniană sau conștiință obsedată de adevărurile existenței? Căutătoare de puritate și perfecțiune sau falsă mironosiță care și-a construit mimetic o identitate din suferințe însușite pe cale livrescă? Prudent și subtil, cu acea prudență a romancierului veritabil, pentru care personajele nu sînt marionete mînuite mai mult sau mai puțin abil, ci hieroglife ale misterelor existenței, Augustin Buzura nu oferă nici un răspuns și nu pune nici un diagnostic. Dar nici
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
mențiuni ca și declarația către Securitate. Nu e un coautor clandestin: "I-am procurat însă autorului datele generale, amănuntele și atmosfera cu privire la perioada 1907-1944, anecdotice inclusiv". Urmează imediat aceeași acuză prezentă și în respectiva Declarație: ca sursă documentară orală și livrescă, a fost folosit în chip abuziv: "... din povestirile mele orale și din manuscrisul lucrării mele ŤLunateciiť, autorul a luat, fără autorizație și fără a mă preveni, (...) multe alte anecdote și întîmplări". Spre deosebire, însă, de Declarație, aici apar exemplificări precise
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
Afirmarea acestei legături cu românitatea (pe care cosmopolitul, "internaționalistul" Sîrbu o strânge și o întărește tot mai mult, cu trecerea anilor) e însoțită, în chip firesc, de refuzul net al literaturii "flotante" și al scriitorilor autiști, cufundați în propriile experimente livrești și deci incapabili să mai simtă pulsul accelerat al dramei naționale. Nici sincronist, nici protocronist, el pledează pentru scrisul curat și demn, abordând frontal temele grave ale actualității și lipsindu-se de excesive subtilități parabolice și paralogice. De remarcat evoluția
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
și la dreapta pe Maestru, ambii, la rândul lor, creatori. Întrebarea firească a cititorului aflat în fața tuturor acestor interpretări este dacă Bulgakov însuși a "îngropat" în textul său aceste sensuri sau dacă ele nu sunt decât rodul unor sclipitoare asociații livrești. Convinși de teoria operei aperta, cu multiplele sensuri adăugate unui text de generații succesive de cititori și hermeneuți, înclinăm totuși, alături de Ion Vartic, spre prima variantă, cunoscută fiind ascendența scriitorului rus. (Făcea parte dintr-o familie extrem de cultivată, mama fiind
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
este exprimat de problematica iubirii. Poeme pufoase (Editura TipoMoldova, Iași, 2011), culegerea poematică a lui Baki Ymeri, reliefează caracterul apolinic propriu ritualului amoros, într-un copleșitor ambient ce predispune la meditație. Este urmărită împlinirea, desăvârșirea prin actul adorator. Esențialele teritorii livrești sunt omniprezente în cadrul acestor sensibile desfășurări lirice: ,,Înainte de toate/ Ședeam între cărți,/ Într-un punct prin excelență/ Al așteptării și-al dragostei.” (De la prima vedere). Ideea fundamentării prin iubire e nobila cauză, dulcea povară de urmat. Pe drumul încercărilor sufletești
OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380634_a_381963]
-
această ființă, percepută, la un moment dat, ca fiind consubstanțială („... în trup/ Eram cu mine însumi împreună.../ Când m-am trezit, alăturea un lup/ Se oglindea în Râul alb și-n lună”.), a exercitat-o mereu asupra Poetului, fie pe cale livrescă, fie pe cale naturală. În bestiarul simbolic al umanității, lupul rămâne unul dintre cele mai înfricoșătoare animale. G. Durand îl include într-un regim nocturn al imaginii, ca animal de pradă, supradeterminat de mușcătură și sfâșiere, corelat cu luna, astrul nocturn
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
uman, născut din tradiția creștină și lipsa oricărui etos în tradiția postmodernă sau existența unui etos uman distorsionat, cu efecte dezastruoase pentru condiția umană. Domnul Stelian Gomboș nu doar că strigă sau clamează, și nu se lamentează doar în mod livresc sau cu iz ceremonial, ci și propune idei noi pentru reușita acestui demers, indicând soluții, mijloace și căi pentru împlinirea acestui deziderat. Printre altele domnia sa propune o mai mare implicare în dezbaterea sau dezbaterile publice pe teme religioase și teologice
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
azi ar fi un pleonasm constituia o precizare normală în limbajul vremii. În seria principalelor sinonime trebuie să intre și temniță - termen de origine slavă, ieșit din uzul curent, dar cunoscut prin texte istorice și literare și respecializat ca termen livresc; cu aceste valori stilistice apare și în presă: "Chilia, temnița lebedelor" (EZ - 29.08.2006); " Cu Wurmbrand în temniță" (EZ, 9.09.2006); aceluiași registru îi aparține azi derivatul întemnițat. Interesant e și termenul argotic pîrnaie, pătruns și în limbajul
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
ludic și îngîndurat, proaspăt pînă la spontaneitate și animat de rigori administrative, Bernea putea să facă orice, cu aceeași autenticitate și cu o egală energie. Insurgent cu exuberanță, în tinerețe, conceptualist mai apoi, fără a fi, însă, și o natură livrescă, arhitect la scară mare, dar și cercetător în infinitezimalul formei, pe parcursul numeroaselor sale cicluri el se mișcă liber atît în lumea austeră și nonfigurativă a iconarilor, cît și în dezlănțuirile cromatice ale expresioniștilor sau în construcțiile voluptuoase și luxuriante ale
Horia Bernea, un arhitect al contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10281_a_11606]
-
sociale, a unei băi de cotidian (pe care mi-o procur în cele din urmă), când eu cred, la fel de mult și de constant, în singurătate". Autorul se mișcă între două constraste. Pe de-o parte solitudinea studioasă, "asceza" trudei sale livrești care însă nu are suficientă voință pentru a se împăca cu sine, pe de alta dorința aprigă a comunicării, a confirmării din exterior, a ieșirii victorioase în societate. "Nebunia" unei extrovertiri care să păstreze și virtuțile introvertirii, într-o aspirație
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
citează pe Robert Frost cu zâmbet În colțul gurii spunând că... poezia este ceea ce se pierde prin traducere. Stângăciile sunt desigur scuzabile pentru cei care - netrăind printre nativi - nu pot Înțelege complet conotațiile limbii de zi de zi față de sensurile livrești. Dar realitatea greu de Înțeles sau de acceptat pentru români este că traducerile respective, chiar și distribuite sistematic (ceea ce nu s-a Întâmplat), nu ar putea avea vreun impact deosebit, dincolo de interesul academic. Entuziasmul individual pentru traducerea lui Eminescu În
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
comunist clasic, asemeni figurilor din REPUBLICA lui Platon în cap cu Socrate, - nu ca analfabeții, semianalfabeții, gorilele, nemernicii, ticăloșii regimului în frunte cu Ignorantul suprem. S-ar mai putea spune, eventual, că, în chestiune, avem, și/sau un Idiot colosal, livresc, sau ceva ce ne aduce nouă aminte de Cavalerul tristei figuri, - și, în general, pe plan intelectual, de toți luptătorii euforici cu morile de vânt. n P.S.: Restul, curioșii îl pot găsi în cele două volume ale mele de Memorii
Noblețea apărării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10310_a_11635]
-
de decenii - vezi cearta universaliilor, provocată de un comentariu (al lui Boethius) făcut pe marginea unui alt comentariu (al lui Porfir) care la rîndul lui a fost făcut pe marginea unei cărți a lui Aristotel -, cum tot așa un amănunt livresc a putut acapara atenția speculativă a unei întregi epoci. Dacă tragem linie și facem bilanțul, ce constatăm? Constatăm că, în zilele noastre, filozofia seamănă tot mai mult cu meditația amară pe seama declinului ei. Cine compară ce a fost odată filozofia
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
nu își neglijează interlocutorul romanesc, făcând din public un complice în aventura scrisului. Prin povestiri cu aer de întreg sau țesătură epică structurată meticulos și așezat, scriitorii sinelui ajung să se impună în conștiința unui public avid de ingerarea modelelor livrești asimilabile drept paralele ale propriilor existențe. Oglindindu-se în biografia fictivă a protagoniștilor, cu experiențe și coduri culturale familiare, cititorii manifestă implicit o deschidere amplă către straturile de adâncime ale prozei. Folosindu-se de o suprafață recognoscibilă, ego-grafii manipulează - într-
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
întârziem mai mult în acest edificiu, exprimându-ne în continuare ornant, se observă că formele din vitraliu filtrează mereu altfel lumină, în funcție de etapele și intensitatea ei. Poemele vin de pe un traseu de cel puțin patru decenii! O infuzie de substanță livresca se surprinde în fladurile lor, uneori bine ascunsă, alteori expusă la vedere, dar din fiecare răzbate, prin reflex, ecolul unei faze a subiectivității autorului din procesul de realizare a individuației. Sub primul aspect, poemele sunt construcții bine chibzuite și îndelung
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]