KorAP: Find »[drukola/base=locotenent-colonel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...70 >

1,747 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

a durat doar două luni, până în septembrie 1940, când generalul Antonescu a decis revenirea instituțiilor la organizarea anterioară, conform legilor care le-au consacrat (Legea Poliției și Legea Jandarmeriei din 1929, etc.). Doi ofițeri de jandarmi, colonel Alexandru Călătorescu și locotenent-colonel Nicolae Bucur au semnat lucrarea Manual practic de poliție urbană, care s-a bazat atât pe experiența autorilor, cât și pe noile doctrine în domeniu. Datorită noilor situații existente în România (pierderile teritoriale, ascensiunea curentelor extremiste și religioase ș.a.), în

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
pentru Balcani, fusese condus de generalul Al. D. Sviozoni care, în urma reorganizărilor, a fost rechemat la Moscova și înlocuit cu colonelul Valentinov. Rotirea cadrelor a cuprins și pe șeful de Stat Major, colonelul Sivinski, în locul căruia a sosit la Viena locotenent-colonelul Koten, dar și pe coloneii Dvigupski și Spiski, schimbați de maiorul Nikiforov. Locotenent-colonelul Eugen Subotin, inspector pentru Balcani, a fost înlocuit de locotenent-colonelul Korsovski, fost șef al serviciului instrucțiuni. Schimbările au afectat și secțiile militare din Zagreb (maior N. Streini

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
cadrelor a cuprins și pe șeful de Stat Major, colonelul Sivinski, în locul căruia a sosit la Viena locotenent-colonelul Koten, dar și pe coloneii Dvigupski și Spiski, schimbați de maiorul Nikiforov. Locotenent-colonelul Eugen Subotin, inspector pentru Balcani, a fost înlocuit de locotenent-colonelul Korsovski, fost șef al serviciului instrucțiuni. Schimbările au afectat și secțiile militare din Zagreb (maior N. Streini), Sofia (colonel Malkin), Praga (maior V. Gorov) și București (locotenent-colonel Al. Sinkov), dar numele noilor numiți nu erau încă cunoscute. În același timp

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de maiorul Nikiforov. Locotenent-colonelul Eugen Subotin, inspector pentru Balcani, a fost înlocuit de locotenent-colonelul Korsovski, fost șef al serviciului instrucțiuni. Schimbările au afectat și secțiile militare din Zagreb (maior N. Streini), Sofia (colonel Malkin), Praga (maior V. Gorov) și București (locotenent-colonel Al. Sinkov), dar numele noilor numiți nu erau încă cunoscute. În același timp, la Viena, a luat ființă un nou birou sovietic, condus de un anume Andor (cca. 48 de ani, vorbitor a opt limbi) cunoscut drept conducătorul acțiunilor revoluționare

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
congresul din luna octombrie [1926-n.n.] și sprijinită de partidul dreptei a lui Stalin”. Tot în Viena și-a desfășurat activitatea în primii ani după 1918 și Comisia de lichidare ungară, compusă din ministrul secretar de stat Ladislau Szalay, locotenent-colonel Fogarassy, șeful Secției Prizonieri, maior Georg Karrasz, șeful Secției Administrative, Radic, ajutor, Faschind, director al Cancelariei și Frimmel, ajutor. Oficial, această structură s-a ocupat cu lichidarea datoriilor Imperiului Austro-Ungar și departajarea sarcinilor ce reveneau celor două țări, Austria și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
sarcina să se instaleze în Elveția, țară în care a vizitat informativ toate orașele mari și mici. Serviciul de spionaj militar extern, camuflat sub titulatura de Biroul de conturi, aflat tot în subordinea Comisiei de lichidare, avea la conducere pe locotenent-colonel von Tscheppen, care se ocupa „numai cu afaceri strict militare” ale statelor vecine Ungariei. Practic, misiunile acestei structuri s-au referit la penetrarea statelor-majore ale marilor unități, ale comandamentelor, spionajul și contraspionajul militar. În România, activitatea acestora s-a dovedit

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
subbirouri. În martie 1920 a mai fost adăugată un nou birou, cel al Cifrului, care a completat activitatea structurii informative militare. Din 1919, șeful Secției a fost numit colonelul Constantin Bălăcescu, iar șeful Biroului 1 maiorul Ioan Stoicescu, urmat de locotenent-colonel A. Dimitrescu. În scurt timp, Biroul 1 și-a completat organigrama cu necesarul uman și a trecut la îndeplinirea obiectivelor trasate. Noutatea acestei noi organizații a constat în subordonarea atașaților militari direct Secției Informații. În 1919, România a avut reprezentanți

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Ungaria aceeași persoană, apropiată de amiralul Horthy, a inițiat, coordonat și condus acest edificiu timp de două decenii. Numele său: generalul Zoldt. O analiză a activității Centrului „B” al Marelui Stat Major pentru perioada 1927-1928 a arătat că, sub conducerea locotenent-colonelului Porumbaru și a căpitanului Motoc, informațiile primite au avut ca sursă agenții de la centrele înaintate, Biroul polonez de informații, agentul „K” și exploatarea presei sovietice. „Cel mai mult” material a furnizat agentul curier 289, urmat de agentul rezident 436 („binișor

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Romulus P. Voinescu și au fost prezenți general Eracle Nicoleanu, prefectul Poliției Capitalei, general Alimănescu, comandantul Diviziei 4 Infanterie, general Jujescu, comandantul Comenduirei Pieței București, colonel Ghițescu, membru delegat permanent la Prefectura Ilfov, N. G. Cantuniari, inspector general al C.F.R., locotenent-colonel Titus Carapancea, comisar regal, colonel Constantin Bolintineanu, șef de Stat Major al Diviziei 4 Infanterie, maior Pârvulescu, șeful Biroului Informații din Corpul 2 Armată, căpitan Costescu, șeful Biroului Informații din Ministerul de Război, D. Cernescu, procuror general, Samoil și Manea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Cernăuți aceasta se află la o firmă din industria electrică, iar la Chișinău funcționează în locuința unui oarecare Schwamberg, care are „o fată foarte frumoasă”. Un tentacul al organizației de spionaj sovietice se afla la Marele Stat Major, unde un locotenent-colonel - „implicat și el în spionajul sovietic” - s-a arătat îngrijorat, la o întâlnire cu Filipciuc și Nevitzki desfășurată la 22 mai 1928, de posibilitatea deconspirării sale. Un alt personaj suspect s-a dovedit a fi Artur Gustav Niman, care lucra

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
ansamblu, conducerea Ministerului de Interne a trimis în străinătate diferiți ofițeri, în scopul de a studia organizarea unor servicii similare din Europa, atribuțiile acestora și, la întoarcere, să propună măsuri de îmbunătățire. Unul dintre cei trimiși la studii a fost locotenent-colonel Vasile Barbu, care și-a publicat impresiile și concluziile în urma experienței dobândite. În privința organizării polițiilor urbane, acesta a constatat că în Franța atribuțiile sunt împărțite între Poliția statului și Poliția comunală. Poliția statului cuprindea Direcția Siguranței Generale, Poliția Parisului și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
trădare, scurgerea de secrete militare, abaterile contra republicii, nerespectarea regimului armelor etc. În ce privește Poliția britanică, ofițerul român a constatat că aceasta „diferă cu totul de cea a continentului european”, având un efectiv de 56.045 funcționari. O altă analiză a locotenentului-colonel Vasile Barbu a vizat organizarea informativă existentă în câteva capitale europene. La Paris funcționau patru brigăzi centrale de detectivi, subordonate Poliției Judiciare, în Viena acționau 300 de detectivi, coordonați de Secția Criminală, iar capitala Ungariei avea organizat un corp de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de jandarmi a fost extrem de tranșant: „Dacă legislația polițienească a noastră nu lasă mult de dorit, apoi se poate spune că înfăptuirea dezideratelor legilor aproape că nici n-a început”. Un alt ofițer trimis în străinătate pentru documentare a fost locotenent-colonel Constantin Tobescu, unul din ofițerii de informații ai I.G.J., care a vizitat Cehoslovacia, Franța și Italia „ca să ia contact cu jandarmeriile străine”, dar acesta a constatat că, în România, „nu avem nimic a modifica, deoarece instituția noastră corespunde nevoilor noastre

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
contraspionaj, denumit Secția defensivă, avea sediul în cazarma Hadik din Budapesta, acolo unde se afla Parchetul militar special care investiga cazurile de spionaj. Parchetul era împărțit în trei subsecții: română (maior de jandarmi Herold Adam), cehoslovacă (maior Kernn) și iugoslavă (locotenent-colonel Gabor Fülop). D.G.P. a identificat și modalitatea de anchetă și judecată a celor suspecți/vinovați de spionaj împotriva Ungariei. După pronunțarea sentinței, condamnatului i se făceau promisiuni de reducere a pedepsei și chiar eliberarea sa, dacă va da informații utile

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
judiciar, de stabilire a identității țiganilor nomazi și de asigurare a unei verificări mai bune a circulației rutiere au încheiat ședința din 25 iunie 1935. La 9 august 1935, inspectorul general al I.G.J., general Barbu Pârâianu și șeful Serviciului Jandarmeriei, locotenent-colonel Anibal Panaitescu, au înaintat Ministerului de Interne un raport privind problemele cu care se confruntă instituția în vederea îndeplinirii sarcinilor informative/contrainformative. Astfel, discuțiile între locuitori au fost apreciate drept „cel mai mare izvor al informațiilor”, care sunt monitorizate pentru a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
memorialistice, se pare că la organizarea serviciului de informații al Jandarmeriei și-a adus aportul Constantin Dumitrescu, care avea studii juridice și economice. Interesul conducerii I.G.J., în special a generalului Constantin Dimitrescu, și continuitatea la șefia serviciului, unde au activat locotenent-colonel Anibal Panaitescu și apoi colonel magistrat Ștefan Gherovici, au asigurat un cadru propice de lucru și o stabilitate a obiectivelor informative/ contrainformative. În perioada următoare, Serviciul Jandarmeriei va deveni din ce în ce mai bun din punct de vedere al calității și, mai ales

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
reorganizări și redimensionări, însă a reușit să-și păstreze liniile directoare de activitate nealterate. În 1930, Diviziunea a II-a era condusă de generalul de brigadă Dumitru Dragomir, iar în cadrul celor două secții din subordine activau, ca ofițeri superiori, patru locotenenți-colonei și 14 maiori. În întreaga perioadă analizată s-au succedat la conducerea structurii colonel Simion Florescu (1929-1931), colonel Alexandru Glatz (1932-1935) și colonel Aurel Moldoveanu (1936-1938). C. Serviciul Secret de Informații C.1. Evoluția structurală Creșterea rolului și importanței Serviciului

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
la sediul D.G.P., în data de 18 august 1931. Reuniunea a fost prezidată de Victor Cădere, secretar general al Ministerului de Interne, și la ea au luat parte general Constantin Dimitrescu, inspector-general al I.G.J., dr. Eugen Bianu, subdirector-general al D.G.P., locotenent-colonel Filip, șef de Stat Major al I.G.J., Vintilă Ionescu, șeful Corpului Detectivilor și inginer Mereuță, delegatul Regiei Autonome a C.F.R. Acesta din urmă a expus greutățile financiare ale instituției, care nu permit angajarea mai multor soldați pentru paza liniilor de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
acțiune pentru probleme sociale, acțiuni informative/contrainformative, studii profesionale și directive de specialitate. De asemenea, pe lângă Cabinetul ministrului de Interne a luat ființă un Serviciu de Informații și Contrainformații cu „un caracter permanent”, în care au fost încadrați, ca șefi, locotenent-colonel Mihail Cireș și căpitan Ioan Diaconu. Noile modificări organizatorice au cerut timp pentru a se armoniza și omogeniza, însă acest lucru a fost greu de transpus în practică, în condițiile în care România s-a aflat în situația de a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
rural. În Ținutul Someș, Inspectoratul de Poliție și Siguranță a primit în frunte pe colonel Anibal Panaitescu, fost șef al Serviciului Jandarmeriei din I.G.J., Serviciul de Informații și al Poliției Judiciare pe inspectorul Valeriu Popovici, iar Serviciul Ordinei Publice pe locotenent-colonel Sabin Codarcea. Serviciul de Informații și al Poliției Judiciare a avut următoarea organizare: 1. Biroul Informații. 2. Biroul Control Străini. 3. Biroul Presei. 4. Biroul Radio. 5. Biroul Telefonic. 6. Biroul Judiciar. 7. Compartiment curieri și șoferi. La Inspectoratul de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a comunicat Serviciului Jandarmeriei că, din ordinul Ministerului de Interne, „s-a fixat domiciliu obligatoriu la Curtea de Argeș d-lui. col. Beck Joseph împreună cu familia, personalul de serviciu, un șofer și un valet de cameră”. A doua zi, 16 iulie 1940, locotenent-colonel Alexandru Ionescu, comandantul Legiunii de Jandarmi Ilfov a răspuns că fostul ministru este „bolnav de colită”, fiind imobilizat la pat, și „roagă” să i se trimită un medic. Căpitanul medic Alexandru Vișan l-a vizitat și a constatat că pacientul

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
misiunea de a ocupa satele de lângă frontieră și a provoca un conflict etnic al locuitorilor cu populația nemaghiară. Au fost, de asemenea, semnalate acțiuni în regiunea Salava și în sectorul Satoralja - Ujhely - Salgotarjan, unde a acționat o echipă condusă de locotenent-colonel Pronay „cunoscut terorist din 1920”. Pe baza studiilor din Cehoslovacia, S.S.I. a analizat modul de organizare, recrutare, instrucție și dislocare a acestor structuri paramilitare din Ungaria. Încă din luna septembrie 1938 au apărut primele informații asupra unor trupe neregulate, denumite

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
asigurarea legăturii confidențiale cu Budapesta, până la evenimentele din Cehoslovacia, când granița de vest a fost închisă, iar ei au întrerupt acțiunea. În februarie 1939, Köpf Karoly a efectuat o călătorie în Ungaria, unde a discutat cu Orosz Gabor și cu locotenent-colonel Csukos din Marele Stat Major ungar despre dezvoltarea organizației și posibilitățile de acțiune pentru viitor. Locotenent-colonel Csukos a avansat un nou plan de activitate, care a prevăzut mărirea numărului de membri și crearea unor nuclee în centrele urbane din Ardeal

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
iar ei au întrerupt acțiunea. În februarie 1939, Köpf Karoly a efectuat o călătorie în Ungaria, unde a discutat cu Orosz Gabor și cu locotenent-colonel Csukos din Marele Stat Major ungar despre dezvoltarea organizației și posibilitățile de acțiune pentru viitor. Locotenent-colonel Csukos a avansat un nou plan de activitate, care a prevăzut mărirea numărului de membri și crearea unor nuclee în centrele urbane din Ardeal populate, majoritar, cu alogeni. Preotul Köpf Karoly a revenit la Satu-Mare și a început să lucreze

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Fluxul de date a avut la bază elementele umane - agenții rezidenți 701 și 708, agenții 919 și 934 - dar și analiza unor materiale publice din străinătate valorificate în Buletine de informații. Tot în septembrie 1939, atașatul militar român din Turcia, locotenent-colonel Traian Teodorescu, a obținut date de interes privind propaganda sovietică îndreptată contra României. La Istanbul a luat ființă Asociația de Propagandă Comunistă pentru România, compusă din cinci membri, în fruntea cărora se aflau Smirnov și Vasilcenko. Aceștia au trimis în

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]