1,902 matches
-
ei obișnuită, o largă analogie de scheme conceptuale, de modele cognitive ideale, de scenarii, scrieri și roluri stereotipice care ajută la fundamentarea construirii de spații (1984, p.10). Enunțarea și asumarea propozițiilor Revenim aici asupra aspectului polifonic al distincției dintre locutor și enunțător. O propoziție nu este niciodată "direct" asertată de un locutor; el alege dacă își asumă sau nu propoziția enunțată, angajîndu-se sau dezangajîndu-se. Fiind sursa propoziției, el o poate prezenta ca validă sau nu (sau validă în ordinea lucrurilor
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de scenarii, scrieri și roluri stereotipice care ajută la fundamentarea construirii de spații (1984, p.10). Enunțarea și asumarea propozițiilor Revenim aici asupra aspectului polifonic al distincției dintre locutor și enunțător. O propoziție nu este niciodată "direct" asertată de un locutor; el alege dacă își asumă sau nu propoziția enunțată, angajîndu-se sau dezangajîndu-se. Fiind sursa propoziției, el o poate prezenta ca validă sau nu (sau validă în ordinea lucrurilor) în spațiul său de realitate. Scopul referențial al enunțării unei propoziții este
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
pe ultima copertă a romanului Destinul unei cîntărețe de blues, apărut la editura Seuil în 1986. Ne vom opri la cel de-al doilea paragraf. Folosind prezentul cu valoare absolută și generală, precum și pronumele SE, din punct de vedere referențial, locutorul (L) se delimitează de un enunțător lipsit de precizie și gol de referențialitate. Propoziția " Se poate descoperi aici..." apare în cadrul unei validități generale (validitatea doxei), într-un univers pe care prezentul absolut și indicatorii de generalitate ("în general", "pe scurt
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
unei validități generale (validitatea doxei), într-un univers pe care prezentul absolut și indicatorii de generalitate ("în general", "pe scurt, tot ceea ce, în principiu...") îl marchează diferit de cel al locutorului-enunțător. Proprietățile atribuite copertei a patra nu sînt contestate de locutor, însă el nu și le asumă (este tocmai sensul concesivului DOAR). Modificarea universului este marcată prin condițional, prin modalitatea TREBUIE ("ar trebui") și prin conectorul DOAR. Astfel, putem preciza valorile lui DOAR refutativ; ele se apropie aici de TOTUȘI și
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ar trebui") și prin conectorul DOAR. Astfel, putem preciza valorile lui DOAR refutativ; ele se apropie aici de TOTUȘI și chiar de CU TOATE CĂ. Acest argument creează două universuri (U și U'); macro-propoziția care urmează după DOAR este validă în universul locutorului, în timp ce precedenta ei este validă într-un univers U' (cel al opiniei curente) și neasumată de locutorul-enunțător ca atare. După cum demonstrează J.-C. Anscombre (1983) referindu-se la TOTUȘI, chiar introdus într-o strategie concesivă, DOAR marchează o anumită mirare
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Originalitatea tezei lui R. Martin rezultă din faptul că rigiditatea se referă la un anumit univers de credință: SP vehiculează predicații care nu au stabilitate de la un univers la altul: Actul referențial are loc într-un anumit univers. Un anumit locutor face referire la un anume obiect. Nu contează dacă descrierea pe care el o propune este sau nu acceptabilă. El face referire la obiectul căruia el consideră că îi poate aplica descrierea pe care o concepe. Coerența se apreciază în interiorul
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
dacă descrierea pe care el o propune este sau nu acceptabilă. El face referire la obiectul căruia el consideră că îi poate aplica descrierea pe care o concepe. Coerența se apreciază în interiorul unui univers determinat și nu în altul, chiar dacă locutorul se înșeală sau caută să înșele (1987, p. 154). După cum observăm, studierea numelui de autor este un izvor de întrebări fără răspuns: de la perspectiva literară la cea lingvistică, de la analiza juridică la cea instituțională, de la studiul biografic la cel istoric
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
adevărată sau falsă pentru cineva. Este nevoie de o modelare care să țină seama de validitate, de validitatea care face referire la un enunțător. Să vedem cazul numeroaselor și complexelor jocuri dintre două epigrafe pe aceeași pagină de titlu. Pentru locutor, asumarea enunțiativă a unei propoziții este supusă complexității de posibilități care creează o dependență între enunțători și propozițiile lor, față de care el se distanțează sau cu care fuzionează. b) Act de enunțare: în teoria polifonică a enunțării (Anscombre și Ducrot
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
enunțiativă a unei propoziții este supusă complexității de posibilități care creează o dependență între enunțători și propozițiile lor, față de care el se distanțează sau cu care fuzionează. b) Act de enunțare: în teoria polifonică a enunțării (Anscombre și Ducrot, 1983), locutorul (L) poate sau nu să se angajeze asumîndu-și sau nu propoziția enunțată; implicit, un enunțător (E) se află întotdeauna la baza unei propoziții, însă numai locutorul o poate valida în spațiul realității sale: dacă E = L: propoziția este validă în
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
fuzionează. b) Act de enunțare: în teoria polifonică a enunțării (Anscombre și Ducrot, 1983), locutorul (L) poate sau nu să se angajeze asumîndu-și sau nu propoziția enunțată; implicit, un enunțător (E) se află întotdeauna la baza unei propoziții, însă numai locutorul o poate valida în spațiul realității sale: dacă E = L: propoziția este validă în spațiul locutorului; dacă E ≠ L: propoziția este validă într-un alt spațiu; dacă E Ø L: propoziția apare ca validă în ordinea lucrurilor (enunțarea "istorică" a
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
poate sau nu să se angajeze asumîndu-și sau nu propoziția enunțată; implicit, un enunțător (E) se află întotdeauna la baza unei propoziții, însă numai locutorul o poate valida în spațiul realității sale: dacă E = L: propoziția este validă în spațiul locutorului; dacă E ≠ L: propoziția este validă într-un alt spațiu; dacă E Ø L: propoziția apare ca validă în ordinea lucrurilor (enunțarea "istorică" a lui Benveniste, enunțarea proverbială sau generală). În cazul unui singur epigraf pe o pagină, (adesea) propoziția
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
E ≠ L: propoziția este validă într-un alt spațiu; dacă E Ø L: propoziția apare ca validă în ordinea lucrurilor (enunțarea "istorică" a lui Benveniste, enunțarea proverbială sau generală). În cazul unui singur epigraf pe o pagină, (adesea) propoziția altui locutor este considerată ca validă în ordinea lucrurilor: proprietățile atribuite citatului sînt revendicate de locutor (autor), însă acesta nu și le asumă. Totuși, în măsura în care epigraful se raportează la text, el marchează și aprobarea tacită a locutorului. În cazul mai multor epigrafe
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
apare ca validă în ordinea lucrurilor (enunțarea "istorică" a lui Benveniste, enunțarea proverbială sau generală). În cazul unui singur epigraf pe o pagină, (adesea) propoziția altui locutor este considerată ca validă în ordinea lucrurilor: proprietățile atribuite citatului sînt revendicate de locutor (autor), însă acesta nu și le asumă. Totuși, în măsura în care epigraful se raportează la text, el marchează și aprobarea tacită a locutorului. În cazul mai multor epigrafe care apar pe pagina de titlu, efectele pot fi mai complexe și pot indica
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
o pagină, (adesea) propoziția altui locutor este considerată ca validă în ordinea lucrurilor: proprietățile atribuite citatului sînt revendicate de locutor (autor), însă acesta nu și le asumă. Totuși, în măsura în care epigraful se raportează la text, el marchează și aprobarea tacită a locutorului. În cazul mai multor epigrafe care apar pe pagina de titlu, efectele pot fi mai complexe și pot indica figuri enunțiative foarte diferite. c) Legătura (sau unirea) unei propoziții cu alte propoziții (explicite sau nu). Este vorba aici de formularea
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
care le-ai citit, unde poți fi informat, chiar sfătuit. [P5] Unde fiecare este în măsură să-și alcătuiască o bibliotecă pe viață. [P6] Viitorul cărții se bazează pe aceste librării. FĂRĂ ÎNDOIALĂ are funcție convențională, marcînd o mișcare concesivă; locutorul (L) care folosește această sintagmă demonstrează că recunoaște veridicitatea propoziției P, afirmînd că redactorii emisiunilor culturale sau difuzoarele din locurile largi au rolul lor. Marcînd această adeziune, FĂRĂ ÎNDOIALĂ anunță o corectare care va fi și ea subliniată prin sintagma
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a discursului. Subscriem teoriei lui J. Authier-Revuz: La fel cum orientarea prin mijlocul "exterior" al altor discursuri este un proces constitutiv al discursului, tot așa și orientarea către un destinatar este marcată în conținutul discursului care se produce. Oricum, pentru locutor, celălalt este perceput ca discurs: [...] Pentru a fi înțeles de interlocutor, locutorul integrează, în producerea discursului său, o imagine a "unui alt discurs", cel pe care îl împrumută interlocutorului său (1982, p. 118). Locutorul poate astfel să se distanțeze sau
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
mijlocul "exterior" al altor discursuri este un proces constitutiv al discursului, tot așa și orientarea către un destinatar este marcată în conținutul discursului care se produce. Oricum, pentru locutor, celălalt este perceput ca discurs: [...] Pentru a fi înțeles de interlocutor, locutorul integrează, în producerea discursului său, o imagine a "unui alt discurs", cel pe care îl împrumută interlocutorului său (1982, p. 118). Locutorul poate astfel să se distanțeze sau nu de o parte a discursului său în funcție de mecanismul enunțiativ care-l
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
discursului care se produce. Oricum, pentru locutor, celălalt este perceput ca discurs: [...] Pentru a fi înțeles de interlocutor, locutorul integrează, în producerea discursului său, o imagine a "unui alt discurs", cel pe care îl împrumută interlocutorului său (1982, p. 118). Locutorul poate astfel să se distanțeze sau nu de o parte a discursului său în funcție de mecanismul enunțiativ care-l desemnează pe interlocutor (pe public) ca obiect sau condiție a discursului. Această posibilitate de descentralizare se bazează pe faptul că un enunțător
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
alegeri lingvistice și comunicaționale au presupus conceperea ei? Pertinența argumentativă a campaniei reiese, în plan textual, din enunțarea și valoarea validității generale a celor treisprezece propoziții. De fapt, lipsa asumării enunțiative, apropiată de cea a proverbului sau a maximei, permite locutorului (= editorului) să prezinte fiecare enunț ca pe unul asertat, dincolo de persoana lui, prin doxa (opinie acceptată sau sens comun), element al unei formațiuni discursive în care un enunțător generic conferă propozițiilor o validitate generală; ele sînt "GENERAL-adevărate", ca să reluăm o
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
A. Berrendonner (1981) în ceea ce privește proverbul: Putem vorbi aici de o "enunțare-ecou" în măsura în care un enunțător al proverbului își prezintă aserțiunea drept o imitare, ecoul, reluarea unui număr nelimitat de enunțări anterioare acestui proverb. Într-un cadru polifonic, vom remarca faptul că locutorul proverbului este și enunțătorul lui, adică și-l asumă personal, dar nu o face decît în spatele unui alt enunțător, "GENERAL", care este veritabilul garant al adevărului din proverb (1984, p. 113). O macrostructură semantică, rezultată din cele treisprezece propoziții, poate
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
măsură, valoarea generală a enunțurilor capătă un sens; A. Grésillon și D. Maingueneau scriu despre proverb: Predicatul "GENERAL-adevărat", în loc să varieze din punct de vedere numeric și calitativ la infinit, după bunul plac al contextelor enunțiative, tinde să coincidă cu ansamblul locutorilor din limbă. Prin enunțarea unui proverb, locutorul conferă spuselor sale un maxim de validitate, situînd-o dincolo de diversitatea și relativitatea "autorităților" (1984, p. 114). Valoarea ironică a campaniei publicitare Recunoașterea validității generale este dublată de percepția valorii ironice a diferitelor apariții
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
sens; A. Grésillon și D. Maingueneau scriu despre proverb: Predicatul "GENERAL-adevărat", în loc să varieze din punct de vedere numeric și calitativ la infinit, după bunul plac al contextelor enunțiative, tinde să coincidă cu ansamblul locutorilor din limbă. Prin enunțarea unui proverb, locutorul conferă spuselor sale un maxim de validitate, situînd-o dincolo de diversitatea și relativitatea "autorităților" (1984, p. 114). Valoarea ironică a campaniei publicitare Recunoașterea validității generale este dublată de percepția valorii ironice a diferitelor apariții din presă. Reținem definiția pe care o
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
problemă cu mama. Tatăl meu este un căpcăun. Nimeni nu își poate schimba familia. Ironia rezidă din perceperea ambiguității argumentative; predicatele axiologice din antifrază permit abordări argumentative în măsura în care au "ca funcție semantică enunțarea unei judecăți de valoare adusă de însuși locutorul care o actualizează" (A. Berrendonner, 1981, p. 183). Ironia poate fi și un act de metacomunicare. Să luăm un alt exemplu: (8) [P8] Avantajul unei mari colecții este că îi permite copilului să aprofundeze mai ușor subiectul. Ironia poate fi
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
că toate ironiile tipice, dar și un număr mare de ironii atipice, din punct de vedere clasic, pot fi descrise ca menționări (în general, implicite) ale propozițiilor; aceste menționări sînt interpretate ca ecou al unui enunț sau al unui gînd, locutorul marcînd lipsa lor de justețe sau de pertinență (1978, pp. 408-409). Este exact ceea ce se întîmplă în [P8]: pe de o parte, concluzia non-r oferită de titlurile celor două lucrări (Micul Colț; Povestea foii de hîrtie) este antitetică concluziei r
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
acest viitor se va realiza odată cu nedeterminarea temporală (cînd?). El este decodabil datorită situației sau naturii textului; în acest sens, este de natură pragmatică" (p. 129). Dacă viitorul predictiv trimite la fapte atît de îndepărtate care împiedică realizarea oricărei încercări, locutorul, în virtutea unei cunoașteri de ordin irațional, nici nu concepe că aceste fapte s-ar putea produce (1983, p. 132). În [P10], viitorul predictiv funcționează perfect cu conectorul ORICUM: el susține și mai mult ideea conform căreia faptele care rezultă din
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]