402 matches
-
unor probleme de morală cotidiană. Cazul e cu atît mai insolit cu cît, din prefață, Russell ne atrage atenția că nu vrea să intre în subtilități obscure, ci să ne dea cîteva repere de bun-simț. Numai că atunci cînd un logician invocă bunul-simț, trebuie imediat să intrăm în alertă, căci, prin excesul de formalism gol pe care îl cultivă, logica e o discipină căreia îi lipsește cu totul bunulsimț. E ceva monstruos și lipsit de tact în ambiția de a controla
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
la paroxism, sentimentul de plictiseală, oboseala, invidia, conștiința păcatului, mania persecuției și frica de opinia publică. Fiecărei trăsături britanicul îi consacră un capitol, obținînd în final un set de cauze din a căror combinare rezultă nuanțele nefericirii. În chip simetric, logicianul întocmește un tablou cu condițiile care predispun la fericire. Așadar, după patogenie urmează profilaxia: pofta de viață, familia, afecțiunea, munca, interesele impersonale, efortul și resemnarea. Un om perspicace, avînd sub ochi cele două tabele, ar putea să modifice dozajul trăsăturilor
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
de viață, familia, afecțiunea, munca, interesele impersonale, efortul și resemnarea. Un om perspicace, avînd sub ochi cele două tabele, ar putea să modifice dozajul trăsăturilor spre a căpăta în final o „combinație fericită”. Ce e ingenios la Russell e că logicianul nu caută să atingă fericirea înlăturînd cauzele nefericirii (nimeni nu poate scăpa de competiție, oboseală sau plictis), ci urmărește doar să le modifice posologia, adică proporția lor cantitativă. Potrivit acestei optici, fericirea e un sentiment care depinde de simțul proporțiilor
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
popor este propria mediocritate, stagnarea în euforia megalomaniei de toate felurile și, implicit, absența raportării la criterii axiologice universale, transcendente” (pp. 17-18). Ceea ce aduce cu totul nou interpretarea lui Cornel Moraru, este un plus de competență în ceea ce numește “recuperarea logicianului și a teoreticianului filozofic”, un contur rotunjit al mentorului Junimii, descifrat holografic, lecturat, în același timp, “ca un scriitor, nu doar ca un «îndrumător» sau «teoretician» doctrinar. El este la fel de mare prozator ca, dintre contemporani, Caragiale și Creangă, doar că
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
El a arătat că pretextul securității este folosit de guverne pentru a justifica represiunea autorităților. A făcut ceea ce orice cetățean este dator să facă”, a spus Chomsky în timpul unei conferințe. ”El (Snowden - n.r) le-a dezvăluit americanilor practicile guvernului”. Logicianul a explicat cum guvernele invocă de fiecare dată siguranță pentru a justifica abuzurile asupra libertăților civile, dar că ”supersecuritatea” aceasta este folosită împotriva propriilor cetățeni. În aplauzele auditoriului, Chomsky a spus că întreaga campanie a dronelor americane de peste hotare este
Noam Chomsky: Statelor le este frică de proprii cetățeni - VIDEO by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/55640_a_56965]
-
și nimic ludic; nici pedagogie sofisticată și nici căutarea cu orice preț a deschiderii subiectului către orice cititor. Deși fiecare poate lua atît cît îl interesează din text, în măsura în care acesta poate fi citit și de un teatrolog, și de un logician sau matematician, și de un comentator de fotbal sau de un jucător de șah, și de un filolog sau un economist. Profund colegial, autorul își privește lectorul ca pe un partener al “jocului intelectual” de descifrare logică a unor realități
Caruselul cu poliedre by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/13453_a_14778]
-
primă concluzie Gavrilcea, istoria nu se ocupă cu toate faptele oamenilor, ci numai cu unele. "Cu ce fapte se ocupă istoria ?" Eu am răspuns, fără să-mi dau bine seama ce spun, "cu faptele istorice", și atunci alții au râs, logicienii din clasă, care au pretins că fac o tautologie, refuzând să definesc printr-o notă nouă. Gavrilcea însă a zis (după ce a întrebat cum mă cheamă): "Camaradul Ioanide (așa m-a numit poate intenționat, poate din obișnuință) a spus un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ou de chihlimbar translucid și totuși impenetrabil - căci pentru intuirea miracolului e nevoie de o altă împletitură sinaptică decât macrame-ul cu fibre scurte, din aproape-n aproape, al emisferei stângi, iar Costel era un pur sectant de emisferă stângă, logician al melancoliei - fredona în gând un cântecel ce era atunci pe toate buzele: Și una, și două, și nouă, și nouăzeci și nouă, Zi, Garofițo, zi, și se-ntreba iar ce resort sau ce pârghie să acționeze pentru ca mușchii cervicali
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în vedere caracteristicile forțelor strategice cu scopul reducerii posibilității recurgerii la un atac neașteptat 61. Studiul lui Wohlstetter a încetățenit conceptul primei/celei de-a doua lovituri, care a devenit trăsătura distinctivă a teoriei descurajării în timpul Războiului Rece62. De asemenea, logicianul american s-a opus convingerii conform căreia o descurajare nucleară minimă ar fi o metodă eficientă de apărare națională, concepție promovată în primii ani ai confruntării dintre cele două superputeri. Concluzionând: inițial, strategia nucleară ia în considerare avantajul strategic determinat
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
Când volubilul student din Tbilisi a argumentat că teatrul lui Beckett i se pare mai rezistent decât cel al lui Ionesco, pentru că irlandezul n-a acceptat nici un compromis cu așa-zisul „umanism” al speranței, iar studenta cehă vedea În rinocerizarea Logicianului din piesă o necesară „eliberare” din idioția monomaniacală a ignorării realului... am revăzut, prompt, imaginea lui Ionesco, În 1979, când Îl Întâlnisem. Nu era alta decât cea evocată, cu mai mult de jumătate de secol Înainte, de Mihail Sebastian, prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
521). În acest vag cuprins, pe care îl desco peră viața însăși, se ivește ceea ce nu poate fi spus și, deopo trivă, nonsensul însuși. Doar că, de această dată, nonsensul este departe de înțelesul său neutru, formal, cu care unii logicieni își bat capul dintotdeauna. 16. Lumea variată a nonsensului Mă întorc la una dintre scrierile târzii ale lui Ludwig Wittgenstein, Cercetări filozofice. Aproape cu fiecare fragment autorul caută să înțeleagă ce anume se întâmplă cu propozițiile și cuvintele noastre, cum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
alle Theorie, / Und grün des Lebens goldner Baum («Gri, dragă prietene, e orice teorie, / Și verde arborele auriu al vieții»), pentru a afirma caracterul nonlogic al gramaticii. În fața unor asemenea exemple, scria Steinthal, gramaticianul tace, neavând nimic de obiectat, în timp ce logicianul protestează. Gramaticianul tace pentru că nu este vorba de încălcarea regulilor unei anumite limbi (căci exemplele citate ar fi valabile în același sens și ar produce același efect în orice limbă).“<ref id="130">Eugeniu Coșeriu, Logica limbajului și logica gramaticii
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sunt pătrate“). Iar al treilea, uzajul extravagant al limbii, pare să comporte o gratuitate neobișnuită. De această dată, „dincolo de orice sens metaforic, se dorește tocmai exprimarea a ceva absurd“. Exact aici ar inter veni o diferență esențială între lingvist și logician. Anume, lingvistul admite ușor cazurile extravagante, socotind că ab 136 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE sur dul poate fi gândit și exprimat. Ceea cel interesează este doar coerența între gândirea absurdă și expresia sa. Logicianul, în schimb, nu ar accepta
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
diferență esențială între lingvist și logician. Anume, lingvistul admite ușor cazurile extravagante, socotind că ab 136 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE sur dul poate fi gândit și exprimat. Ceea cel interesează este doar coerența între gândirea absurdă și expresia sa. Logicianul, în schimb, nu ar accepta deloc așa ceva, căci pretinde un alt gen de coerență, mai sever, așa cum este cea dintre gândire și obiectul acesteia. Pretinde ca obiectul gândirii să nu fie contradictoriu, imposibil („cerc pătrat“, „teorie gri“). A acuza pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
coerență, mai sever, așa cum este cea dintre gândire și obiectul acesteia. Pretinde ca obiectul gândirii să nu fie contradictoriu, imposibil („cerc pătrat“, „teorie gri“). A acuza pe cineva că vrea neapărat să se exprime extravagant înseamnă a vorbi cu vocea logicianului. Privim atunci felul său de expresie ca vinovat, amendabil. Există, desigur, și asemenea cazuri, când omul caută cu orice preț să fie auzit și văzut. Însă Coșeriu nu are în vedere aici o simplă intenție subiectivă, ci o posibilitate pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
propria sa libertate și de cea a limbii vorbite. Aș reține faptul că sunt în joc cel puțin două forme de coerență, una între gândire și obiectul ei și o alta între gândire și expresia ei. Când lipsește cea dintâi, logicianul se revoltă ime diat, energic și cu voce tare. Vecinul său, gramaticianul, tace și zâmbește în fața unor propoziții absurde. Nu doar el simte o anume bucurie, ci înainte de toate poetul, cel care își află locul propriu acolo unde limbajul se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
mod de a exprima cele absurde, cât și un mod absurd de exprimare. Coșeriu îndrăznește să folosească expresia „gândire absurdă“ („lingvistul admite și suspendarea «extravagantă» [...], cu condiția să existe o coerență între gândirea absurdă și expresia sa“), ceea ce pentru un logician este un nonsens. Am putea înțelege de aici că, sub anumite intenții, precum cea simbolică sau cea ludică, gândirea asumă pentru sine locul celor absurde. Absurde - din ce punct de vedere? Nu mă voi opri acum la această chestiune, deși
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
a spus agentul F.B.I. cu glas rece, triumfător, eu sunt evreu. — Asta dovedește ce-am spus eu adineauri! a zis Jones. — Cum adică? a întrebat agentul F.B.I. — Evreii s-au infiltrat peste tot! i-a răspuns Jones cu zâmbetul unui logician care nu putea fi niciodată întrecut. — Vorbeai de catolici și de negri..., a început agentul F.B.I. să argumenteze, și uite aici doi dintre prietenii dumitale cei mai buni sunt un catolic și un negru. — Și ce-i mare mister în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
schemă și model de executat, ca pe ceva dat antecedent, pe care apoi, mai târziu, nu fac decât să-l aplice, fără febră, doar ca interpreți. Una din aptitudinile nereușite ale logicii, așa cum se vrea ea, prea formalistă în judecata logicienilor, este că ei reduc raționamentul la o schemă rigidă, adică la o formulare care nu corespunde mersului natural al gândirii. Printre altele, o schemă împinsă până la schelet și care reduce logicul la un exercițiu, la o șaradă, face ca raționamentul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
simetrice, în așa fel încât efectul de surpriză apare tocit, leșinat, extenuat și chiar anihilat sau extrem de previzibil. Literatura, în schimb, judecă mai fluid lucrurile și își permite să iasă din aparatura militară (ai chiar impresia că în multe cazuri logicienii au un creier militar, aservit unei tehnici de cazarmă și unor exerciții de marș) a corsetului logic și simte că poate aluneca mai liber în diversitatea situațiilor. Iată un exemplu din Deșertul tătarilor, în care ofițerul Giovanni Drogo, întorcându-se
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
fost student la chimie, pensionat neurastenic și trăind retras într-o cameră unde trebuia să fie mereu întuneric, întrucât Vasia, la el acasă, nu suporta lumina. Veneau la el, programați din timp la ore fixe, o mulțime de oameni, cercetători, logicieni, în orice caz oameni de vârf din diverse domenii, unii să-l tragă de limbă și să-i mai fure câte o idee, alții ca să cumpere cărți pe care Vasia știa să le găsească, dând zilnic raită prin anticariate. El
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de idei în spiritul acelora cari primesc aceasta vedere a filozofiei practice. Ei privesc o constituție (abstracție făcând de importanța respectivă a lucrurilor) cu acelaș ochi cu care privesc un car cu vapor sau o mașină de treierat. FIZIOCRAȚIE Alți logicieni politici sânt atât de departe de-a asemăna o formă de guvern cu o mașină încît o privesc ca un soi de product spontaneu și pentru ei știința de a guverna e cum am zice o ramură a științelor naturale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de fapt, nicăieri. Trăiesc doar o tinerețe întîrziată, o petrecere de idei: am încercat multe și mai mult m-am plimbat. Ce am realizat totuși până acum? Am stăruit asupra silogisticii, care mi-a dat satisfacții. Pot spune că printre logicienii de aici mi s-a omologat mica mea contribuție silogistică. De altfel, silogistica mi se potrivește: este un lucru cu granițe perfect definite, adaptat întru totul la modestele mele puteri matematice. De dat, silogistica nu poate da ceva mare, dar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
formalism și interpretare. Or, acest lucru constituie o provocare pentru cel care poposește astăzi în logica deontică. Există astfel din plin posibilitatea construirii unor proiecte de sisteme adecvate, consistente și neparadoxale. Pe de altă parte, un câmp de acțiune pentru logician se deschide aici prin faptul că autoritatea normativă se poate contrazice, iar din punct de vedere logic această contrazicere este foarte interesantă. Se poate încerca fie soluționarea acestor contradicții, fie studierea situației în care se află subiectul supus unor norme
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
logica în filozofia culturii? Ești singurul de la noi care ar putea face o asemenea ispravă. A merge pe linia filozofiei culturii făcute cu mijloacele formalismului modern ar fi, cred, singurul mod de a mântui și logica, și pe tine. Orice logician, când apucă pe drumul fără întoarcere al logicii, devine un Pierrot: o ființă pe jumătate albă, pe jumătate neagră. Făcută fără deschidere culturală, logica te fisurează. Menne se răscumpără ca om ducîndu-se cu regularitate la biserică; Bochenski se salvează încercînd
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]