2,088 matches
-
în limba slavonă (una dintre cele mai mari de acest gen din România) care relatează numai data terminării construcției, nu și data începerii. Textul inscripției este următorul: ""Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, pan Ion Tăutul logofăt a început a zidi această casă (hram) întru numele celui între sfinți, părintelui nostru, arhierarhul și făcătorul de minuni Nicolae, în zilele binecredinciosului și de Hristos iubitorului Domn Io Ștefan Voievod; și s-a săvârșit în anul 7007, luna decembrie
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
de la 1 ianuarie, iar după această dată stilul bizantin de la 1 septembrie. Ca urmare, anul 7007 reprezintă anul 1499 și nu 1498. Faptul că biserica a fost sfințită abia la 6 decembrie 1499 (de ziua hramului) se datorează faptului că logofătul Ioan Tăutu a trimis cu solie în Polonia în anul 1497, fiind închis la Liov. Despre construcția acestei biserici vorbește și cronicarul Grigore Ureche în "Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
vodă până la Aron vodă". El spune următoarele: ""Bogdan vodă daca stătu la domnie, gândi să-ș întărească lucrurile întăi cu vecinii și să-ș arate nume bun. Pe învățătura tătâne-său, a lui Ștefan vodă, trimis-au la împărățiia turcilor pre Tăutul logofătul cel mare, cu slujitori, pedestrime, dărăbani, de au dus birul, zéce povoară de bani și s-au închinatu cu toată țara la sultan Suleimanu împăratul turcescu. Iară împărățiia de bucurie mare cu dragoste i-au priimit și au dăruit toți
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
cu slujitori, pedestrime, dărăbani, de au dus birul, zéce povoară de bani și s-au închinatu cu toată țara la sultan Suleimanu împăratul turcescu. Iară împărățiia de bucurie mare cu dragoste i-au priimit și au dăruit toți banii Tăutului logofătului celui mare și i-au adus în țară și au ziditu pre acei bani o sfântă bisérică în satu în Bălinești, ce este la ținutul Sucévii și trăiește pănă astăzi."" Alexandru Odobescu consideră eronată afirmația cronicarului Ureche. Conform pisaniei, biserica
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
Odobescu consideră eronată afirmația cronicarului Ureche. Conform pisaniei, biserica a fost clădită în vremea lui Ștefan cel Mare și nu în cea a lui Bogdan al III-lea (1504-1517), deci nu putea fi construită cu banii de la sultan. În plus, logofătul nu putea să trateze cu sultanul Soliman I, deoarece acesta din urmă a urcat pe tron în anul 1520, la 11 ani după moartea lui Tăutu. Biserica a suferit în decursul timpului mai multe profanări cauzate de turci și austrieci
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
Mântuitorului Iisus Hristos, minunile și patimile sale. Sunt de menționat scenele din "Ducerea la judecată a lui Iisus", "Ducerea crucii", "Urcarea pe cruce", "Răstignirea" sau "Așezarea în mormânt". Biserica păstrează pe peretele sud-vestic al naosului și tabloul votiv în care logofătul Tăutu închină biserica la picioarele Mântuitorului. Logofătul este reprezentat alături de familia sa, soția sa Margareta, fiica lor Anastasia, viitoarea soție a logofătului Teodor Bubuiog (ctitorul Mănăstirii Humor) și fiii săi, Pătrașcu și Ioan, aflați în fața logofătului. Ctitorul poartă o manta
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
Sunt de menționat scenele din "Ducerea la judecată a lui Iisus", "Ducerea crucii", "Urcarea pe cruce", "Răstignirea" sau "Așezarea în mormânt". Biserica păstrează pe peretele sud-vestic al naosului și tabloul votiv în care logofătul Tăutu închină biserica la picioarele Mântuitorului. Logofătul este reprezentat alături de familia sa, soția sa Margareta, fiica lor Anastasia, viitoarea soție a logofătului Teodor Bubuiog (ctitorul Mănăstirii Humor) și fiii săi, Pătrașcu și Ioan, aflați în fața logofătului. Ctitorul poartă o manta verde cu guler din blană de samur
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
cruce", "Răstignirea" sau "Așezarea în mormânt". Biserica păstrează pe peretele sud-vestic al naosului și tabloul votiv în care logofătul Tăutu închină biserica la picioarele Mântuitorului. Logofătul este reprezentat alături de familia sa, soția sa Margareta, fiica lor Anastasia, viitoarea soție a logofătului Teodor Bubuiog (ctitorul Mănăstirii Humor) și fiii săi, Pătrașcu și Ioan, aflați în fața logofătului. Ctitorul poartă o manta verde cu guler din blană de samur, pe cap are o tocă (bonetă) ca și hatmanul Șendrea și Luca Arbore la ctitoriile
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
tabloul votiv în care logofătul Tăutu închină biserica la picioarele Mântuitorului. Logofătul este reprezentat alături de familia sa, soția sa Margareta, fiica lor Anastasia, viitoarea soție a logofătului Teodor Bubuiog (ctitorul Mănăstirii Humor) și fiii săi, Pătrașcu și Ioan, aflați în fața logofătului. Ctitorul poartă o manta verde cu guler din blană de samur, pe cap are o tocă (bonetă) ca și hatmanul Șendrea și Luca Arbore la ctitoriile lor. Biserica are jumătate din statura unui om. În altar sunt întâlnite scene pictate
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
taină", "Mormântul lui Iisus", "Învierea prin pogorârea la iad", "Jertfirea lui Isac" etc. Pe calota boltei este reprezentată Maica Domnului cu pruncul, înconjurată pe laturi de câte doi îngeri. Pe pereți se întâlnesc și grafite, unele datate ca "Eremia biv logofăt Grecul 1598". Ansamblul pictural interior este în prezent în restaurare sub coordonarea unui profesor restaurator din București. În pronaosul bisericii se află gropnița familiei Tăutu, aici aflându-se nouă lespezi din piatră care acoperă mormintele ctitorului și ale familiei acestuia
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
21 noiembrie 1815), care a fost înmormântat în afară, lângă zidul bisericii. Biserica "Sf. Nicolae" din Bălinești a fost dotată de ctitor încă de la început cu toate cele de trebuință. Este posibil să fi fost donate bisericii o "Psaltire" a logofătului Ion, care se află la Muncaci, împodobită cu chipul donatorului și un "Liturghier" aflat astăzi la Mănăstirea Neamț și atribuit logofătului Tăutu.
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
ctitor încă de la început cu toate cele de trebuință. Este posibil să fi fost donate bisericii o "Psaltire" a logofătului Ion, care se află la Muncaci, împodobită cu chipul donatorului și un "Liturghier" aflat astăzi la Mănăstirea Neamț și atribuit logofătului Tăutu.
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
Scarlat Ghica, în 1730, cu Safta, fiica minoră a lui Iordache Cantacuzino-Deleanu. După moartea acestuia, stăpânul moșiei a devenit Gheorghe (Iordache) Cantacuzino-Deleanu (1723?-1798). Fiica sa, Maria Cantacuzino (d. după 1819), s-a căsătorit la Deleni în 1778 cu marele logofăt Constantin Ghica (1758-1818), nepotul de fiică al fostului domnitor Grigore al III-lea Ghica (1764-1767, 1775-1777), care era proprietarul moșiei Comănești (azi în județul Bacău). Costache Ghica s-a ocupat de restaurarea castelului, în timpul stăpânirii sale efectuându-se lucrări de
Conacul Cantacuzino-Deleanu din Deleni () [Corola-website/Science/325995_a_327324]
-
cel de mitropolit al Moldovei și Sucevei (1851-1861). Mitropolitul (din botez Sandu Miclescu), fiul marelui vornic Constantin Miclescu și al soției sale Zoe, născută Vârnav, s-a născut în jurul anului 1790 într-o familie de boieri moldoveni, fiind frate cu logofătul Scarlat Miclescu, tatăl mitropolitului Calinic Miclescu. A fost tuns în monahism la Mănăstirea Secu (1818), apoi trecut la Mănăstirea Neamț; a fost hirotonit ierodiacon (1821) și apoi ieromonah (1824). Pentru merite deosebite este ales episcop de Huși la 26 mai
Sofronie Miclescu () [Corola-website/Science/314866_a_316195]
-
pentru domnița Catrina, fiica voievodului tiran; aceasta fusese logodită din copilărie cu beizade Ștefan, un fiu urât și slut al fostului domnitor Radu Leon. Ajuns la Iași, abatele este primit la curtea lui Duca-Vodă, cunoscându-i cu acest prilej pe logofătul Miron Costin și pe mitropolitul Dosoftei, importanți cărturari ai Moldovei. Chemat la Curtea Domnească, Alecu Ruset îl amenință pe Duca-Vodă că, în cazul în care va păți ceva rău, prietenii săi din Polonia vor trimite la Stambul scrisorile prin care
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
măsluită de spătarul Ion Milescu pentru a părea că ar fi fost scrisă de Dumitrașcu Cantacuzino, fost domn al Moldovei (1673-1674, 1674-1675 și 1684-1685). Conspiratorii sunt prinși, iar sulgerul Lupul (curierul scrisorii) divulgă sub tortură numele boierilor trădători. La sfatul logofătului Miron Costin, Vodă îi cruță viața spătarului Milescu, al cărui talent plastografic ar putea să-i fie de folos. Ceilalți complotiști sunt decapitați de gâdele Buga Sârbul în fața porții domnești. Abatele de Marenne pornește spre Stambul, însoțit o parte din
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
și vii nesfârșite. El este atestat documentar de pe la 1450. Aici au trăit oameni de seamă în istoria Moldovei. Documentele vechi menționează că pe la 1615 satul aparținea spătarului Iordache Ramadan. În secolul al XIX-lea aici s-a aflat moșia marelui logofăt Neculai Canta (Cantacuzino) (1790-1857), dregător de seamă al cârmuirii Moldovei în timpul domniei lui Mihail Sturdza (1834-1849). Boierul se mutase aici în anul 1843, în urma accidentului tragic din acel an de la moșia Horodniceni, când i s-au înecat doi copii în
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Hoisești () [Corola-website/Science/322061_a_323390]
-
în lacul din fața conacului. Moșia a fost stăpânită apoi de fiul său, Vasile (Basile) Cantacuzino (1816-1906). Boierul Vasile (Basile) Cantacuzino făcuse studii la Lausanne (Elveția). Era căsătorit cu Pulcheria Rosetti-Bălănescu (1822-1913). Aceasta fusese logodită cu Gheorghe, fiul mai mare al logofătului Neculai Cantacuzino, dar s-a lăsat răpită înaintea nunții de Vasile, cu care s-a căsătorit la 26 ianuarie 1841. Vasile Cantacuzino a participat la întrunirea tinerilor revoluționari moldoveni de la Hotelul "Petersburg" din Iași (27 martie 1848), unde s-a
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Hoisești () [Corola-website/Science/322061_a_323390]
-
cusut cu fir de aur și mătase, din vremea ctitorului. În apropiere de zidul vestic al bisericii se află un monument funerar, reprezentând doi copii mângâiați de un înger. Această sculptură a fost executată de un meșter italian la comanda logofătului Neculai Canta (Cantacuzino) și a soției sale, Pulcheria Sturdza. Monumentul a fost ridicat în amintirea unei cumplite tragedii petrecute în anul 1843 la conacul de la Horodniceni. În una din zile, doi copii ai logofătului, Matei (1823-1843) și Elena (1818-1843), împreună cu
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Hoisești () [Corola-website/Science/322061_a_323390]
-
de un meșter italian la comanda logofătului Neculai Canta (Cantacuzino) și a soției sale, Pulcheria Sturdza. Monumentul a fost ridicat în amintirea unei cumplite tragedii petrecute în anul 1843 la conacul de la Horodniceni. În una din zile, doi copii ai logofătului, Matei (1823-1843) și Elena (1818-1843), împreună cu Pulcheria, soția lui Basile, se plimbau în barcă pe heleșteul din fața conacului. Barca s-a răsturnat, iar cei doi copii s-au înecat, Pulcheria scăpând ca urmare a faptului că rochia sa de crinolină
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Hoisești () [Corola-website/Science/322061_a_323390]
-
al capitalei în acele vremuri, începuse în anul 1810 o subscripție publică pentru ridicarea spitalului „Iubirea de Oameni” (viitorul spital Filantropia), proiectul lui fiind sprijinit financiar și logistic de Grigore Băleanu (teren, materiale de construcții și bani), banul Radu Golescu, logofătul Gheorghe Golescu, vornicul Nicolae Văcărescu, aga Constantin Golescu, băneasa Safta Brâncoveanu, dar și generalul rus Kutuzov. Acesta din urmă era comandantul trupelor rusești din vremea războiului ruso-turc (1806-1812). Cu ocazia unei serate date în cinstea sosirii sale la București, a
Bustul generalului Kutuzov () [Corola-website/Science/332787_a_334116]
-
Flondor, Sultana, Paraschiva, Anița și Alexandra) moșia Cătămăreștilor. Această hotarnică se găsește în "fondul personal Iancu Flondor".. Toader Albotă-Flondor a fost căsătorit cu Maria (Măriuța) Gherman, fiica pârcălabului Grigore Gherman și a soției sale Kelsina (născută Tăutul), nepoată a marelui logofăt Solomon Bărlădeanul. Constantin Duca voievod , la 28 februarie 1694 întărește lui Toader Albotă moșiile moștenite de la socrul său, Grigorie Gherman pârcălab și de la soacra sa Kelsina, fata lui Gligorie Tăutu. Toader Albotă luă cel dintîi porecla de Flondor, rămasă ca
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
nemerind un gelep [comerciant], om mare și bogat den [sic] Poarta Împărătească și care în casa ei zăbovindu-se câtăva vreme..."" Stabilirea familiei căreia a aparținut Teodora, mama lui Mihai, a pornit de la povestirea unui sfetnic al acestuia, Teodosie vel logofătul, Rudeanu, a cărui povestire nu s-a păstrat în forma ei originală. A fost tradusă în limba poloneză și din aceasta în latină și parafrazată de alt contemporan care fusese la curtea lui Mihai, Baltasar Walter, originar din Silezia, a
Teodora Cantacuzino () [Corola-website/Science/300056_a_301385]
-
Voloca a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. După cum afirmă cronicarul moldovean Ion Neculce (1672-1745) în lucrarea sa O samă de cuvinte: Când au aședzat pace Ștefan-vodă cel Bun cu leșii, fiind Ion Tăutul logofăt mare, l-au trimis sol la leși. Și au dăruit craiul leșescu Tăutului aceste sate la margine: Câmpul Lungu rusescu, Putila, Răstoaceli, Vijnița, Ispasul, Milie, Vilavce, Carapciul, Zamostie, Vascăuții, Voloca. Toate acestea le-au dăruit craiul leșescu Tăutului logofătului. Și
Voloca, Vijnița () [Corola-website/Science/315591_a_316920]
-
Tăutul logofăt mare, l-au trimis sol la leși. Și au dăruit craiul leșescu Tăutului aceste sate la margine: Câmpul Lungu rusescu, Putila, Răstoaceli, Vijnița, Ispasul, Milie, Vilavce, Carapciul, Zamostie, Vascăuții, Voloca. Toate acestea le-au dăruit craiul leșescu Tăutului logofătului. Și au pus hotar apa Cirimușul, întru o duminică dimineața." În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o
Voloca, Vijnița () [Corola-website/Science/315591_a_316920]