721 matches
-
fost continuată și de fiul lui Pepin, Carol cel Mare. Carol a intervenit în Italia în urma solicitării venite din partea papalității, țintă fiind Regatul Longobard. În 774, Carol cel Mare a cucerit Regatul Longobard și s-a proclamat regele francilor și longobarzilor. Carol și-a continuat acțiunile militare în Peninsula Iberică unde a pus bazele Mărcii Cataloniei. Apoi s-a îndreptat spre Pannonia unde i-a înfrânt pe avari, și în cele din urmă, spre Saxonia unde i-a supus pe germani
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Romanilor. Carol a refuzat acest titlu (ulterior, Ludovic cel Pios a acceptat acest titlu). Carol cel Mare percepea puterea imperială ca o stăpânire asupra mai multor regate. Titulatura lui Carol era cea de Imperator Augustus și rege al francilor și longobarzilor. Carol a încercat să obțină recunoașterea titlului de Imperator de la Constantinopol, atunci condus de împărăteasa Irina. Cronicarul bizantin Theophanes a scris despre un posibil proiect de alianța matrimonială dintre Carol cel Mare și împărăteasa Irina, prin care imperiul apusean și
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
nu s-a menținut prea mult timp pentru că cei doi protagoniști au intrat din nou într-un conflict de doctrina politică în jurul titlului de împărat roman. În aceeași perioadă, în Italia au început să joace un rol din ce în ce mai important principii longobarzi, în multe cazuri aliați ai statului bizantin, alături de Papa Ioan VIII, dezamăgit de urmașul lui Ludovic III, Carol cel Pleșuv.Ultimii ani de domnie ai lui Vasile I Macedoneanul sunt marcați de campanii majore în Italia. Tot în sec. X
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Păsărarul, și apoi sub conducerea lui Otto cel Mare, care a domnit între 937-973. Otto cel Mare și-a legat numele de victoria asura maghiarilor la Lechfeld în 955, după care vine în ajutorul papei Ioan XII, învingându-i pe longobarzii din Italia. Aceste acțiuni ale sale constituiau momente decisive pentru încoronarea sa ca împărat. Evenimentul are loc la Roma în februarie 962, Otto fiind încoronat de papa Ioan XII, cu care chiar avea să între în conflict la scurt timp
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
moare în anul 771. Carol va domni singur asupra francilor care, fiind proaspăt trecuți la creștinism, nu pot renunța la „obiceiurile barbare” neglijând noua lor religie. În Sachsen, azi Germania de nord, saxonii continuă să practice „religia barbară”, în sud longobarzii au conflicte cu Biserica Catolică de la Roma, în Cordoba sarazinii se extind spre nord, iar în est apare pericolul invaziei avare, toate acestea amenințând Imperiul Franc. În anul 772 încep războaiele cu saxonii care durează timp de 32 de ani
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
convertirea la catolicism și alipirea de Imperiul Franc a teritoriului saxonilor care trăiau între Marea Nordului și Munții Harz respectiv între Elba și Rin. În martie 773 lui Carol i se cere ajutor de către legatul papal trimis la curtea sa, împotriva longobarzilor care trăiau în nordul Italiei de azi și amenințau Roma papală. Carol pornește o expediție militară din martie 773 până în vara anului 774, când reușește să-l învingă pe "Desiderius", regele longobarzilor. Carloman, fratele mort și fostul rival a lui
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
de către legatul papal trimis la curtea sa, împotriva longobarzilor care trăiau în nordul Italiei de azi și amenințau Roma papală. Carol pornește o expediție militară din martie 773 până în vara anului 774, când reușește să-l învingă pe "Desiderius", regele longobarzilor. Carloman, fratele mort și fostul rival a lui Carol, se căsătorise cu fiica lui Desiderius, regele longobarzilor, cu toate că încheiase în prealabil cu Carol I un pact de alianță. Desiderius pornește o incursiune militară împotriva papei Adrian I pentru ca acesta să
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
amenințau Roma papală. Carol pornește o expediție militară din martie 773 până în vara anului 774, când reușește să-l învingă pe "Desiderius", regele longobarzilor. Carloman, fratele mort și fostul rival a lui Carol, se căsătorise cu fiica lui Desiderius, regele longobarzilor, cu toate că încheiase în prealabil cu Carol I un pact de alianță. Desiderius pornește o incursiune militară împotriva papei Adrian I pentru ca acesta să sfințească ca regi franci pe cei doi fii ai fratelui mort (Carloman), care primiseră azil la curtea
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
incursiune militară împotriva papei Adrian I pentru ca acesta să sfințească ca regi franci pe cei doi fii ai fratelui mort (Carloman), care primiseră azil la curtea lui Desiderius. Carol înfrânge însă oastea lui Desiderius, proclamându-se la Pavia rege al longobarzilor, recunoscând suveranitatea papei iar teritoriul din jurul Romei (Patrimonium Petri) ca stat de sine stătător sub conducerea papală ("stato pontificio", sau "stato de la Santa Chiesa"). Expediția contra maurilor s-a pornit pentru a acorda sprijinul cerut de emirul din Saragossa contra
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
fiind denumită 856 "Marchia Orientalis" ca ținut de graniță și apărare în fața avarilor. Tasilo III "prinț de Bavaria" a cărui viață a fost cruțată de "Pepin cel Scurt" căută, însă fără succes să păstreze independența Bavariei printr-o alianță cu longobarzii care erau deja sub stăpânire francă și cu ducele saxon Arichis II von Benevent care era interesat de asemenea la o rezistență împotriva dominației france.Această coaliție a fost dezmembrată de franci prin asediul orașelor Capua și Salerno 786/787
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
Apahida ca fiind ostrogote, nu gepide. În cele din urmă, Pannonia gepidă a fost ocupată temporar de longobarzi, care, aliați cu avarii euroasiatici, au distrus regatul gepizilor (566). Avarii au avut apoi supremația în Bazinul Panonic și nord-vestul Daciei, iar longobarzii au migrat mai departe în Italia (568), sub conducerea regelui Alboin. Resturile gepizilor au fost asimilate de avari și altor populații din Pannonia și vestul Transilvaniei. În secolul al VII-lea, scriitorii bizantini foloseau pentru zona Oltenia-Banat și denumirea "Gepidia
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
care a cucerit Peninsula Italică și nordul Africii. Încercările grele din punct de vedere militar și financiar de cucerire a Italiei, începute de Belisarie și încheiate de Narses (un alt general) nu au avut un efect îndelungat. În 568, venirea longobarzilor acolo a distrus opera lui Iustinian. Evenimentul intern cel mai important a fost răscoala Nika din Constantinopol. Opozanții lui Iustinian au proclamat un alt împărat, pe Hepatius, nepotul fostului împărat Anastasiu I. În timp ce Iustinian vedea situația ca și pierdută, soția
Iustinian I (cel Mare) () [Corola-website/Science/296774_a_298103]
-
la tron pe Tiberius (care își schimbă acum numele de Tiberius Claudius Nero în Tiberius Iulius Caesar). Numit din nou comandant al forțelor romane de la Rin, Tiberius întreprinde în anii 4-6 campanii la răsărit de fluviu împotriva cheruscilor, chaucilor și longobarzilor, până pe malurile Elbei. După izbucnirea în anul 6 a puternicei răscoale antiromane a triburilor din Pannonia și Dalmația, Tiberius este numit comandant suprem al celor 15 legiuni romane care vor lupta 3 ani până la înfrângerea răsculaților. Între anii 10-12 este
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]
-
împărțit întreaga avere săracilor și a ctitorit șapte mănăstiri, dintre care șase în Sicilia. Și-a transformat casa părintească de pe "Colina Caelius" în mănăstire închinată Sf. Apostol Andrei, în care a adăpostit călugării benedictini, alungați din mănăstirea Monte Cassino de longobarzii care încercau să cucerească peninsula italică. Grigore însuși s-a retras aici, dorind să rămână simplu călugăr benedictin. După multe secole, mănăstirea Sf. Andrei a fost dedicată celui care a întemeiat-o, Sf. Grigore ("Mănăstirea Sf. Grigore cel Mare de pe
Papa Grigore I cel Mare () [Corola-website/Science/299061_a_300390]
-
Ștefan al III-lea, conform căreia domeniile pontificale trebuiau să se întindă la ducatele de Spoleto și de Benevento, la Tuscia (dincolo de ducatul Romei), la Ducatul de Pentapolis, la Exarhatul de Ravenna, așa cum era mai înainte de „uzurparea” lui Liutprand al longobarzilor. Trebuie precizat că multor istorici convențiile de la Quierzy și de la Roma li se par neverosimile, alții tind să le considere autentice, fără umbră de îndoială, deși toți admit că, chiar dacă au existat vreodată, au rămas pe plan pur ideal și
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
du tombeau d’ Adrien I", în "Mélanges d’archéologie et d’histoire" de "L’Ecole française de Rome", 8(1888) pp. 478-501). Caracterul papei Adrian I oferă o îmbinare plăcută de fermitate și de spirit de adaptare. Inflexibil față de regele longobard, s-a dovedit împăciuitor fără servilism față de Carol cel Mare, angajând continuu toate resursele sale - deloc neglijabile - de abilă diplomație pentru cel mai mare bine al credinței și pentru excelența Pimatului (Sf. Scaun). Poate fi simțită tentația de a-i
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
capitală a Imperiului, îi determină pe aceștia din urmă să ceară ajutorul regilor franci. Alboin a fost asasinat în 572, la scurt timp după luarea Paviei. Doi ani mai târziu este asasinat și succesorul său, Cleph. Timp de zece ani, longobarzii au trăit fără rege, conduși de ducii instalați într-un oraș roman sau o fortăreață, cum ar fi insula San Giulio de pe lacul Orta, la Nord de Novar. În 584, monarhia a fost restaurată în favoarea lui Authari, fiul lui Cleph
Longobarzi () [Corola-website/Science/302421_a_303750]
-
în favoarea lui Authari, fiul lui Cleph, arian dar căsătorit cu bavareza catolică Theodelind. Lui i-a succedat Agilulf, al doilea soț al Theodelindei, a cărui domnie este destul de bine cunoscută grație corespondenței papei Grigore cel Mare: el a extins teritoriul longobard în Emilia și la nord cu Roma (pe care a asediat-o). Fiul său Adaloald (616-626), catolic ca mama sa, a fost înlocuit de un arian, ducele de Brescia, Rothari (636-650), sub domnia căruia s-a scris, în 643, legea
Longobarzi () [Corola-website/Science/302421_a_303750]
-
în Emilia și la nord cu Roma (pe care a asediat-o). Fiul său Adaloald (616-626), catolic ca mama sa, a fost înlocuit de un arian, ducele de Brescia, Rothari (636-650), sub domnia căruia s-a scris, în 643, legea longobarzilor (Edictum Rothari) și teritoriul longobard s-a extins aproape definitiv cu cucerirea Liguriei. Au mai urmat regi ca Liutprand (712-744), foarte energic și ambițios, el este cel care reușește să supună ducatele independente de Spoleto și Benevent. Lângă acest fapt
Longobarzi () [Corola-website/Science/302421_a_303750]
-
cu Roma (pe care a asediat-o). Fiul său Adaloald (616-626), catolic ca mama sa, a fost înlocuit de un arian, ducele de Brescia, Rothari (636-650), sub domnia căruia s-a scris, în 643, legea longobarzilor (Edictum Rothari) și teritoriul longobard s-a extins aproape definitiv cu cucerirea Liguriei. Au mai urmat regi ca Liutprand (712-744), foarte energic și ambițios, el este cel care reușește să supună ducatele independente de Spoleto și Benevent. Lângă acest fapt mai încheie un contract pentru
Longobarzi () [Corola-website/Science/302421_a_303750]
-
proclamat rege. Otto I a traversat Alpii, în 951, învingându-l pe Berengar, iar în 952, l-a obligat să-i depună omagiu. A cucerit Pavia și s-a căsătorit cu Adelaida. S-a intitulat ca rege al francilor și longobarzilor. În 962, ca urmare a cererii de ajutor al papei Ioan XII, al cărui posesiuni au fost invadate de Berengar de Ivrea, Otto a intervenit. Înainte de traversarea Alpilor, regele l-a numit că moștenitor pe fiul sau, Otto al II
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
moment dat au făcut alianță cu Imperiul Roman, acesta folosindu-i în luptele împotiva galilor. In anul 453 moare Attila, o dată cu el se dezmembrează și imperiul său. În timpul urmașilor lui Attila hunii au fost alungați de către triburile germanice ale lombarzilor (longobarzi) aliați cu gepizii, care au pus stăpânire vreme de circa o sută de ani pe acest teritoriu (Bazinul Panonic), după ce longobarzii au migrat spre Italia. În secolul al VI-lea triburi slave au migrat în partea sudică a Europei, multe
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
el se dezmembrează și imperiul său. În timpul urmașilor lui Attila hunii au fost alungați de către triburile germanice ale lombarzilor (longobarzi) aliați cu gepizii, care au pus stăpânire vreme de circa o sută de ani pe acest teritoriu (Bazinul Panonic), după ce longobarzii au migrat spre Italia. În secolul al VI-lea triburi slave au migrat în partea sudică a Europei, multe din ele trecând prin Câmpia Panonică. În jurul anului 560, pe urmele hunilor și în urma gepizilor, avarii asiatici cuceresc teritoriul Panoniei și
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
împărat de origine barbară și primul din șirul “împăraților soldați”) adusese anarhia militară (253- 285). Aceasta a fost o situație propice pentru migratorii germanici. Goții prădau în masă Dacia, alemanii și francii devastau Galia, vandalii pustiau Pannonia, iar gepizii și longobarzii jefuiau Helvetia și Rhaetia. Aurelianus (270- 275), din cauza atacurilor perșilor din Iran, hotărăște să retragă armata și administrația din Dacia, care este cedată goților. Goții de apus (vizigoții) s-au stabilit în Muntenia și Bugeac, iar cei de răsărit (ostrogoții
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
Tours și Poitiers (732). Nepotul său, Carol cel Mare (fiul lui Pepin cel Scurt a unificat provinciile france, a făcut cuceriri ample și s-a proclamat împărat în anul 800. În sec. V-lea, la fel ca majoritatea germanicilor, lombarzii (longobarzii, langobarzii) erau supuși hunilor. În sec. al VI-lea, lombarzii au colonizat sudul Pannoniei și, sub regele Wacho (sau Waccho, din neamul Lithingilor) (510-540) a înființat un stat. Lombarzii făceau mereu incursiuni în regatul altui popor germanic, gepizii. În 568
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]